Pe mine ma amuza teribil cand ma gandesc la toate ajutoarele astea sociale, incepand de la faina, ulei, zahar, haine pana la subventiile sociale, reducerea abonamentelor, etc.

Se stie ca atunci cand nu vrei sa oferi ceva, infiintezi o comisie sau impui niste reguli pe care multi nici nu se vor chinui sa le respecte, nu pentru ca le-ar incalca, ci pentru ca a ajunge sa le respecte inseamna prea multe sacrificii. Astfel, nu stiu care dobitocime a impus cateva reguli pentru acordarea unor subventii la caldura, de cca 50 lei pe luna.  Cativa pasi de urmat:

1. Sa te uiti printr-o lista de bunuri si sa nu cumva sa le detii. Dar daca va spun in ce consta lista, o sa va intrebati daca e adevarat ce scriu. Pe usa de la intrarea blocului erau stipulate toate aceste conditii:  sa nu ai mai mult de 2 porci (asta mi s-a parut geniala… dar daca ai carne in lada frigorifica de la 3 porci, nu mai beneficiezi de ele?), sa nu ai mai mult de nu stiu cate bovine si ovine (ma gandeam candva sa le cresc in gradina, dar m-am gandit ca pentru subventiile astea renunt la vaca din spatele blocului), sa nu ai drujba electrica (asta e la fel de buna. Cum dracu ma verifica aia pe mine daca am cumparat o drujba electrica si am dus-o la tara? Sau daca am primit-o cadou nu mai beneficiez, nu?? ), plus multe altele la fel de interesante. Dupa ce te asiguri ca nu ai toate cele, treci la urmatorul pas:

2. Acte. Multe acte. Trebuie sa ai adeverinta de la serviciu, dar si de la facultatile copiilor ca nu au bursa (deci clar, au copiii bursa nu ai nevoie de bani si ajutor, esti deja un om realizat, din bursa lu’ fiu-tau poti sa ii platesti si facultatea si intretinerea si tot ce mai trebuie), dar si un cacat de adeverinta de la Impozite si Taxe. Si aici e buba. Ca sa obtii adeverinta aia trebuie sa te duci la Financiar, institutie care e blocata de politia comunitara si jandarmi, trebuie sa iei o cerere din piata, o completezi si stai la o coada de 300 persoane. Si doar o persoana este lasata sa intre. Poate ai norocul sa vii la 10 a.m. si sa nu apuci sa intri pana la 18 p.m. Apoi, daca ai chiar nervi de fier sa stai la coada aia, trebuie sa mai si platesti vreo 5 lei la financiar ca ti-au dat o adeverinta.

3. Si ultimul pas, cand deja se imputineaza cei care au nevoie pentru ca renunta la ce conditii sunt impuse, cei care raman trebuie sa mearga la asociatie si numai impreuna cu presedintele sa completeze o amarata de cerere tip pentru ca nu se pot da acasa, sunt prea putine, nu ai voie sa faci copie de pe ele (de parca alea nu ar fi tot copii) si nu iti furnizeaza datele asociatiei pentru completare. Deci stai si asteapta sa vrea si sa fie liber presedintele asociatiei pentru subventia ta.

Si toate astea pentru cateva sute de lei. Ca asa sunt legile in Romania. Proaste si iar proaste!

Astazi am mai invatat ceva important la facultate. Ca niciodata nu trebuie sa ridici statuie nimanui si ca nimeni nu trebuie sa iti fie model, ci doar reper in viata.

Asadar, la o intrebare simpla “Cine este reperul tau in viata?” m-am blocat. Am raspuns cu numele primului om care mi-a inspirat ceva in aria jurnalistica, dar poate e sau nu acea persoana. Nu imi pot da seama insa de ce nu mi-am pus pana acum aceasta intrebare. Sa fi fost atat de indiferenta chiar si cu mine?

Si, pentru ca merita sa aveti un raspuns la intrebarea asta, cine este reperul (model minimalizat) vostru in viata?

Ultima noutate aflata din liceul unde mi-am pierdut adolescenta este ca cei care nu au uniforma completa platesc amenda. Dar nu pe orice criteriu, ci daca gulerul albastru e de fapt alb, daca nu ai camasa, dar restul uniformei da, daca esti prins de un director, si nu de altul, etc.

Si am inceput sa citesc razvratirea mea din anii de liceu si mi-am amintit cum stateam la poarta pentru ca nu aveam pantaloni negri sau camasa albastra. Am crezut insa apoi cu dupa o discutie in biroul directorului se vor aplica reguli noi. Degeaba, am terminat liceul si sistemul a fost la fel de tampit. Uneori mai rau. Am revenit insa la 15 septembrie si am vazut cele mai frumoase sali de clasa, bai, sali de sport. Totul se modernizase si liceul parea rupt dintr-un oras frantuzesc. Eleganta, stil, puritate.

Totusi, nu inteleg ce inteleg altii ca inseamna liceul? Acum, dupa ce l-am terminat, am realizat ca liceul e la fel ca si facultatea, locul in care tu doar esti indrumat. Nimeni, niciodata, nu v-a putea sa iti bage in cap ceva cu forta. Si atunci, de ce amenzi, de ce obligatii, de ce bani irositi? Este la fel de aiurea amenda asta cu uniforma ca salile de sport facute in mediul rural. Adica adolescentii vor sa se defineasca prin ce, unii sunt rockeri, altii manelisti, ceilalti simpli. Asa suntem si haina exprima ceva. Este un mod de comunicare. Profesorul poate cunoaste elevul dupa felul in care acesta se imbraca. In codul bunelor maniere vestimentatia se interpreteaza, putem spune despre o persoana ca este educata daca se imbraca corespunzator la diferite ocazii. De ce sa pui accent pe uniformizarea unor reguli care au rolul de a diferentia si a ierarhiza?

De ce as fi vrut eu sa am parte in liceu, dar nu am vazut?

• Dezbateri. De orice fel. Ne ducea uneori profesorul de fizica la diverse dezbateri si pot spune ca elevii erau cu adevarat interesati. Se aducea un nene care avea habar de ce vorbeste si se punea in discutie democratia. Apoi filme, documentare si discutii libere. Invatam in acele 2 ore mai mult decat intr-un an de studiat istoria.
• Ore “libere”. Adica in loc de clasicul predat, dictat si povestit sa ne intrebe cineva care este parerea noastra. Uneori spunea proful ceva si ma gandeam exact la acel lucru, doar ca niciodata nu ajungeam sa il exprim. Iar tezele si lucrarile le aveam mereu facute de acasa pentru ca aflam subiectele de la alte clase, asa ca idei proprii exprimate 0.
• Activitati in interiorul scolii. In afara de echipa de teatru, de care s-a ocupat admirabil doamna diriginta si de cateva schimburi de experienta, eu nu am vazut nicio actiune din partea elevilor acelui liceu. As fi vrut sa se vada ca suntem la un colegiu. Sa facem o revista buna a scolii, care sa primeasca premii, sa avem un site bun. Nu doar poezii si desene aruncate pentru a umple paginile si a respecta o traditie.
• Mi-as fi dorit sa fim indrumati spre citit. Sa avem bibliografii intregi la diverse materii. Ca nu le citeam asta e, dar macar aveam sansa sa ne intemeiem o cultura generala si o fisa la care sigur reveneam candva. Dar la cele mai multe materii, si zic chiar cele mai multe, era nevoie de un referat si gata. Cele mai stricte discipline au fost muzica, sportul si franceza, unde chiar ramaneai cu ceva si trebuia sa fii activ. Dar totusi, liceul nu se rezuma la 3 materii.

Revenind deci la problema uniformelor cred ca in licee se pot intampla lucruri mult mai importante decat urmaritul elevilor care poarta sau nu uniforma. Se pot organiza concursuri cu premii pentru elevi, se pot cumpara cateva programe la informatica utile oricui, in loc de vesnicul Office de care nu am scapat nici in facultate, se poate intemeia o organizatie cu voluntari, dar nu pentru acei 2%, ci pentru a implementa programe, traininguri, etc. In loc de spionaj ar trebui sa se puna accent pe psihologul scolii care de cele mai multe ori e de negasit si care ar putea avea un rol atat de important daca si l-ar exercita in consilierea si indrumarea elevilor, in testarea aptitudinilor, abilitatilor si competentelor fiecaruia.

Dar cum nimic din toate astea nu se vor intampla, nici macar cutiuta cu reclamatii promisa nu am vazut-o pana s-a terminat liceul, pot spune doar ca in liceu trebuie sa te distrezi, sa nu pui prea mult la suflet si in paralel, in timpul liber sa te autoeduci prin multa lectura. Astfel, risti sa urasti liceul pentru ca ai invatat atat cat sa tii minte pana primesti diploma de bacalaureat.

Pentru ca sunt genul de om care alege un monopoly in locul unei discoteci, sau o ciocolata calda in detrimentul unui pahar cu whiskey baut cu aroganta intr-un bar de fitze, abia acum, ajunsa in primul an de facultate, am luat parte  la un bal studentesc.

Singurul lucru comun mi s-a parut prezentatorul, modelul de la o agentie cunoscuta, care face aceleasi glume ca si in anii de liceu. Putin mai deocheate insa de data asta. Juriul, ca bineinteles ca trebuie sa exista in juriu pentru concursul de Miss, priveste atent din loja centrala.

Ce nu am inteles eu este calitatea probelor la acest concurs. Stiam din filmele americane insa ca trebuie testata si inteligenta respectivelor participante (din fericire, fetele de la balul la care am fost erau studente la Medicina si nu stateau rau nici la capitolul inteligenta), dar din pacate probele din concurs le-au facut sa nu isi arate deloc aceasta latura.

Prima proba a constat in proba halatelor (mi s-a parut la fel de penibila ca si reclama cu “halatul, doamna, halatu’”). Ok, e sexy sa ai o prietena la Medicina si intr-o noapte sa iti implineasca o fantezie, imbracata in halat pana la fund, cu decolteu si strampi negri, transparenti. Dar in fata a sute de barbati, in fata profesorilor, la televizor in fata lu’ unchiu-tau, matusa-ta, sau taica-tau? Dar asta nu e tot. Proba pijamalelor sau a lenjeriei intime a facut ca masculii feroce sa spumege dorinte. In loja de la etajul 1 un tip isi punea mainile in cap si isi musca buzele. Le vroia parca pe toate. Un altul, de langa mine, ii spunea colegului meu “Ba, ce bune sunt”, si tinea pumnii stransi muscandu-si incheieturile.

Proba cu intrebarile a fost cel putin injositoare pentru nivelul facultatii. In loc sa le intrebe de o carte, de un citat celebru, sa le puna poze cu personalitati in fata pe care sa le recunosca, sau macar chestii din medicina, ca doar asta studiau, sau orice altceva, intrebarile au fost “Ce ai face daca ti-ar oferi un barbat locul in tramvai” sau “, “Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit vreodata” sau “Ce inseamna pentru tine feminitatea? (de notat este ca la ultima intrebare concurenta nu s-a deranjat sa raspunda, ci a zis ca o sa vedem la ultima proba. La ultima proba a defilat in rochie de seara. Deci feminitatea = rochie de seara? Doar atat? )”.

Balul a avut insa multe alte surprize. Penibilitatea nu s-a oprit la a face streptease cu scaunul pe care sta un tip ce nu a vazut o fata dezbracata in viata lui, timid, dar fericit ca e la inaltime (astfel de ce dracu te-ai urca pe scena aia sa iti danseze unele), ci a continuat cu niste fete care au facut flotari. Unele penibile. Se frecau cu rochiile de podeaua murdara de pantofii fetelor cu halatele.

Si revenind la calitatea probelor: de ce ar accepta un profesor, care e doctor profesor universitar etc, sa isi vada studentelor defilind in bikini? Serios acum, de ce? Ca sa aiba fantezii la ore? Sa nu mai spun de gluma prezentatorului “Voi la Medicina puneti mana doar pe cadavre”. Pana aici s-a ajuns pentru castigarea unei reputatii?

Cel mai ingrozitor nu e ce au facut aceste fete, nici faptul ca un concurs de miss inseamna sa te dezbraci cat mai mult, sa fii senzuala si uneori penibila (dansuri din buric), ci faptul ca publicul unui astfel de bal nu e educat. Nu e invatat sa priveasca, ci totul se rezuma la dorinta, vulgaritate, excitare. Barbati care tremura cand vad astfel de femei, care si-au pierdut orice simt al optiunii, al calitatii, si tot ce viseaza sunt femeile goale, care danseaza din buric. Trist pentru singura facultate din Craiova care inca si-a mai pastrat renumele. Sunt curioasa cum va fi la alte facultati, unde vulgaritatea se exprima si dincolo de aceste concursuri.

De apreciat insa au fost membrii SSMC care, din punctul meu de vedere s-au comportat admirabil. Tot respectul!

Incercati sa va imaginati ca de maine veti fi tigani. Dar nu doar o zi asa cum am propus in titlu, ci de maine o viata intreaga. De fapt mi-ar placea sa isi imagineze Basescu asta, dar cum sunt convinsa ca nu ar putea fi supus unui asemenea efort, prefer sa las oamenii inteligenti sa continue acest exercitiu.

De maine ati fi tigani si parintii vostri nu ar avea nicio pregatire, nici macar cele 4 clase terminate. Ati trai intr-o vila cu multe masini, toate furate, sau ati fi cu cortul la iarba verde, imbracati in cojoc, cu 2 carute din alea cu copertine pe care scrie geamuri si va pregatiti pentru iarna: cu fier vechi, paturi si covoare furate din magazine. Ati avea 2 copii, unul nascut cand aveati 14 ani, iar altul la 16 si acum, dupa multi ani, cand copiii s-au saturat de cersit si spalat parbrize, lumea nu stie care sunt parintii si care sunt copiii.

Nu ati avea niciun venit si cersitul sau vandutul covoarelor furate au inceput sa nu mai mearga. Nici macar furatul prin Franta si alte tari pentru ca stim cu totii episoadele cu tiganii expulzati, care, intampinati de jurnalisti la aeroport, injura, scuipa si ameninta.

Si fiind voi tiganii astia pe care i-am tot descris mai sus, vine presedintele tarii si face declaratii care va privesc pe voi. Bineinteles ca nu intelegeti nimic din ce spune el, dar prindeti o oarecare ura doar pentru ca va rosteste numele. La fel ca si restul populatiei care v-ar vrea izolati intr-o lume a voastra, sa nu mai stie nimeni de voi, altii nu va suporta pentru o sticla de Fanta pe care le-ati furat-o in copilarie, unii dintre voi sunteti atat de inconstienti, incat mergeti cu masinile furate fara permis pentru ca nu stiti sa cititi si astfel nici nu aveti cum sa incercati sa obtineti permisul, si omorati oameni nevinovati, si astfel lista cu lucrurile rele pe care le faceti continua mult si bine.

Dar, intr-o nu stiu care zi apare acest salvator, numit presedinte, care declara prin partile alea din care nu fura nimeni, pentru ca nu au ce, ca noi romanii trebuie sa recunoastem ca tiganii fura si ca ei din asta traiesc. Bai, ce chestie inteligenta. Deci presedintele asta vrea sa trezeasca poporul roman, sa il constientizeze ca tiganii fura si din asta traiesc. Isi imagineaza el ca noi, romanii, eram atat de naivi incat nu stiam asta. Incat credeam ca toti tiganii sunt profesori universitari, doctori la Paris, inalti functionari, reprezentantii culturii romanesti peste hotare, etc. Ha!

Revenind, voi sunteti tiganii si solutia gasita e ca ceilalti romani sa se razvrateasca si sa navaleasca pe voi, tiganii, ca furati. Si acum sa ne imaginam o solutie, pe care nu o vor aplica niciodata politicientii, dar care ar putea fi mai buna decat recunoasterea unui adevar pe care il stie toata lumea. Sa se introduca invatamanul obligatoriu pentru tigani si acele locuri din facultati disponibile pentru ei, sa nu fie doar 1 sau 2, si acelea ocupate de romani care au nu stiu ce strabunici romi si cu cateva pile intra cu o medie mica pe aceste locuri, astfel nu ar recunoaste niciodata ca sunt tigani.

Deci romii sa aiba fix aceleasi locuri ca si romanii, sa nu mai fie locuri speciale pentru ei, dar cele 10 clase sa fie obligatorii. Fiecarui rom sa i se asigure un loc de munca, sa fie interzis cersitul, copiiilor romi sa li se construiasca camine, unde sa fie cazati in conditii decente, sa fie supravegheati, sa fie pusi sa citeasca, sa invete ce e binele si ce e raul.

Sa fie luati acum toti copiii romi de au 7 ani si sa fie dusi la scoala. Supravegheati. Sa i se scoata din minte copilului rom perioada in care a fost pus sa cerseasca, lasat iarna in tricou pentru a inspira mila. Sa invete si sa ii placa sa faca parte dintr-un colectiv normal. Parintii lui, tiganii care si ei au trecut la randul lor prin aceeasi copilarie grea, in care au invatat doar sa fure, sa scuipe si sa injure, sa li se asigure cursuri de invatare a unei meserii. Sa ii consilieze cineva. Sa se faca ceva util pentru toti. Si atunci, cand acei copii de 7 ani vor creste, vor ajunge sa inteleaga ca nu la 14 ani se face un copil, vor ajunge sa mearga la facultate, sa invete, atunci isi vor forma o familie si vor reusi sa le transmita copiilor acele lucruri bune pe care ei le-au invatat, acele experiente din scoala, liceu, facultate care sunt de neuitat, ii vor pune la randul lor sa mearga la scoala si sa citeasca.

E de ajuns sa se schimbe o singura generatie de tigani ca ei sa deveni normali, sa devina oameni placuti si doriti de societate. Sa invete ce inseamna valorile, moralitatea, sa le dobandeasca, sa le iubeasca si sa le respecte. Sa fie fericiti, sa spere intr-un viitor, intr-o casa, familie si masina. Sa aiba diplome pe care sa le puna pe pereti ca celelalte generatii sa se mandreasca cu ei.

Tiganii nu se nasc inculti, rai, agresivi. Tiganii invata toate astea din nevoia de a trai si din lipsa alternativelor. Nu cred ca ii discriminam, dar nici nu ii ajutam. Nu cu bani sau mancare, ci cu legcare sa ii determine, sa ii oblige sa se schimbe. Nici noi romanii nu eram mai presus de tigani inainte sa fie infiintate scoli, universitati, inainte ca invatamantul sa devina obligatoriu. Dar daca o data s-a putut, se poate si a doua oara! Orice roman cu nesansa de a fi educat este la fel de rau ca un tigan!

Si acum, tu, cel care vei fi tigan de maine o viata intreaga, cum te-ai simti sa traiesti ca tiganii din ziua de azi?

Autostrazile din Romania sunt ca vampirii, toata lumea a auzit de ele, dar nimeni nu le-a văzut. Asa vede o jurnalistă britanică venita sa exploreze Romania in vremuri de Halloween elanul autoritatilor romane de a construi autostrazi. Sursa

Dar oare ce ar fi trebuit sa scrie? Ca in Romania sunt zeci de autostrazi, ca in zona de campie sunt cu cate 6 benzi, iar la munte, unde se lucreaza din greu sa sape in munti, sunt tunele ca in NFS, ca Romanie e tara unde daca vrei sa mergi la munte ai cu ce, ca trenul si autobuzele merg in orice colt al Romaniei, ca doar in cateva ore ajungi oriunde, ca peisajele si castele din Romania sunt minunate, ca avem o tara cu un potential urias, ca Bucurestiul este curat, ca nu exista nesimtiti in trafic, ca in Craiova nu sunt caini si tigani, ca in Moldova nu este saracie, ca portiunea de drum Drobeta-Timisoara e cea mai de calitate portiune din Europa, ca lucrarile au durat doar cateva luni, ca muncitorii nu lipsesc si sunt cu sutele, si nu stau si fumeaza toata ziua, ci au restrictie pana dupa program, ca manastirile din Moldova nu sunt cu bani si nu te costa nimic sa le vezi pe toate, ca zonele verzi din Romania sunt curate si oricand vrei sa faci un gratar nu ai nevoie nici macar de patura, asa de curata si verde e iarba romaneasca?

Stiti care e diferenta dintre jurnalista britanica si politicienii romani? Ca ea chiar a vazut ce inseamna Romania. Dar dintre jurnalista britanica si jurnalistii romani? Ca jurnalismul se face pe strazi, dar nu doar pentru a poza “vedete”!

E un secret pe care, daca ar sti frate-meu ca il dezvalui, m-ar dezmosteni si in mod sigur cei 50 lei pe care ii mai vad unori cand ne intalnim, s-ar preschimba in “de ce ai facut una ca asta?” E secretul pe care am incercat sa il tinem ascuns cat mai mult timp, nu pentru a nu ne face de ras, ci pentru a nu parea penibili noi, unul fata de celalalt. Probabil de asta nici nu am mai vorbit despre el de cand aveam vreo 7 ani.

Eram doi dintre copiii care nu faceau altceva decat sa evite lucrurile care aduc ghinion. Doi superstitiosi mai exact. Ne creasem un ritual care ne rapea ore bune de somn, dar ne si macina in fiecare zi. “Oare nu mi-am facut bine gaurica de am avut azi ghinion?”, ii spuneam in unele zile cand nu reuseam sa furam liliac din bordei, sau mai rau, eram prinsi si batuti de cate un betivan.

Copilaria noastra nu s-a rezumat doar la jocuri si bataie, ci eu eram sora care tinea ascunse toate secretele. Ca mergeam sub pod si un tip mai mare cu cativa ani ne arata reviste Playboy, sau ca frate-meu le invata in beci pe fete arta sarutului, desi nu avea mai mult de 14 ani, erau puse sub eticheta “strict secret”.

Revenind la ritualul care ne-a furat toata copilaria, trebuie sa spun doar ca dura vreo 2 ore in fiecare seara, avand doar 3 sau 4 propozitii, ca doar la varsta aia nu filozofam teoriile lui Kant despre cunoastere. Astfel, la ora 22:00 cand trageam in pat sa dormim (caci pe vremea aia aveam un singur pat si o singura camera amandoi), ne ocupam locurile bine precizate: eu-perete, el-margine, cu o sticla de apa de 2 litri la marginea patului si incepeam sa rostim cele ce trebuiau rostite. Ne faceam rugaciunea, pentru ca asa fusesem invatati, desi la varsta aia mai degraba rosteam poezia, fara a sti de ce facem asta (noi credeam ca face parte din ritual), apoi incepeam ritualul propriu-zis. “Cosmin adormisi?”; “Nu, tu?”, ma intreba el. In fata patului aveam un ceas urias si regula era urmatoarea: nu aveam voie sa adormim in 30 de minute, dar nici sa vorbim in tot acest timp. Apoi, cu ochii atintiti catre ceas, urma ca el sa imi puna intrebarea “Flori, adormisi”? “Nu, tu?”il intrebam eu in cele din urma. Urmatoarele 30 de minute trebuiau sa fie de reculegere, deci din nou tacere profunda. Dupa abia o ora, propunea unul dintre noi (unul o seara, altul in alta seara) sa ne punem sa dormim. Dar din pacate, pentru incheierea ritualului trebuia sa mai asteptam inca 30 de minute ca eu sa pun punct acestui proces. “Stai sa imi fac si eu gaurica!”. Ce insemna asta? Sa scot piciorul afara din plapuma si sa fac o gaurica prin care sa intre aer. Astfel, stateam chinuita o noapte intreaga cu piciorul in frig de frica de a nu se inchide gaurica. Si asa cativa ani, pana si-a dat seama desteptu’ de frate-meu ca trebuie sa reducem timpul de la 30 de minute la vreo 10 minute. Dar piciorul meu tot chinuit a ramas multa vreme.

Acest ritual alaturi de cel de pe zi de la ora 15:00 cand il urmaream pe taica-meu de la serviciu pana acasa, alaturi de minutele de asteptare daca se oprea la o bere si noi ascunsi sa vedem ce face, au fost cele ce ne-au marcat copilaria. De atunci urasc superstitiile:d.

Voi aveti astfel de obiceiuri “ciudate” (la varsta aia orice parea normal)?

Nici macar nu mai pot sa glumesc cu “Ori suntem prosti ori nu mai suntem” pentru ca incep sa vad totul ca pe o constatare ce nu are nevoie de intrebari retorice.

Cum puteti bai jurnalistii, televiziunile, posturile si patronii lu’ peste sa il promovati pe “Sorin – Perversu de pe Targu Ocna” (despre care am aflat ca e singurul ROMAN cu nevasta pe termen limitat, ca are doi copii, ca filozofia lui de viata e “seminte, cola si caterinca, probabil cu K, ca sta in Rahova si lucreaza la o spalatorie auto”), cand in spitale nu exista nici macar diazepam, sa nu se trezeasca din anestezie pacientul cand e operat?

Cum puteti sa spuneti incultilor ca Perversu’ de pe Targu Ocna e inteligent, dragut, simpatic, ca are multe in cap si e un baiat super ok? Mai aveti putin si ii cereti sa candideze la presedintie, si pun pariu ca de data asta ar lua mai mult decat Basescu, ca doar a devenit idolul vostru, il opriti pe strada sa ii cereti autografe si sa faceti poze cu el! Nu va cer sa cititi, nici macar sa faceti emisiuni de calitate, ba mai mult, o accept si pe Moni cu aventurile ei amoroase, si Nora pentru mama sau aia care isi gasesc perechea in direct, dar sa vii tu, televiziune cu pretentii, a doua sau a treia ca rating pe tara si il chemi in emisiune ca sa il pupi in cur, mi se pare cea mai mare dobitocie a secolului si Romaniei de azi. Mai bine il chemati pe Ghiocel , care macar e simplu si sincer, omul.

Stiti ce a facut unul din fanii lui Perversu de pe Targu Ocna? Si-a pus pe hi5 “Ori suntem golani ori nu mai suntem” (printre alte mii de dobitoci din Romania), iar apoi l-am vazut la stiri cum a ucis un elevl de 17 ani cu doua lovituri in inima. Ca asa e in Romania si in televiziunea asta. Promovam toate rasurile care vin in emisiuni si spun ca violenta e buna. Ca e bine sa te bati, sa nu chemi cumva politia, ca trebuie sa dai cum nimeresti, in cine nimeresti, apoi iti iei o nevasta pe termen limitat, faci doi copii pe care ii imparti, ca feliile de unt dimineata la micul-dejun, si apari la tv. Mare vedeta. Si cu aprecieri ca esti destept, inteligent nevoie mare.

Ce mai urmeaza? Pana unde va e limita? Criminali in direct? Asta aveti de gand? Sa vina sa ne invete cum sa iti omori sotia, fratele, tatal, prin ce metode si lovituri, si apoi dai autografe pe strada, nu?

Pana atunci va las sa cititi ce se mai intampla prin spitalul din Craiova. Cum ajunge un bolnav de cancer sa vada pe viu cum chirurgul ii scobeste in abdomen.

Sau poate vreti sa il vedeti pe …. (tot ce se poate spune de rau, nu vreau sa fiu nevoita sa scriu) sau pe …. de Morar si restul invitatiilor, dar si comentariile de pe youtube, cu cat de destept e un viitor criminal al Romaniei.

Pana acum cand rosteam cuvantul moda, ma gandeam de cele mai multe ori la stil vestimentar si la ce se mai poarta, desi stiam ca poate fi inteles si ca actualitate, gust colectiv, etc. Asa am descoperit insa ca e o moda in fiecare lucru din ziua de azi, de cele mai multe ori una ce se accentueaza de pe o zi pe alta si care nu se mai stinge ca altadata, ci se intentisifca si i se adauga noi dimeniuni.

Astfel, e la moda:

• sa fii fata si sa te crezi microbista. Nu neg ca nu ar exista si fete care sa iubeasca fotbalul cu adevarat, pana la urma e un sport ce isi are sustinatorii lui. Dar e o diferenta intre a sti ce inseamna fotbalul si a crede ca stii. Aveam o colega care zicea ca tine cu Dinamo. Este adevarat ca stia cativa jucatori de la echipa, insa la ea microbismul doar la atat se rezuma. Aa, ea era in pas si cu moda de a uri echipa Steaua. Daca o intrebam ce meciuri au fost, cand e etapa, cine, cate puncte are, un antrenor cunoscut, daca ii puneam orice intrebare din fotbal, in afara de cum se numesc cativa jucatori dinamovisti, nu stia. Dar era microbista. Pe stadion, la unul din meciurile Craiovei, inca 3 microbiste strigau de zor “Hai Craiova”. Daca le vedeai, aveai impresia ca o viata intreaga nu au facut nimic altceva decat sa tina cu aceasta echipa. “Ai fata, da pe ce loc suntem”, intreaba una din ele. “Fata, nu stiu, da cate echipe sunt in total”? Eee, lasa, ca putem striga si fara sa stim informatiile astea. Ba chiar daca o victorie a Stelei ar avantaja echipa cu care microbistele tin, ele nu s-ar bucura, pentru ca iubesc doar o echipa si urasc Steaua. Sau iubesc Steaua si le urasc pe restul.

• sa citesti in locuri publice. La fel, exista si oameni care citesc in tramvai, autobuz, pe banci, pentru ca nu au timp si probabil iubesc cartile si profita de acele momente. Dar uneori am impresia ca e doar o moda. Urmaream o tipa in autobuz, care cum a urcat, si-a scos cartea dintr-un ghiozdan (citea Coelho ) si care a mers vreo 4 statii de autobuz. E o distanta destul de mare in care ai timp sa citesti cateva pagini daca ai atentie distributiva si iti place cititul in public. Pana a coborat nu a dat niciodata pagina, desi nu era o carte de critici literare sau psihanaliza sa iti dea dureri de cap. Si ma intreb cu ce rost ai scoate cartea in autobuz sa apuci sa citesti 10 randuri, pe care oricum le uiti si nu le savurezi, iar cand ajungi acasa, le reiei pentru ca in autobuz auzeai cat e pretul la branza si rosii, sau ce minunatie au mai facut aia din Guvern.

• Ce mai e la moda? Sa spui ca iti place sa te plimbi prin ploaie. Nu neg ca este romantic si filmele de dragoste care ne smulg lacrimile au cel putin o scena in care cei doi indragostiti se impaca in ploaie. Si mie imi place cateodata sa ma mai atinga cativa stropi, dupa o zi torida de vara. Dar parca m-am saturat ca pe fiecare blog nou ce il descopar sa citesc la sectiunea Despre, “imi place sa ma plimb prin ploaie”. E sigur vorba de o noua moda, ca doar cine poate adora, ca intr-o zi de toamna, spre iarna, cu cateva grade afara, cu un vant puternic care nu te lasa nici macar umbrela sa o tii deschisa, sa se plimbe prin ploaia cu stropi mari? Eu una simt ca imi ingaureste creierul si vreau sa ajung cat mai repede la caldura. Dar da, si mie imi place ploaia, imi place sa ma plimb oricand prin ploaie, m-as muta chiar undeva unde ploua mereu si unde nu ajunge lumina soarelui niciodata. Bla, bla, bla.

• Cred ca o stiti si pe aia cu “numarul meu norocos e 13″. E la fel de prezenta in descrierile blogurilor ca cea cu ploaia. Pana asta-seara nici macar nu am fost curioasa sa stiu povestea numarul ghinionist (dar iata ca am citit aici si acum stiu), dar daca tot s-a pastrat legenda asta, sa fim adeptii ei, sau macar indiferenti, asa cum sunt cei care nu cred in astfel de superstitii. Dar cum, dintr-o data s-a nimerit ca numarul norocos al tuturor sa fie 13?

• Si cel mai la moda, dar o moda care a inceput de cativa ani si care tot dureaza e sa te apuci de fumat atunci cand esti cu prietenii. Ce naiba, cum sa mergi cu unu caruia i-au luat ai lui masina in clasa a XI-a si care sta cu geamurile deschise si muzica la maxim, fara sa fumezi? Sau sa te duci si tu pe terasa vara si sa comanzi un cocktail, ca sucul sau ceaiul nu mai sunt la moda, fara sa stai pe spate, cu ochelarii de soare pe ochi  si cu tigarea in mana? Dar neaparat daca esti fata sa fie din aia lunga si subtire (tigarea, zic!). Si sa incepi sa cauti cu privirea posibile victime ale pradatorului din tine.

• Si nu in ultimul rand, e la moda sa stai sa critici persoane sau obiceiuri pe bloguri. Eu de ce n-as fi scris articolul asta ca sa fiu in rand cu lumea?

Acum e randul vostru sa sesizati ce alte lucruri la moda mai cunoasteti!

Ar fi pacat sa nu vedeti acest videoclip si sa nu adormiti imaginandu-va in aceste locuri: