Cel mai de valoare lucru in viata si cel care ar trebuii sa ne bucure cel mai mult este LIBERTATEA, pacat ca de importanta ei isi dau seama decat cei care nu o au.

Soala generala unde am invatat avea doua terenuri de fotbal cu suprafata de ciment. Unul dintre ele era langa o alee si celalalt langa scoala. Pe terenul de langa alee puteam juca fotbal si seara fiindca era lumina de la becurile care luminau aleea. Insa lumina era luata atat in blocuri cat si pe alee cateva ore in fiecare seara. Imi amintesc si acum bucuria si tipetele noastra a copiilor cand venea lumina. Se intampla acum 20 de ani.

Parintii mei aveau o cunostinta care lucra la o fabrica de paine si cateodata respectiva cunostinta trecea de la serviciu prin fata blocului meu. Daca se intampla sa fiu pe acolo, capatam o placinta calda de la ea. Si cum imi aduc aminte momentele de bucurie cu placinta pe masa din bucatarie asteptamnd sa se raceasca putin.

Nu s-a intamplat de multe ori, insa cand ai mei reuseau sa aduca acasa cate o sticla de Bem-Bem, bucuria era enorma.

Acum 20 de ani lumea se bucura cand reusea sa cumpere lapte, desii se sculase la ora 4 dimineata pentru reusita. O canistra de benzina peste cota lunara era bucuria suprema. Tin minte bucuria lui taica-meu cand a pus mana pe un Spray de incarcat brichete. Cate necazuri ai fi avut, daca descopereai inaintea celorlati masina cu oua uitai de toate necazurile.

Fericirea suprema era cand treceau cei sapte ani de asteptare si te vedeai cu Dacia 1300 in fata blocului.

Inainte un om realizat era cel care avea sifon metalic cu capsule, avea si salam si parizer in frigider, telefon fix si o ruda care sa lucreze in comert.

Acum le avem pe toate insa fericiti suntem din ce in ce mai rar.  Ma uit la jurnale si vad lumea suparata ca in oras se circula greu din cauza ninsorii. Nu ne intereseaza ca este 2 Ianuarie, ca ninge de doua zile si suntem liberi la serviciu, noi vrem acum sa mergem cu masina prin oras.

Inainte era zapada mare an de an si drumurile le inchidea Ceausescu cu saptamanile insa lumea isi vedea de treaba. Acum dupa multi ani avem si noi zapada in oras insa in loc sa fie un motiv de bucurie este unul de stres si nervi.

Mi-as dorii ca incepand de maine dimineata pentru cateva zile noi toti sa ne trezim in 1986 cu cartela de paine, zahar si ulei in mana, apoi dupa cateva zile sa ne trezim iara in 2008. Numai asa am aprecia la adevarata valoare tot ce avem acum si ca ar trebuii sa fim intr-o fericire aproape permanenta iar cand ninge sa ne gandim cu bucurie ca maine avem de dat zapada de pe masina in timp ce schimbam o vorba cu vecinul.