Am primit leapsa de la Milhail Musat , o leapsa ce are drept scop evidentierea a 3 lucruri importante pe care le-am realizat in 2009 si 3 lucruri pe care as vrea sa le indeplinesc in 2010.

Sa incepem cu 2009. Ar fi trebuit mai degraba ca titlul sa arate asa 0+3=3 in ceea ce ma priveste, dat fiind faptul ca pentru mine anul 2009 nu a adus niciun eveniment care sa merite fi specificat. De fapt, nici nu vreau sa specific evenimentele anului 2009 pentru ca altceva mult mai important mi-a adus acest an. El a reusit sa imi ofere posibilitatea de a cunoaste oameni impresionanti, oameni care in mare mi-au schimbat modul de a gandi si m-au determinat sa vad si fata nevazuta, dar frumoasa, a fiecarui om de langa mine. Anul 2009 a insemnat in cea mai mare parte maturizarea mea, dar si intarirea credintei ca sunt in continuare copil, a insemnat constientizarea vietii, dreptul de a fi om si obligatia de a respecta orice faci.

In timp ce scriam acest articol ma gandeam la anii precedenti in care trebuia sa merg sa iau apa sfintita pentru ziua de Boboteaza (poate pare ca nu are legatura cu subiectul, dar are), si mereu ma plangeam pentru cozile imense din fata bisericii. Cu o zi inainte de Boboteaza am avut ora de religie la scoala si am intrebat daca pot bea din apa de anul trecut, pentru a nu fi nevoita sa mai stau ore intregi la coada. Am primit un raspuns pe care cred ca o sa il aplic in mai toate domeniile. “Nu conteaza atat de mult apa, cat conteaza dispozitia cu care te duci sa o iei si cu care astepti la coada”. Va dati seama ce inseamna asta? Nu conteaza in fond ca am reusit 0 lucruri sau 100, conteaza dispozitia cu care le-am facut, conteaza fericirea pe care am simtit-o pentru a ajunge la scopul final. Pentru ca daca ne plangem tot timpul cat facem un lucru, cum este de exemplul statul la coada pentru apa sfintita, practic nu mai conteaza prea mult rezultatul. In fond ne-am amarat si pe noi si ii amaram si pe ceilalti. De aceea, statistica anului 2009 pentru mine nu se masoara in rezultate, ci in bucuria pe care am simtit-o ajung la rezultate.

Anul 2010. Probabil si el se rezuma la lucrurile de mai sus, insa aici nu pot vorbi doar despre placerea de a face anumite lucruri, ci de obligatia morala si necesitatea fizica de a le indeplini. Un prim obiectiv este bacalaureatul, pentru care trebuie sa ma motivez, dat fiind faptul ca este foarte accesibil, trebuie doar un pic de motivatie.

Al doilea obiectiv ar fi intrarea la facultatea pe care mi-o doresc, care tine tot de mine si nu as vrea sa ma dezamagesc in aceasta privinta, desi sunt constienta ca am sanse mici de reusita. Insa am invatat destul de bine lectia ca atunci cand invingem trebuie sa mergem mai departe, iar atunci cand nu invingem trebuie sa ne ridicam si la fel, sa mergem mai departe. Asta o sa fac si eu indiferent de rezultat.

Al treilea? Greu de spus. Cele doua care tin de mine sunt suficiente pentru a fi fericita in acest plan al materialismului. Probabil ar treilea as vrea sa fie binestarea celor din jur, fericirea lor, realizarea lucrurilor pe care si le doresc. Ar mai fi iubire, fericire, prietenie, realizare, scris, citit, invatat, inteles. Sunt convinsa ca atat restul, cat si eu, vom putea indeplini cele 3 obiective.

Dau mai departe leapsa catre toti cei care isi doresc si sper sa fie doritori. In fond este doar o discutie sincera pe care poate, in alte situatii, nu avem curaj sa o purtam cu noi. E un exercitiu minunat!