De 12 ani sunt eleva. Din 19, cati am numarat pana in momentul de fata, pare destul de mult daca ne gandim ca am mai petrecut cativa pe la gradinita, iar primii ani de viata oricum nu mi-i amintesc.

Scoala a fost in tot timpul acesta o a doua casa. Petreceam uneori mai mult timp la scoala decat acasa: 6 ore in incinta scolii, alte cateva cu colegii si uneori mai aveam si antrenamente la handbal. Ma gandeam acum cateva luni ca sigur dupa terminarea liceului voi scrie un post in care imi voi revarsa toate nemultumirile, un post in care voi arata ca eu am urat liceul. Auzeam persoane in jurul meu spunandu-mi ca asta nu se va intampla, iar altele intarindu-mi aceasta idee.

Nici pana astazi nu stiu daca am urat sau nu liceu. Sunt destul de multe lucruri care nu mi-au placut si despre care am tot scris, dar care nu au conturat in mintea mea o imagine clara a evolutiei mele in liceu. De cele mai multe ori am scris de rau despre scoala si liceu pentru ca oricum lucrurile bune se vad si nu necesita sa fie mentionate mereu, in schimb credeam ca pot schimba ceva cu criticile mele mai mult sau mai putin constructive.

Am scris si despre colegi, insa nu pentru a ii critica, ci doar pentru ca felul meu de a fi nu este acela de a merge si a initia o discutie pe fond de cearta. Imi placea sa cred ca alegerile mele sunt cele mai bune, desi de cele mai multe ori erau gresite, imi placea sa critic scoala, desi poate a avut cel mai important rol in formarea mea. Imi pare si acum rau pentru acest articol prea critic la adresa domnului director. Insa in acelasi timp imi dau seama ca mica mea “revolta” si-a atins scopul.

In acelasi timp imi pare rau ca nu am realizat mai multe: nu am reusit sa conving sa se faca o revista a scolii online, nu am putut realiza un consiliu al elevilor mai dedicat si mai implicat, nu a fost imbratisata ideea “o zi de lectura” pe saptamana, nu am vazut pusa nicio cutie postala in scoala pentru nemultumiri, iar pe plan individual, imi pare rau ca au trecut multe materii pe langa urechea mea fara sa asimilez o idee, imi pare rau ca au fost atatea evenimente la care nu am participat, atatea organizatii din care nu am facut parte, regret ca din a XI-a “m-am prostit” cum ar zice @colegu-meu si am renuntat la micile distractii pe care ulterior ni le ofeream in timpul orelor, doar pentru ca mi-am zis ca “m-am maturizat”.

La fel de mult regret, sau poate mai mult ca orice ca nu am stiut sa le demonstrez colegilor cat imi sunt de dragi si cat de mult o sa imi lipseasca. Si pentru ca acum cateva zile am avut banchetul si la sfarsit ne-a apucat bazaitul ca ne despartim, nu pot sa zic decat “lasati ma ca ne intalnim noi peste 10 ani:))”!

P.S. Multumim doamnei diriginte pentru cei 4 ani. Daca scoala a fost a doua casa, dumneaei sigur a fost a doua noastra mama!