La mine in liceu s-a pus la cale un plan pentru a ajuta acei copiii defavorizati. Fiecare clasa trebuie sa stranga o anumita suma de bani, din care sa putem cumpara hainute, mancare, si alte lucruri pentru nevoile personale. Pana la urma, aceste fraze au ajuns niste clisee. Oamenii nu mai sunt in stare sa ajute, iar daca ajuta, o fac pentru ca asa zice cineva, pentru ca sunt impinsi de la spate, sau pentru ca este o sarbatoare, si asa cum ne indeamna biserica, trebuie sa facem fapte marete. Nu prea sunt de acord cu aceste lucruri, dar nu am alta optiune. Sa va spun de ce. Pentru ca nimeni nu intelege ca acesti copii nu au nevoie de noi DOAR de Craciun, nu au nevoie DOAR de cateva portocale o data pe luna, DOAR de cateva hainute pentru a se simti si ei integrati in societate, nu au nevoie de iubirea si atentia noastra DOAR in luna decembrie. In primul rand, daca dorim sa ii ajutam, trebuie sa vedem mai departe de aceasta luna, aceasta sarbatoare, si sa ii bucuram macar prin simpla noastra prezenta acolo o data pe luna, oferindu-le macar prietenie.

Am sa va spun o scurta povestioara, un caz real. Mai demult, avea sa se intemeie o familie fericita. Un barbat si o femeie, care se iubeau, si faceau totul impreuna. In fiecare seara de vara mergeau la pescuit, pentru ca locuiau intr-un oras ce permitea ca acel rau sa treaca la cativa pasi prin fata blocului lor. Priveau apusul, pescuiau, se tineau in brate, visau sa aiba un copil, care sa le umble casa de bucurie. In cativa ani a venit si copilul, acum mergeau toti 3 la pescuit, iar copilul invata sa inoate sub privirea fericita a parintilor lui. Peste cativa ani, relatia dintre cei trei se distantate. Cei doi soti au hotarat sa divortete, insa nu au putut face partajul si au ramas in acelasi apartament. Cateva luni mai tarziu, femeia isi gaseste un alt barbat, pe care hotaraseste sa il duca acasa. Exista insa o singura problema. Apartamentul avea doar 2 camere: una pentru fostul ei sot, si una pentru copil, ea si viitorul sot. Asa ca s-a gandit ca solutia cea mai buna ar fi sa cheme politia si sa dea afara copilul din casa (implinise deja 18 ani). In continurea nu se stie ce va fi, insa nu pot intelege de ce exista oameni, de ce exista femei, care nasc, care cresc copii, pentru a ii parasi. De ce numim avortul un pacat, cand alungarea unui copil din casa este de 10 ori mai dureroasa decat un avort? De ce sa dam o sansa cuiva sa se nasca, daca noi suntem cei care ii luam sansa sa traiasca? Probabil multi copii din orfelinate sunt cei prinsi la mijloc in aceasta societate si sufera datorita inconstientei parintilor. Pentru ei trebuie sa facem ceva si nu este doar un simplu slogan politic.

Ideea mea este urmatoarea. M-am tot gandit ca politicienii apeleaza la blogosfera pentru a isi face auzite propunerile, GDS face apel la blogosfera pentru infrunzirea Craiovei,  marile firme cauta sa isi vanda produsele prin ajutorul bloggerilor si anunturilor acestora. Blogosfera a luat proportii mari si ajunge sa fie o parte importanta a societatii. De aceea, m-am gandit, ca putemm face si noi ceva pentru acei copii defavorizati, lasati in voia sortii. Putem face ca in fiecare luna acesti copii sa se bucure de viata, si in loc sa oferim cadouri lcd-uri sau excursii de lux in concursurile organizate in blogosfera, mai bine am oferi informatii si ajutor pentru acei copii. Putem aduna hainute, bani, mancare, sau putem verifica macar daca sunt conditii bune pentru cei ce traiesc acolo. Asa ca o sa apelez la fiecare blogger, sa isi puna in ordine ideile, si sa vina cu o initiativa in ceea ce priveste ajutorarea celor nevoiasi, macar in luna decembrie. Astept propuneri si apoi va trebui sa le punem in aplicare.