Un amanunt care m-a intristat in seara concertului celor de la Scorpions, a fost moartea unei femei. Trist a fost faptul ca statea intinsa pe jos, cu o lumanarea la cap, iar politistii o inconjurau, asteptand ceva. O saraca femeie care mersese la un concert.

Am observat in acelasi timp cu cata seninatate vorbeste lumea despre persoanele carora li se intampla lucruri rele, despre violuri, despre crime, cum o femeie poate sa puna la cale moartea fostului barbat, cum poate o minte de barbat sa violeze o fetita, sa fie impus un proiect in care cei cu sanse minime de supravietuire sa nu mai fie ingrijiti la terapie intensiva, injughieri de cate 20 de lovituri, batai in discoteci, accidente, sau sa se prezinte in fiecare zi la stiri aceste vesti cumplite. De ce cand mergi la stadion ai parte de atata agresivitate? Inteleg foarte bine ca intr-un mediu extins, cu cat omul isi pierde identitatea, cu atat este mai expus starii de agresiune, insa nu inteleg de ce, in acelasi timp, omul nu se poate stapani.  De ce lumea s-a obisnuit cu aceste situatii, si doar are sau nu o parere de rau. Se pare ca violenta a devenit un lucru cotidian.

Lasand la o parte aceste lucruri dureroase pentru unele familii, este imbucurator faptul ca publicitatea unor cazuri cutremuratoare, face ca o parte din ele sa fie rezolvate. Ma refer aici la emisiuni precum Dansez pentru tine, Povestiri adevarate, Surprize surprize, etc. Nu stiu cu adevarat cata influenta au asupra telespectatorilor, insa, dupa cum afirma cei ce prezinta aceste emisiuni, datele sunt unele imbucuratoare si lumea in circumstantele corespunzatoare este dispusa sa ajute. Cazurile expuse in mass-media sunt sumar prezentate, de aceea oamenii nu sunt dispusi, in numar atat de mare, sa caute si sa ofere un ajutor. Pe cand, cazurile prezentate in detaliu in emisiuni dedicate acestora, se bucura de un succes mult mai mare. Binevoitorii au toate informatiile necesare pentru a putea oferi un sprijin. Am observat ca aceste emisiuni sunt din ce in ce mai frecvente, fapt ce poate duce la ajutarea a cat mai multor oameni, sensibilizarea romanilor, insa, o data cu inmultirea acestor emisiuni si cazuri s-ar putea ca lumea sa se plictiseasca sau sa nu mai fie atinsa de cazurile acestora.

Exista de asemenea si multe cazuri inventate. Cel mai banal exemplu ar fi “omul din piata”. Cand am mers la cumparaturi, ma intampina un domn, care imi cere 2 lei sub pretextul ca nu are cum sa ajunga acasa, fiind din alt oras. Parand autentic in dificultate, l-am ajutat. Apoi, spre uimirea mea, la cateva zile, acelasi om, cu acelasi pretext, mi-a cerut bani. Cazurile pot continua si cu cei care merg pe strada, adunand bani, sub pretextul a unor boli sau suferinte, insa oamenii traiesc sub semnul indoielii, daca este sau nu adevarat.

Pentru orice om, mai devreme sau mai tarziu, azi, maine, va fi ieri.