Sa ma explic:

- un stat care-si obliga cetatenii sa-si asigure locuintele la societati private este un stat condus de muisti, asta e clar.

- ma obliga sa ma asigur si tot ei vin cu tupeul: “ai venit sa-ti faci asigurarea obligatorie, insa pentru ca stai intr-o zona cu risc mare, platesti mai mult, si pentru ca stai intr-o locuinta veche, mai platesti 11% in plus”. Ba, muistilor, voi ma obligati dupa conditiile voastre! ‘tu-va-n gura de camatari cu democratia pe care ati inteles-o voi.

- esti obligat sa-ti asiguri locuinta, n-ai dreptul sa refuzi, in schimb, societatile de asigurari au dreptul sa refuze, nu sunt obligate sa-ti asigure locuinta, daca vad ca ai apa in casa dupa fiecare topire a zapezilor.

- ai deja o asigurare facultativa pentru locuinta, insa esti obligat sa faci si asigurare obligatorie.

- daca ai cumparat o locuinta cu modificari fara autorizatie de la primarie, esti obligat sa platesti asigurare, chiar daca stii ca, din cauza modificarilor, nicio societate de asigurari nu te va despagubi vreodata.

- societatile de asigurari au in spate banci, care banci, atunci cand au dus-o bine, si-au batut joc de romani, acum, cand o duc mai rau, sunt ajutate de… romanii de care si-au batut joc.

- societatile de asigurari au avut grija sa bage toate clauzele posibile pentru a nu plati nimic. Vezi aici ce fel de clauze. Da, stiu ca nu se vad, sunt prea multe clauze ca sa intelegi ce scrie. Le-am extras eu cu lupa  aici.

- legea inlocuieste ceva simplu si mai practic. Cele cateva sute de locuinte distruse (inundatii, alunecari de teren, etc.) statul le facea cu bani de la noi (impozite). Prin noua lege, proprietarii a peste 8 milioane de locuinte vor cotiza in fiecare an la societatile de asigurari. Deci tot din banii nostri, doar ca acum o sa platim si profitul catorva zeci de societati de asigurari.

The Road este un film bunicel, trist, cenusiu, rece si plin de mesaje. Din punct de vedere apocaliptic, filmul este cu mult peste 2012 si The Book of Eli, din punct de vedere al cuplului tata-fiu, filmul este sub The Pursuit of Happyness.

Daca vrei sa te relaxezi, stai departe de acest film, pentru ca n-ai nicio sansa, scenariul filmului fiind unul destul de macabru. De neinteles durata filmul, chiar nu era nevoie de doua ore.

Viggo Mortensen a jucat bine, dar cu adevarat impresionat am fost de tanarul Kodi Smit-McPhee.

Dupa ce Microsoft a anuntat Project Natal pentru Xbox 360, un sistem cu adevarat revolutional care a eliminat nevoia de telecomanda, cei de la Sony anunta PlayStation Move, concurent direct Nintendo Wii.

Din toamna, sistemul PlayStation Move va fi disponibil pe consola PlayStation 3 si este compus dintro camera care se monteaza pe consola si cel putin o telecomanda, care are la unul din capete o sfera ce emite o lumina speciala, pentru a fi recunoscuta de camera.

Pretul va fi unul mic, sub $100, iar pachetul contine o telecomanda, camera si un joc.

Intr-o societate in care fiecare e interesat de drepturile si libertatile individuale, intr-un stat in care suntem invatati sa ne gandim doar la propriul bine, intr-o lume in care ori facem ce ni se spune, ori suntem trimisi cativa pasi inapoi, noi, victime ale unui trai deloc decent, trebuie sa decidem ce alegem si ce solutii ar fi bune pentru viitorul nostru.

Dileme intalnim la tot pasul, in fiecare zi: ce mancam, in ce ne imbracam, cu ce mijloc de transport ne deplasam, daca raspundem sau nu la telefon unei persoane care ne face sa suferim, daca mergem pe un drum sau altul. Tot ce facem tine de optiune. Dincolo de aceste dileme devenite rutina, ne confruntam cu altele care ne pot schimba definitiv viata.

Am ascultat aseara un caz cutremurator al unei tinere care sufera de o boala rara si care are in pantece un copil. Afland de aceasta boala si mai ales de faptul ca este ereditara, trebuie sa aleaga intre a face avort si a pastra copilul. O alta dilema a fi aceea a unui copil de 3 ani bolnav de leucemie. Daca ai fi parinte in asemenea situatie, ce ai face? Ai spera ca se va face bine si ai lupta sa il vindeci, desi niciodata nu va avea o viata fericita, sau l-ai lasa strapuns de boala, stiind ca nu este tocmai constient si nu va fi toata viata dispus sa indure drama cancerului? Un bolnav in coma de ultimul grad, conectat la viata prin aparate. Sanse de supravietuire 1%. Alegi sa i se preleve organele si sa salvezi alte cateva vieti, sau nu poti trai cu gandul ca tu l-ai condamnat la moarte si i-ai luat si ultima sansa?

Referitor la aceste cazuri, era o povestire care suna cam asa: “la facultatea de medicina profesorul ii intreaba pe studenti ce ar recomanda in situatia in care o femeie bolnava de TBC sever, a carei sanse de supravietuire consta in inca 2-3 ani, este insarcinata in urma relatiei cu un tip betiv, abrutizat, violent, bolnav si el. Toti studentii raspund: Avort. Profesorul le spune: felicitari, tocmai l-ati omorat pe Beethoven”.

Ati realizat vreodata cat de fericiti suntem ca nu traim asemenea drame? Cu toate astea, pe langa dileme care pot fi capitale pentru fericirea sau suferinta noastra, in viata ne mai intalnim si cu compromisuri. Acele concesii pe care le facem, fiind prinsi in dilema de a alege. De multe ori cand suntem intre doua extreme, suntem sfatuiti sa facem un compromis si sa alegem ceva la mijloc. Dar daca aceste compromisuri depasesc granita moralitatii noastre? Daca fericirea noastra provoaca nefericirea altora?

Cele mai cunoscute compromisuri mie, fiind si in tema aceasta, sunt cele facute de profesori la bacalaureat. Acele compromisuri cand profesorul primeste o lista cu cei care trebuie sa aiba nota 10, acel trebuie care iti fura tie ca elev sansa de a castiga corect un loc la facultate. Ce decizie poti lua ca profesor: sa stii ca distruge viitorul unui elev acceptand, insa in acelasi timp daca nu faci acest compromis esti amenintat cu demiterea din functie? Daca lucrurile nu sunt atat de grave in democratia actuala, ce alegere faceai in perioada comunista? Faci sau nu compromis pentru binele tau?

Sunt multe intrebari si cazuri care ne depasesc. Optiunea de a face sau nu ceva este cea care ne urmareste pas cu pas si pe care nu o putem evita. Poate cel mai bun lucru invatat la filosofie a fost o teorie a lui Kant legata de moralitate. Ea spune “ca de fiecare data cand facem ceva, trebuie sa ne gandim daca noua ne-ar placea sau nu sa ni se faca acest lucru. Iar daca raspunsul este da, inseamna ca actiunea noastra este morala, daca raspunsul este nu, inseamna ca ar trebui sa incetam sa o mai facem”. Poate ca nu e suficienta in luarea unor decizii grele, insa este punct de plecare in actiunile noastre. Si ar trebui sa tinem cont de ea.

[sursa]

Daca nemtii au trecut pe Logan si chinezii pe Audi, mi se pare normala mutarea, nu?

Doi tigani, dupa ce jefuiesc o banca, revin la domiciliu cu un sac plin de bancnote.
− Gogule, hai sa numaram banii!
− Las-o, bai, dracu’, ca oricum aflam suma de la stiri inainte sa terminam noi de numarat.

**************
Dialog feminin: - Vai, tu, ce rau arati ! Auzisem ca o sa te lase sotul, dar nu chiar de la etajul trei.

**************
Definitia sexului oral: 10 minute de liniste!

[via]