spuse pe bune, bine si apasat
17 Jun 10
Fara doar si poate anul acesta a fost anul academiilor pentru elevii claselor a XII-a si nu numai. Motivele ar fi diverse: criza locurilor de munca i-a facut sa spere ca vor avea o viata asigurata, un loc de munca, un salariu si o pensie stabila.
Am fost si eu atrasa in cursa asta, la fel ca alti 10, daca nu mai multi de la mine din clasa. Procentajul era la fel si in celelalte clase, din celelalte licee, deci va puteti imagina ce nebunie a fost. Care este profilul unui candidat la diverse academii sau la scolile de subofiteri?
Excluzandu-i pe cei normali, din care imi place sa cred ca fac si eu parte, exista restul, de cei aproximativ 80%care nu inteleg ce cauta in acest sistem. De ce nu le atribui si lor eticheta de normalitate? Pentru ca am ajuns sa “traiesc” printre ei cateva luni si sa imi dau seama de ce naiba totul e de rahat in tara asta, in conditiile in care excludem politicienii. Pentru ca in timpul in care trebuia sa imi fac dosarul, care dureaza destul de mult pentru ca fisa medicala are peste 10 cabinete la care trebuie sa te duci, sa fii consultat si sa primesti calificativul de apt, am realizat cum vor unii sa ne apere. Sa le luam pe rand:
- Daca esti candidat si nu cunosti pe nimeni in spital/policlinica, etc, unde trebuie sa iti faci analizele esti un mare nefericit. Va spun eu care am platit cu chitanta fiecare cabinet sa fac peste 10 analize, insa de cele mai multe ori 10 ore de stat in spital era putin. De ce? Pentru ca inaintea mea intrau toti candidatii care aveau cunostinte, pana si femeile de serviciu iti puteau aranja sa nu mai astepti si sa primesti doar calificativul. Fara consultatie! Eu am facut pana si controlul ginecologic pentru a primi stampila. Pentru ca “nu am stiut” cui sa dau banii.
-Daca ai probleme de sanatate poti fi de asemenea un politist de succes. Intr-o zi vine un baiat turmentat la mine, candidat pentru Academie. Turmentat? Nu. Avea doar probleme cu ochii, mari probleme, nu putea vedea aproape deloc cu un ochi, iar cu celalalt se uita crucis. Imi povesteste problema lui si ma intreaba de un cabinet care sa ii puna viza fara control. Il invata cineva unde sa dea banii, iar rezultatul este cunoscut: a fost declarat apt, iar fisa medicala incheiata tot cu apt. El probabil va fi politist.
-Ultima data cand am mers cu trenul am stat in compartiment cu niste tipi care erau la Campina, la subofiteri. Bucurie mare ca am si eu cu cine sa mai schimb cateva replici, doar voiam si eu sa intru in sistem. Putin a durat bucuria. Peste cateva ori viitorii nostri politisti si-au scos sticlele de vin, isi turnau in cap, aruncau cand pleca trenul cu vin pe oamenii din statie, se luau de batrani si de femei bineinteles, planuiau ce sa mai fure de prin tren, etc. Si ma indoiesc ca nu sunt altii mai rai.
-Eram intr-o mare multime de oameni, toti candidati pentru politie. Au fost cam 1000 din Dolj din cate stiu eu. Ma intalnesc cu fosti colegi sau cunostinte, care pana acum cativa ani “o ardeau” cu masinile, curse ilegale, femei, droguri si alte chestii de-astea. -”Ce faceti, dati la Academie, ii intreb.” – “Avem noi fata de Academie? Dam si noi la Campina.”Le-am explicat insa ca la inscriere trebuie sa complete fise in care sa declare ca nu au dosare penale, asta in conditiile in care eu stiam ca ei au. Dar m-au calmat rapid, m-au asigurat ei ca se poate…
-Iar acum sa ne exercitam gradele. Cea mai buna observatie din experienta mea este: cei cu grade inalte sunt extrem de respectuosi si te trateaza de la egal la egal, chiar daca tu esti un copil iar ei ditamai coloneii, pe cand cei care sunt niste subofiteri mai au un pic si scuipa pe tine, considerandu-te ultimul om din lumea asta. Poate pentru ca tu esti singurul in fata caruia au si ei putere..
-Informatii? Si aici esti un mare ghinionist daca nu cunosti. Voiam sa aflu o simpla informatie despre Academia de la Sibiu. Pentru asta a trebuit sa sun la: Centru de Recrutare Craiova, Centru de Recrutare Bucuresti, mapn Bucuresti, mai Bucuresti, Academie Sibiu, inapoi la Bucuresti. Toate astea pentru a nu afla nimic. Toti ma trimiteau dintr-o parte in alta.
-Psihologicul a fost cea mai serioasa proba. Drept urmare au picat multi.
Iar acum, eu am psihologicul luat si pe 8 iulie trebuie sa fiu la Bucuresti sa dau probele. Problema este ca am ramas profund dezamagita de lumea asta, de o lume in care oricine e smecher poate sa reuseasca, sa fie mai bun ca tine, iar apoi sa te faca sa te simti ca esti un nimeni. O lume a intereselor si a orgoliilor, care ofera beneficii, dar nu cred ca se compenseaza tinand cont de elevii care au inceput sa mearga la aceste academii. Multi dintre ei sunt cei de care se temeau si profesorii cand intrau in clasa. Refuz ca ei sa imi fie colegi si sa ne conduca.
De aceea, vreau sa renunt, fiind convinsa ca nu e de mine. Desi am cheltuit si bani si timp si energie, si desi parintii au fost dezamagiti ca renunt la final, nu mai vreau. Nu imi place. Pot fi condamnata pentru asta?
Draga mea,
Daca tot ai pornit pe drumul asta, zic sa continui. Situatii asemanatoare sunt peste tot. Acelasi tratament, aceeasi ascensiune bazata pe total altceva decat calitatile candidatului. Incearca sa te gandesti la binele tau, trebuie sa faci abstractie de cei din jur, pentru ca nu traiesti pentru ei, ci pentru tine.
Nu ai nimic de pierdut daca vei continua pe calea aceasta. Ai oricand posibilitatea sa renunti daca nu iti mai place. Dar nu renunta de la bun inceput!
Deja mai mult decat jumatate din drum l-ai parcurs si, poate, mai tarziu vei regreta ca nu ai mers mai departe atunci cand
ai avut sansa.
Timpul trece si tace, si mereu ne vom gandi daca am ales intradevar calea cea buna in viata; de aceea, zic sa nu renunti daca pentru asta te-ai pregatit atata timp.
Sa-mi scrii ce ai hotarat!
In primul rand multumesc mult pentru comentariu si scuze pentru intarzierea raspunsului, m-am tot gandit daca sa raspund acum sau cand ma hotarasc. Dar in mare parte decizia mea este aceeasi.
Nu am renuntat din cauza celor din jurul meu, pentru ca asa cum ai specificat si tu, peste tot este la fel si voi intalni fel si fel de oameni, la care, daca ma voi raportare, voi iesi in pierdere.
Nu vreau sa mai dau pentru ca nu imi place si nu ma vad faccand asta toata viata. Daca intru si aleg sa raman trebuie sa platesc o suma f mare de bani, de peste 100 de milioane ca sa ies din sistem, si asta si dupa primul an. Cum nu am suma de bani necesara, nu vreau sa intru intr-un mediu unde voi fi chinuita, unde nu voi face ce imi doresc, unde activitatea fizica si obedienta sunt trasaturile dominante, iar caracterul si restul aptitudinilor sunt puse in cui si probabil uitate acolo de-a lungul intregii cariere.
Mi-as dori sa cred ca sunt capabila de mult mai mult si nu vreau sa imi aleg locul de munca in functie de posibilitatile societatii, ci mai degraba in functie de ce simt si ce cred. Cam tarziu ce-i drept, ma tem de o dezamagire, de un esec in orice voi face, insa momentan merg pe premisa ca orice sfarsit e un nou inceput.
Sper sa nu regret nicio clipa decizia asta, stiu ca e mai dureros sa regreti ceva ce n-ai facut decat ce ai facut, insa in acest caz beneficiile nu echivaleaza sacrificiul pe care l-as face.
Multumesc mult pentru sfat si sper ca pe viitor sa iti pot scrie cat de fericita sunt ca am renuntat la aceasta cariera.
Depinde cel mai mult de caracter, daca nu esti facut sa asculti ordine – clar ca nu o sa te simti bine in veci la un loc de munca de genul asta. Ma bucur ca te-ai decis si ca ai parinti intelegatori. Tot respectul pentru taria de caracter de care ai dat dovada, si te asigur ca o sa-ti fie bine pe orice drum ai alege.
Bafta maxima si ne mai scriem!
Daca tot ai pornit pe drumul asta, zic sa continui. Situatii asemanatoare sunt peste tot. Acelasi tratament, aceeasi ascensiune bazata pe total altceva decat calitatile candidatului. Incearca sa te gandesti la binele tau, trebuie sa faci abstractie de cei din jur, pentru ca nu traiesti pentru ei, ci pentru tine.
+1
Militienii vor fi de viitor.. se vrea a fi un stat politienesc dar cu executantii cat mai prosti care sa nu gandeasca de ce dau si in cine..ordinu e ordin.
da, traiasca militienii astia
si cei care-s studenti sau absolventi se gandesc sa se indrepte tot spre academii, in lipsa altor oportunitati viabile.
lumea nu poate fi condusa de politisti,armata(k si acolo este la fel)………nu se marita sa-ti dedici viata lor.in plus stiu multi ca politisti:P sunt prosti…..eu mergeam la pregatire la engleza la o profa ff buna din oras unde vin elevi pt cambridge,sau pt campina….itspun k se vedea de cum intrau pe usa k sunt pt campina…..aveau o fata:D:D:!!!!!am prieteni in sistem …amice fff inteligente ,care au muncit destul de mult si neavand posibilitatea sa o tina in alt oras la facultate a dat la campina pe premiza:am job imediat-ies pe salariu!gaseste-ti alt domeniu,nu e de tine.esti mult prea buna..o fire mult prea creativa pt asa ceva….::*:*:*:*
Multumesc pentru incurajare, si asa cum ti-am spus, sper sa fie decizia cea mai buna. Nu o sa uit ce mi-ai spus legat de vremurile in care traim si daca merita sa stam departe de cei dragi.. ai avut dreptate!
cum ma sa nu mai da:))da te condamn eu. stii cine sunt:)) aide sa ne plimbam cu vaporasu doamna ofiter:> dai ma acolo daca iti place;) sau la sibiu parca…sau la campina aici langa mn:))
da ma:))mai traiesc si eu. nam murit inca…sunt acuma in pregatiri pt bac:> normal ca nu va uit ma.
@flori nu e simplu de mine:))nici la mine. trb munca si aici. parca iti placea. glumeam ma, nu pot sa te condamn. Ms si tzie succesuri:> o sa reusesti stiu eu.
@crisa ms la fel:)) si tzie noroc :* ne auzim dupa bac…va caut eu pe net sa vad ce ati facut:))abia astept sa scap
Lucrez in armata de aproape 3 ani si vreau sa zic ca in afara faptului ca eun job fara grija zilei de maine, nu iti ofera absolut nicio satisfactie. Comunistii aia cu ceafa grasa isi fac si aici de cap cu brio; dar…si exista un dar, cred ca e putin mai bine decat sa fii profesor si sa iesi in strada(zic profesor pt. ca am terminat Litere dar totusi am optat pentru altceva care credeam eu la vremea respectiva ca e mai palpitant).
Eu zic sa nu renunti, intr-adevar daca nu esti smecher, esti 0=barat, aproape. Dar tu, esti exceptia de la regula, si daca te tii “tare si cu fruntea in sus” vei reusii in fata celorlalti. Gandeste-te ca in viata e mai greu, si cu suisuri si cu coborasuri. Uite eu am 25 de ani, si deja am un “MARE” regret in viata. Care ma “roade” dar in acelasi timp, n-am timpul necesar sa ma apuc iar de la 0. Gandeste-te si la asta. Choose wise. Succes !
mda,eu am vazut bagabontzi azi maine in haine de militzieni si nu e nici un fel de exagerare….chiar mi-am pus cateva-ntrebari dar…nu stiu daca au ajuns pe la vreo shicoala….
Flori, pt ca Dan este peste mari si tari sa stii ca nu ai nici o scuza ca ignori blogul si nu apar postari noi, adica ai … succes la BAC domnisoaro, ne auzim dupa!
Imi cer scuze pentru lipsa de activitate nu de cand e Dan plecat, ci din ultimul an. Prima jumatate am alocat-o pentru academia asta care mi-a adus numai batai de cap, iar acum nu mai stiu cum sa fac sa recuperez materia pentru bac. Dar sper sa ma descurc si sa vin cu forte noi, de data aceasta, sper, in calitate de tanara studenta:d. Multumesc pentru urari! Ne auzim dupa bac.
“Clasic românesc” tot ceea ce ţi se intâmplă! Te sfătuiesc SĂ NU RENUNţI! Păi cum mai speram să schimbăm ceva în ţara asta, prin renunţare? Ea (schimbarea) este în fiecare dintre noi!?
E nasol daca nu ai pile si cunostinte, asa merge totul in tara asta de … Dar nu renunta! KEep on walking!