Poate ca este cumva deranjant sa vezi pe toate blogurile, siteurile, in toate ziarele, revistele, pe toate posturile tv campanii demarate de Ziua Copilului, sau pur si simplu acel “La multi ani“.
De ce aceasta imbulzeala? Pentru ca toti am fost si suntem copii si toti avem ceva de spus atunci cand vine vorba de experienta noastra de viata. Curiozitatea cea mai mare este ce mai primesc copiii din ziua de azi cadouri. Cand eram mica primeam lucruri simbolice sau chestii pe care mi le doream, de la pijama, la casete cu Andre sau Valahia, intr-un an stiu ca am primit si patiene, atat eu cat si frate-meu si m-am simtit extrem de mandra. S-a cam rupt traditia de a mai primi cadouri. Parintii ma vad deja mare (cand e vorba de ziua copilului, de facut treaba, de gatit, facut curatenie, etc) si mica (cand e vorba de stat prea mult in oras, de plecat singura in excursii), insa sunt sigura ca si ei isi doresc sa pastreze traditia, mi-am dat seama asta-seara cand s-a anuntat pe maine o masa festiva.
Poate ca sunt copii care primesc in fiecare zi bani, cadouri, dar nu in fiecare zi au ocazia sa fie ascultati de tatal lor la matematica (ocazie de care eu nu am scapat), seara, la masa, sa fie toata familia prezenta, poate nu au avut ocazia ca in zilele de duminica sa fie dusi in parc de tata, iar mama sa ramana acasa sa faca o prajitura delicioasa, poate nu toti au primit mustrarile acelea constructive. Peste ani si ani, fiecare copil va realiza ca acestea au fost cadourile cele mai frumoase si ca, din pacate, atunci cand suntem mici ne dorim sa plecam de langa parinti, pe cand, atunci cand ne marim, tot ce ne dorim este sa fim langa ei. Ce dilema!
La multi ani, copilasi!