Disraeli, un mare om politic englez, spunea ca minciuna este de trei feluri: minciuna simpla, minciuna gogonata si minciuna statistica( adica minciuna sofisticata, cu argumente stiintifice). Multi dintre noi consideram ca nu mintim, doar modificam adevarul prin prisma imaginatiei noastre.

Imi aduc aminte cand eram mai mica, am vrut sa iau o carte din biblioteca, si din greseala am doborat trei bibelouri mari pe care de altfel le-am si spart. M-am dus repede am luat ceva de lipit, le-am ansamblat iar foarte bine, le-am pus in biblioteca, iar cel ce avea sa ajunga primu acolo, acela avea sa fie victima mea, pe acela urma sa pun vina. Ghinionul a fost sa fie chiar fratele meu, si cand sa le atinga s-au spart iar. Am tipat la el, desi stiam ca eu eram cea care le sparsese. Voiam sa fiu cat mai credibila. Cred ca prin asa ceva a trecut fiecare, si e cel mai bun exemplu de minciuna, pntru ca este nevinovat. Ma intreb, cum de la o varsta asa frageda, putem minti atat de bine? Ma gandesc ca acesta e doar un exemplu nevinovat, in comparatie cu minciunile ce au loc in ziua de azi. Ne uitam la televizor si vedem un om politic vorbind academic. Majoritatea il apreciaza, vai ce om destept si acesta, insa nimeni nu intelege nimic. Cata ironie sa apreciem minciunile politice, stiind ca de ani de zile nu se schimba nimic in bine. Dar suna atat de bine toate procentele incat trebuie crezute. Am observat ca de multe ori si eu mint de frica de a nu face rau. Sau de multe ori prefer sa fiu mintita, de frica de a nu suferi.

De ce oare ne-am format asa? Cel mai logic raspuns ar fi din cauza regimului dinainte de 89. Atunci eram obligati sa mintim. Eram obligati sa consideram ce considera altii, sa facem ce fac altii, eram obisnuiti sa furam pe ascuns, sa mintim de frica. Dar generatia aceea a apus. De ce ne  mai pastram mentalitatea de pe atunci? Minciuna este un bun ingredient de a trece mai usor peste toate. Am observat ca nu putem fi sinceri nici macar cu noi. Venim de la un chef si spunem cat de super a fost si de fapt stam o noapte intreaga cu comprese de apa rece si vomitam de la prea multa bautura si fum de tigara. Dar consideram ca a fost uimitor, desi simtim ca ne este rau. Viata nu este atat de lunga pe cat mare, este un pic segment rupt dintr-o figura geometrica. Putem alege sa il parcurgem foarte repede, strecurandu-ne mereu in fata prin minciuni si inselaciuni, dar ma intreb ce rost are sa ajungem primii, daca suntem singuri in fata? Cred ca oricat de mult am suferi sau rau am face, sa fim sinceri, si daca vom ramane in spate plangand, stim ca in fata noastra mai e cineva ce ne adaposteste sa nu ne doboare vantul.

Facem promisiuni pe care le indeplinim cu greu atunci cand intervine un obstacol. Ne gandim ca este mai usor sa mintim, decat sa facem un efort. Poate minciunile sunt mai dese in randul copiilor, insa si profesorii mint la fel de mult. Ma gandesc cand vin in clasa si nu avem chef de ora, celebra replica: plecam usor prin spate, sa nu ne vada cineva. Este la fel o minciuna. Incercam sa pacalim pe altii, de fapt ne pacalim singuri. Mint si doctorii. Stim ca daca vrem sa mergem la doctor, trebuie sa avem pachetelul facut. Cand ajungem, pentru a fi de multe ori bagati in seama, trebuie sa avem plasuta de cadouri in mana. Iar cand oferim cadoul, modestul doctor: nu trebuia, nu era nevoie. Stam in banca linistiti, iar cand un coleg pleaca in pauza, ne apucam sa il barfim. Venim acasa, mintim ca a fost bine la scoala, si noi am stat decat la o ora din 6. Am ajuns sa mintim peste tot doar pentru a ne vedea altii mai buni, insa niciodata nu reusims a fim cu adevarat noi.

Cea mai obisnuita minciuna este aceea pe care ne-o spunem noua insine
Si in fond, ce este o minciuna? Adevarul mascat…
Exista trei feluri de minciuni: minciunile, minciunile sfinte si statisticile.
Barfa este arta de-a nu spune nimic, astfel ca sa nu ramana nimic nespus.
Minciuna e grabita. Adevarul intotdeauna asteapta.
Mincinosul are nevoie de memorie buna.