Fiecare zi devine motiv de bucurie, atunci cand avem in programa petreceri. Asa ar spune jumatate din oamenii pe care i-as intreba ce inseamna bucuria pentru ei. Bucuriile amagitoare sunt acelea care ne dau impresia ca suntem mai presus de ceilalti, prin faptul ca avem mai mult curaj sa ne demonstram prostia.

  Azi, cand am venit de la scoala, trec pe langa un stalp, unde era o cruce cu doua lumanari aprinse. Stiam despre acel loc ca ar fi rapit viata unui tanar care mergea intr-o noapte cu 230km/h. Ma gandeam oare cat de fericit a fost el cand a vazut ca masina lui are atata putere, imi imaginez oare cu cate povestiri avea sa se laude a doua zi prietenilor sai, si intr-un sfarsit ma gandesc ca acum toata bucuria aceea mai atarna intr-o lumina de lumari aprinse probabil de persoane care l-au iubit

Tot la scoala, o eleva de 17 ani, a unui liceu de renume, vine la mine in clasa foarte zambitoare, facand liniste pentru a ne povesti ce anume i se intamplase. Era cat pe ce sa aiba ghinion! De ceva zile clasa ei cumpara bautura pe care o ascund intr-un dulap, iar cand vreun profesor vrea sa caute creta, adrenalina de a fi descoperiti e maxima. Ma intreb ce bucurie are un parinte,care are grija in fiecare zi sa faca bani sa ii dea copilului sa isi cumpere ceva de mancare la scoala, cand este sunat de diriginte:” va rugam sa va prezentati la sedinta, deoarece fata dumneavoastra consuma alcool in fiecare zi  in timpul programei scolare”

Un grup de 10 prieteni, fete si baieti minori, pleaca de la 2 ore in timpul scolii, merg intr-un club, comanda toti bere, si inca o bere, si inca o bere, pana s-a ajuns la situatia de a rade unii de altii, care sunt mai ametiti. Dupa ce banii s-au cheltuit, timpul s-a terminat, se intorc la scoala pentru a prezenta proiecte. Toti, care mai de care ametiti, isi povesteau proiectul. Ma intreb oare care este bucuria de a-ti pierde credibilitatea si seriozitatea in fata unui colectiv, de a vrea sa faci ceva si sa nu poti pentru ca nimeni nu iti mai asculta punctul de vedere, toate astea pentru 2 ore de distractie.

Ma intreb care este bucuria de a fi mai presus de altii prin prostie, prin lipsa de respect, ignoranta, indiferenta. Incerc sa inteleg de ce romanii sarbatoresc Sfantul Ion cu atata daruire si atata bucurie? Sarbatoarea asta nu semnifica nici mai mult nici mai putin decat taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul! De ce trebuie sa se faca atata tam-tam?

Poate este un pic exagerat articolul si este adevarat ca in viata avem nevoie si de distractie, si de sarbatori, si de amintiri atat bune cat si mai putin bune. Poate ca am exagerat pentru ca am vrut sa arat exact ce face toata lumea in ziua de azi: exagereaza. Nu putem bea o bere, pentru ca ajungem la un bax. Nu putem sta in oras pana la ora 12 noaptea, ca ne apuca dimineata. Nu putem merge intr-o cofetarie sa bem un suc linistiti, pentru ca trebuie sa dansam pe mese. Exageram in tot ceea ce facem, ne alegem prieteni de distractie in schimbul celor de suflet, alegem lucruri din care nu invatam nimic, si renuntam la sentimente valoroase. Adevaratele bucurii isi au locul in suflet, nu in sticle multe si portofele pline. Trebuie sa invatam sa iubim placerea pe lunga durata, in schimbul celei trecatoare.