Intrebarea asta este in gandul fiecarui om caruia ii lipseste ceva. Bineinteles ca si eu pot completa restul intrebarii cu ceea ce imi doresc, si inca nu am putut atinge.

Insa intrebarile mele sunt de ordin banal: “Oare cum este sa ai foarte multi bani”? Acum cateva zile discutam la ora de romana despre fata unui patron de club sportiv care mananca salam la 20 de milioane kg. Nu ca mi-as dori sa aflu cum gusta acel salam, pentru ca nu mai sunt demult o degustatoare a mezelurilor, insa ma tot intreb” Oare cum e”. Tot o intrebare banala este si cea “oare cum e sa cumperi o cutie de icre de 100g, la 5 milioane, pusa in Real in sisteme de siguranta? La fel de bine ma intreb “oare cum e sa ai o casa ca in vise”? Dar bineinteles este timp de toate pentru mine. Nu am avut nefericirea de a ma intreba lucruri mult mai grave, cum se intreaba cei cu nevoi adevarate.

Ce e dureros pentru cineva? Sa il vada pe cel de langa el ca sufera. Ori din lipsa banilor, ori din lipsa afectiunii, ori din lipsa nevoilor materiale. Oare cum e pentru un copil care vede in fiecare zi inconstienta parintilor, si trebuie sa treaca peste, sa se prefaca in cercul de prieteni ca are o familie cel putin la fel de fericita ca si a altora, ca acasa traieste intr-o euforie totala? Oare cum e pentru un copil care a implinit 20 de ani (il numesc inca un copil pentru ca inca stie sa rosteasca cu aceiasi pasiune cuvantul “mami”, chiar daca a depasit varsta adolescentina), sa astepte o zi intreaga sa il sune tatal lui, care este despartit de mama lui, si nu l-a mai sunat de atata timp? Oare ce crede el cand nu suna telefonul pana la ora 12 noaptea, ziua urmatoare? Ca tatal lui a uitat cumva ca are si copii? Ca a fost prea ocupat, dar isi va da seama mai tarziu? Ca se va pocai pe patul de moarte? Oare se intreaba acel copil oare cum e sa iti faci ziua de nastere, intr-o familie completa? De ce toata lumea plange de mila cersatorilor, saracilor, celor ce nu au o paine sa duca la gura? Nu vreau sa fac pe sociologul egoist, care spune ca fiecare om primeste dupa cat munceste, ca fiecare om merita atat cat a reusit in viata, sunt de acord si cu aceasta teorie, desi diferenta dintre clasele sociale este foarte mare, iar crimele Tariceanu au inceput sa marcheze noua epoca. Insa foarte putini sunt oamenii care apreciaza, de exemplu, un copil care invata. Mai ales daca acesta are si o stare financiara buna. Se presupune ca acesta ar fi dat spaga, ar fi luat note pe nedrept, ca doar este unul dintre cei bogati. Mi-am dat seama ca si cei bogati au intrebari de genul “oare cum e sa te aprecieze lumea la adevarata ta valoare, nu prin prisma parintilor tai”?

Punandu-mi mereu aceasta intrebare “oare cum e”, mi-am dat seama ca omul sau romanul traieste mereu sub semne de intrebare, care uneori pot fi rezolvate. Sa dezbatem pe rand fiecare caz. Daca as avea 20 de ani, si as avea un tata care prezinta dezinteres fata de persoana mea, as merge la el acasa, as purta o discutie cat se poate de serioasa si barbateasca, si l-as face sa se simta sa ii para rau ca m-a nascut. Daca as fi foarte saraca, mi-as depasi conditia umana, as deveni una dintre cei ce sunt respectati pentru ceea ce au fost si pentru ceea ce au ajuns, si i-as pune si pe altii sa imi urmeze evolutia. Daca nu as fi respectata pentru ca am ajuns la un nivel inalt si s-ar considera ca am facut asta prin prisma altor persoane, as demonstra oficial ceea ce stiu.

Bineinteles ca tot timpul va exista o intrebare “oare cum e”, care nu poate fi rezolvata deloc sau nu in timpul pe care mintea noastra l-ar percepe ideal. In cazul bloggerilor, cred ca fiecare dintre noi se intreaba “oare cum e sa ai milioane de afisari, milioane de comentarii, milioane de euro:D”?

Apreciez ziarul local din orasul meu, avand posturi foarte reusite, cu caracter informativ, distractiv, educativ, insa astazi am fost dezamagita citind critica unui jurnalist cu privire la concertul de duminica seara, Zilele Craiovei, editia a XII-a.

Ziarul Gds publica un articol in care povesteste in amanunt ceea ce s-a intamplat la acel concert. Intr-adevar, au cantat artisti precum Smiley, Alex, VH-2, Chris Norman si Voltaj. Ceea ce nu am inteles eu in acest articol a fost faptul ca au tinut sa mentioneze intr-un subtitlu Alex, într-un show adevarat, evolutia uimitoare a acestui artist. Eu nu am vazut acel ”show” despre care se vorbeste in ziar, cand a cantat acest individ, pentru simplul fapt ca a facut un playback de cea mai proasta calitate, pentru ca acum cativa ani cerea cate 5 mii prin curtea scolii sa isi cumpere tigari, iar acum se presteaza sa afirme la un concert cu mii de oameni, din acelasi oras cu el:”Imi place la voi in oras, o sa vin si eu in vacanta pe aici”. Adica el locuieste de cand lumea si pamantul aici, in Craiova, canta la baluri, la concerte, face un playback penibil, si afirma ca ii place si lui orasul nostru, ca in 2 ani a uitat ca si el a stat aici. La fel de penibil a fost si Smiley, cat si si Celia si Andra in concertul din prima seara, de deschidere a zilelor Craiovei.

O alta nelamurire fata de acest articol este faptul ca au laudat atat de mult prestatia artistului Chris Norman, care a cantat in asa fel incat iti dadea senzatia ca nu se va mai termina. Recunosc ca are cateva piese bune, insa doar atat. Atmosfera a fost pe atat de departe pe cat au descris-o cei din Gds. Dupa o ora de prestatie pe scena, tot publicul striga sa vina Voltaj. Dupa asteptari interminabile, au aparut si cei amintiti anterior. Curios este ca ziarul nostru local a descris intr-un rand prestatia celor de la Voltaj, nici macar nu le-a specificat piesele pe care le-au cantat, cum facusera anterior cu celelalte formatii, cand de fapt Voltaj a fost singura formatie care a facut 90% din public sa cante, sa danseze, sa se distreze. Iar cand au plecat dupa scena, lumea a continuat sa scandeze numele lor. Cei de la Vh-2 au piese frumoase, deci nu am nimic de reprosat.

Inteleg ca Alex este un oltean si trebuie laudat, insa acest ziar ar trebui sa fie obiectiv, ca fiecare om sa se incadreze in ceea ce ii place, inteleg ca adolescentele au sarit in sus cand l-au vazut pe Smiley, dar publicul nu a fost alcatuit numai din copii, inteleg ca este un mare artist Chris Norman, dar sa nu exageram, inteleg ca poate cei de la Voltaj cer mult pe un concert, dar asta nu trebuie sa le conteste vocea, calitatea muzicii si spectacolul.

Dupa parerea mea, Zilele Craiovei, au fost la jumatatea drumului dintre reusit si nereusit. Spun asta pentru ca cele 8 zile au fost un chin pentru cei ce locuiau in zona Centru-Parc, datorita galagiei, focurilor de artificii, traficului infernal, insa, in acelasi timp apreciez interesul primarului de a face din acest eveniment, unul de amploare. Pot spune ca ceea ce a marcat aceasta sarbatoare in mod placut, a fost prezenta celor de la Scorpions, care cu adevarat au facut un spectacol incontestabil. Referitor la articol, cred ca ar mai fi putut fi prelucrat din punctul de vedere al continutului, insa si al aspectului gramatical, avand un dezacord intre subiect si predicat.

Un lucru de care Craiova duce lipsa il constituie prezenta mare a pet-shopurilor. Din cate am observat zilele acestea, in orasul meu exista doar 2 magazine de acest fel: Unul pe Amaradia, Franta Impex, de la Inspectoratul de Politie, putin mai in fata, pe stanga, unde puteti gasi pesti, hamsteri, canari, papagali, broscute, plus multe altele. Un al doilea pet-shop este in Piata Mare, pe strada Nicolae Balcescu, intrarea a4a, pe poarta unde intra masinile. In cel dintai preturile sunt foarte accesibile, un acvariu fiind cuprins intre 15 lei si 50 lei, un incalzitor cca 20 lei si un tub de oxigen 13 lei, o broscuta 35 lei, un papagal 30 lei. In al doilea, preturile sunt mai ridicate, insa beneficiaza de o varietate de specii, mancare, insa curatenia si aspectul acvariilor lasa de dorit. Un al treilea loc unde puteti gasi animale de companie, este in Piata Mare, zona agricola,unde mai multi detinatori ai acestor animale vin doar sambata si duminica. Preturile sunt de asemenea mari, mai ales in ceea ce priveste acvariile, care se construiesc foarte usor, din sticla de 5 mm, plus silicon si banda.

Nu am avut niciodata un animal in casa pentru ca parintilor nu le-a placut, era o grija in plus, si mizerie de asemenea. M-am decis zilele acestea ca vreau un acvariu, cu cativa pestisori, pe care sa il pun la mine in camera. Bineinteles ca parintii cand au auzit au reactionat intr-un mod negativ, insa le-am explicat ca mizerie nu fac, apa trebuie schimbata la 2-3 saptamani, mancarea este foarte ieftina, trebuie hraniti doar de 2 ori pe zi, iar satisfactia este foarte mare. Plus ca daca mi-as construi singura acvariu si mi-as cumpara cativa pestisori, as ajunge la un pret rezonabil. Raspunsul a fost nu si nu. Ma gandesc ce pot face pentru a ii convinge. Cred ca cea mai buna metoda este de a ii pune in fata faptului implinit.

Deocamdata, trebuie sa ma documentez mai mult despre cresterea si ingrijirea acestora, despre mediul prielnic, si despre durata de viata. Stiti cumva si alte pet-shopuri in Craiova?

Un amanunt care m-a intristat in seara concertului celor de la Scorpions, a fost moartea unei femei. Trist a fost faptul ca statea intinsa pe jos, cu o lumanarea la cap, iar politistii o inconjurau, asteptand ceva. O saraca femeie care mersese la un concert.

Am observat in acelasi timp cu cata seninatate vorbeste lumea despre persoanele carora li se intampla lucruri rele, despre violuri, despre crime, cum o femeie poate sa puna la cale moartea fostului barbat, cum poate o minte de barbat sa violeze o fetita, sa fie impus un proiect in care cei cu sanse minime de supravietuire sa nu mai fie ingrijiti la terapie intensiva, injughieri de cate 20 de lovituri, batai in discoteci, accidente, sau sa se prezinte in fiecare zi la stiri aceste vesti cumplite. De ce cand mergi la stadion ai parte de atata agresivitate? Inteleg foarte bine ca intr-un mediu extins, cu cat omul isi pierde identitatea, cu atat este mai expus starii de agresiune, insa nu inteleg de ce, in acelasi timp, omul nu se poate stapani.  De ce lumea s-a obisnuit cu aceste situatii, si doar are sau nu o parere de rau. Se pare ca violenta a devenit un lucru cotidian.

Lasand la o parte aceste lucruri dureroase pentru unele familii, este imbucurator faptul ca publicitatea unor cazuri cutremuratoare, face ca o parte din ele sa fie rezolvate. Ma refer aici la emisiuni precum Dansez pentru tine, Povestiri adevarate, Surprize surprize, etc. Nu stiu cu adevarat cata influenta au asupra telespectatorilor, insa, dupa cum afirma cei ce prezinta aceste emisiuni, datele sunt unele imbucuratoare si lumea in circumstantele corespunzatoare este dispusa sa ajute. Cazurile expuse in mass-media sunt sumar prezentate, de aceea oamenii nu sunt dispusi, in numar atat de mare, sa caute si sa ofere un ajutor. Pe cand, cazurile prezentate in detaliu in emisiuni dedicate acestora, se bucura de un succes mult mai mare. Binevoitorii au toate informatiile necesare pentru a putea oferi un sprijin. Am observat ca aceste emisiuni sunt din ce in ce mai frecvente, fapt ce poate duce la ajutarea a cat mai multor oameni, sensibilizarea romanilor, insa, o data cu inmultirea acestor emisiuni si cazuri s-ar putea ca lumea sa se plictiseasca sau sa nu mai fie atinsa de cazurile acestora.

Exista de asemenea si multe cazuri inventate. Cel mai banal exemplu ar fi “omul din piata”. Cand am mers la cumparaturi, ma intampina un domn, care imi cere 2 lei sub pretextul ca nu are cum sa ajunga acasa, fiind din alt oras. Parand autentic in dificultate, l-am ajutat. Apoi, spre uimirea mea, la cateva zile, acelasi om, cu acelasi pretext, mi-a cerut bani. Cazurile pot continua si cu cei care merg pe strada, adunand bani, sub pretextul a unor boli sau suferinte, insa oamenii traiesc sub semnul indoielii, daca este sau nu adevarat.

Pentru orice om, mai devreme sau mai tarziu, azi, maine, va fi ieri.

Radio Realitatea FM poate fi ascultat in oraselor Bucuresti, Cluj, Sibiu, Focsani, Sulina. De asemenea, acesta se poate asculta si live pe siteul Realitatea.

Tinand cont ca in toata zona Mc Donald’s-Centru, traficul a fost intrerupt pentru aceasta parada, trebuia sa iasa cel putin bine. Din pacate, nu stiu de unde au fost adunati acesti tineri, pentru ca unii din ei nu si-au dat nici cel mai mic interes in fata sutelor de oameni care ii priveau.

Din fericire, au fost si oameni dispusi sa faca parada frumoasa:d

In plus, pe langa aceasta parada, apreciez concertul celor de la Scorpions, de ieri seara.

O regula care imi place, si care a fost anuntata astazi la mine in scoala, este aceea a pedepsirii fumatului in incinta scolii. Daca acum catva timp insistam sa se creeze un fumoar pentru elevi, astazi am aflat ca acest proiect nu poate fi indeplinit datorita legilor si restrictiilor de a fuma in incinta scolii. Ba mai mult, este posibil ca din anul 2009 sa fie desfiintat si cel pentru profesori.

Intalnire de gradul I. Dupa acest articol, dupa temerile prezente, sunt foarte fericita! De ce? Discutia cu domnul director a decurs foarte bine, desi am foast foarte speriata si nu am putut scoate foarte multe cuvinte, mi-am facut o impresie asupra a ceea ce se intampla in liceu. Cu ajutorul celor care sunt dispusi sa schimbe ceva, vom intemeia un grup care sa ajuta la solutionarea problemelor care tin de noi. Un anunt ar fi ca domnul director a tinut cont de sugestiile noastre de a amenaja un spatiu unde vom putea veni cu bicicletele la scoala, ceea ce inseamna ca de la primavara vom beneficia de acest prim serviciu. Al doilea lucru imbucurator este ca va fi montata o cutie postala unde fiecare va putea sa isi lase un bilet cu propriile sugestii, insa va trebuie sa se semneze, pentru ca anonimatele nu vor fi citite. Bineinteles ca fiecare trebuie sa isi asume responsabilitatea a ceea ce face si spune. Dar din proprie experienta pot spune ca situatiile se rezolva mult mai bine si repede, daca va identificati si va exprimati cat mai liber punctul de vedere.

Acum da, pot afirma, traiasca liceul! Sunt sigura ca pe parcursul anilor se vor schimba multe lucruri in bine!

O reclama care imi place mult…deoarece femeile au nevoie de multa iubire! E usor sa zici “te iubesc”?

Un sfat prietenesc: pe langa declaratii, incercati sa treceti la fapte!

Contra sumei de 350 lei (ele costand de fapt 700 lei pe luna, insa fiecarui obez ii este redusa la jumatate suma), cei cu probleme de greutate primesc medicamente care se pare ca dau rezultat. Tratamente s-au propus si pentru femeile infertile, constand in 3 luni de tratament, cu 50% reducere pentru retetele propuse de un medic specialist.

Am constatat un lucru destul de trist. Nu mai citesc! De ce? Nici eu nu imi explic. Poate din lipsa de timp, din pura comoditate, sau poate inca nu mi-a cazut nicio carte buna in mana.
De ceva timp nu am mai citit nimic, nici macar ceea ce aveam pentru scoala. Am avut cateva tentative acum cateva zile cu niste carti imprumutate de la biblioteca, dar nici macar asta nu m-a atras: au ramas pe noptiera pana a expirat termenul cand trebuia sa le inapoiez. Este foarte trist sa constat ca am inceput sa folosesc aceleasi cuvinte, acelasi vocabular, orizontul meu sa se restranga.

Nu pot spune ca eram o patimasa a cititului, insa imi placea. De fiecare data cand aveam o carte care incepea sa imi placa, o terminam in cateva zile, sau poate chiar intr-o noapte, doua. Imi placea sa intalnesc persoane care au mai citit aceste carti, si cu care sa pot discuta si sa facem o ierarhizare a intamplarilor din acea carte. Era destul de placut sa citesc in acelasi timp cu persoana draga mie, aceeasi carte, in locuri diferite. Poate aceasta pasiune de a citi a izvorat si din povestirile bunicii mele. Stiu ca era atat de inventa si spunea atatea povesti, incat le-as putea povesti si eu la randul meu de zeci de mii de ori. Apoi in clasele primare, erau carti usoare, era concurenta cu fratele meu, erau indemnurile parintilor. In generala, nu puteam sa nu citesc pentru ca aveam o profesoara care te provoca sa faci asta. Insa la liceu, nefiind “amenintati”, am devenit delasatoare. Am avut atatea titluri bune recomandate de domnul profesor, dar niciunul nu m-a facut sa imi schimb atitudinea. Nu imi plac de mila, insa imi trebuie un impuls care sa ma faca sa pot sa mai citesc. Poate cateva nume bune de carti, poate o carte imprumutata si recomandata, poate misterul unei carti, poate regasirea intr-una din acestea.

Din cate am observat eu, facultatea si studiile superioare sunt importante intr-o mica parte. Ajuta doar daca ai acel plus fata de restul. Poti ajunge sofer de taxi, vanzatoare, si alte munci de studii medii, avand chiar facultate. Pe de alta parte am sesizat ca cei care reusesc sa se formeze si sa abordeze orice situatie din viata, sunt cei care citesc. Care citesc mult! Chiar si personalitatile si inventatorii Antichitatii, au reusit sa puna bazele lumii citind. Toti oamenii mari, cu adevarat mari, au o biblioteca vasta si multe titluri de carti in minte.

Consider ca cel mai mare defect al generatiei de azi, este lipsa cititului. In rest, toate pot fi controlate. “Biblioteca este templul învataturii, iar învatatura a eliberat mai multi oameni decat toate razboaiele din istorie.”