9 ore si 33 de minute de muzica selectata, carnea pentru gratar este pregatita, la fel si vinul, Jim Bean ajunse si el, de asta imi este cam frica, e prima data cand dau Scotch-ul pe Bourbon, sper sa nu-mi para rau.

Dragilor, ce sa zic, eu sunt pregatit, sper ca si voi.

Va uram un an nou fericit!

- munceste de la 12 ani.
- dupa ani petrecuti prin facultatile din State, si-a dat seama ca modelul sau in politica este Base.
- datorita culturii dobandite in State, il prefera pe Vadim lui Jay Leno.
- provine dintr-o familie de sustinatori, tac’su sustine financiar PDL-ul, el sustine cluburile din Dorobanti.
- face parte din noul clan al politicii romanesti, Kennedy de Romania, aka Prigoana.

(more…)

Nota mea:

Sa fii singurul care poate minti intr-o lume in care toti spun numai adevarul. Sa recunoastem, este o idee de film interesanta, pacat ca The Invention of Lying n-are si o poveste pe masura, pe final fiind chiar mediocra.

Am mai remarcat prestatia lui Ricky Gervais, mie mi-a placut cum a jucat.

Exista ceva ce nu pot intelege. De unde izvoraste saracia?

Pana acum cateva zile mi-am tot incercat norocul la diferite concursuri. Imi doream si eu sa castig ceva pentru prima data in viata. Nu o sa mi se stearga prea curand din minte un mesaj de pe twitter in care ma plangeam ca eu nu castig nimic. Am primit o replica la care nu m-as fi asteptat: “mihailmusat:@FloriSpuse Dar ai nevoie sa castigi? ”

Aveam impresia ca lumea este impartita in doua: in saraci si in bogati. Bogati sunt cei cu x6 si cu vile de vacanta, iar saraci suntem noi cei care avem o amarata de masina, nu dam banii pe prostii ca sa avem sa bagam benzina, economisim cateva luni ca sa putem cumpara cadouri tuturor membrilor familiei de Craciun. Cu toatea astea, avem mereu un suc pe masa, chiar daca nu e el Granini 100% natural, avem 2 feluri de mancare in frigider, un congelator plin, bani pentru orice pofta minora, o biblioteca plina cu carti, un calculator, o imprimanta, un sistem, cateva televizoare, apartament sau casa cu 2, 3 camere, flori, perdele de voal, etc.

Si da, ma gandeam ca noi cei care le avem pe cele de mai sus suntem saraci. Noi nu ne permitam sa mergem la munte in orice zi din an, nici macar nu ne permitam sa facem plinul la benzina atunci cand ne-am dori o plimbare lunga. Cand mergem cu trenul ne vizam carnetul si cupoanele ca sa luam si noi un bilet redus, iar cand nu mai avem abonamente pe liniile de autobuz mergem si pe jos daca este cald. Dar ei.. ei cei care traiesc ba intr-un fost wc, intr-o camaruta, intr-o boxa de bloc, ei cei care cand vad paine il vad pe Dumnezeu, cand vad carne vad Raiul, cand simt caldura simt fericire. Ei sunt cei pe care nu ii inteleg. De ce sunt saraci? De ce sunt 7? De ce doar unul munceste? De ce traiesc asa?

Am invatat ca starea naturala a oamenilor este inegalitatea dincolo de drepturile omului si drepturile din Constitutii. Dar de unde se naste aceasta discrepanta uriasa intre ei, noi si cei mai bogati ca noi? Din lenevie? Din nesansa? Din necunoastere?

Nu o sa inteleg niciodata saracia si nici diferentele uriase dintre clasele sociale. De ce eu la 14 ani am avut calculator si el nu are paine? De ce eu la 14 ani am avut doar un calculator si cel mai bogat a avut piscina? Nu, nu pot intelege acest demers. Pot intelege boala, pot intelege necazul, pot intelege falimentul, pot intelege multe. Dar nu pot intelege cu ce au gresit ei de au primit acest “confort”.

Exporturile Chinei au atins in primul semestru 521,7 miliarde de dolari, fata de 521,6 de miliarde de dolari in cazul Germaniei. China devine astfel primul exportator mondial.

China va depasi in curand PIB-ul Japoniei de 4.900 miliarde de dolari, ajungand pe locul doi dupa Statele Unite.

Zi de zi, stiri despre succesul chinezesc. Insa, ce nu trebuie sa uitam noi. China are 1,3 miliarde locuitori, in timp ce Germania are 81 de milioane, iar Japonia are  127 de milioane.

In cifre, ca tara, China sta bine, luat fiecare chinez in parte, este jale. Are un PIB/locuitor de doar $3500, pana si Romania sta de 3 ori mai bine, fata de Japonia, care are $37.500/locuitor, este prea departe sa poti face o comparatie.

La exporturi sta si mai prost, pe cap de locuitor are $770, Germania are $12.344.

A aduce in discutie PIB-ul, exportul, ICBC (cea mai mare banca din lume), China Mobile Communications (cea mai mare retea de telefonie mobila din lume) doar sa arati cat de dezvoltata este China, este praf in ochi.
Daca vrei sa vezi cat este o tara de dezvoltata te uiti la salariul mediu, criminalitate, poluare, speranta de viata, valoarea taxelor, sistemul de pensii, PIB/locuitor, servicii, si apoi te poti lauda cu PIB-ul si exportul tarii respective.

Mergem la piata si vedem un copil care cere 5 mii, nici macar nu te lasa pe tine sa decizi cat vrei sa ii dai. Te gandesti ca e luna sarbatorilor si fiecare dintre noi are dreptul la o bucurie. Decizi sa deschizi plasa si sa il lasi sa isi aleaga de vrea, dupa care ii dai si un ban. V-am spus de o colega care a vrut sa faca o fapta buna? Intr-o zi cumparase doi hamburgeri pentru ea si frate-sau. Un mic cersator nevinovat i-a cerut cativa banuti, insa din nefericire ea nu dispunea de ei sau nu a vrut sa ii dea. In schimb, a renuntat la unul din hamburgeri si s-a hotarat sa il dea lui… parea infometat. Imediat dupa ce a plecat a simtit o durere, micutul ii daduse cu hamburgerul in cap si fugise. Era plina de ou. A renuntat!

Mergem la biserica si dupa slujba sunt toti acei oameni nevoiasi care iti spun ca o sa te ajute Dumnezeu daca si tu ii ajuti pe ei. Credincios, scoti din buzunar 1 leu sau poate si mai mult si te gandesti ca esti in curtea bisericii unde Dumnezeu iti vede faptele. Faci o fapta buna pentru el.

Pe strada o batranica iti cere ajutorul. Te grabesti, dar nu poti sa o refuzi. E pacat. Te apuci sa o ajuti, iti multumeste si tu esti fericit. Mergi la scoala, te duci la meditatie, seara faci niste cumparaturi si vii acasa. Cu tramvaiul. Dupa 10 ore de oboseala si bani cheltuiti pe bilete. De obicei esti acel copil care nu sta jos, cedand locul oricui putin mai in varsta, chiar daca nu e nevoie. Asa e politicos. In acea zi pur si simplu iti doresti cu ardoare acel scaun. Te uiti in tramvai si admiti ca nimeni nu are nevoie pentru a te ridica. La statia urmatoare, o doamna cu palarie rosie, ruj rosu si sprancene desenate se urca in tramvai si cauta loc. Te gandesti ca are undeva peste 50 de ani, insa la cum e de aranjata sigur adora sportul. Ramai cu plasele in brate, lipit de scaun. Nu trec bine doua statii, ca iti auzi numele de “tineretul nesimtit” care sta pe scaun si nu se ridica. Incepe sa te dracuie si sa iti vorbeasca in cele mai urate cuvinte. Te abtii. Zici ca e pacat sa raspunzi si nu tine de bunul-simt.

M-am saturat sa fac fapte bune doar pentru ca ma vede cel de Sus. Asa am fost invatata sa gandesc si poate in mare mi-am putut controla gesturile in functie de aceasta gandire. Dar oare merita sa facem fapte bune doar pentru asta? Am ajuns chiar sa cred in ipocrizia ca de Craciun trebuie sa ajutam copiii saraci (chiar daca in timpul anului uitam de ei), am ajuns sa cinstim nasterea lui Iisus prin taierea porcilor si brazilor. Mai este ea credinta?

Pentru cine facem faptele bune? Pentru noi vreodata? Am facut ceva fara sa asteptam rasplata?

Oricine poate fi idolul femeilor, conditia este sa fie cunoscut si bogat. Simplu, nu?

Chiar si el este: