Riza Anca Lelia, studentă la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova, împreună cu Societatea Studenţilor Medicinişti Craiova, propun proiectul “Sănătos şi eu, sănătos şi mediul meu”, din cadrul iniţiativei “Ţara lui Andrei”  ce are ca ţintă ajutorarea copiilor cu deficienţe de auz din regiunea Oltenia. Copiii de la cele două centre care există în această zonă, şcoala specială “Sfântul Vasile” Craiova (şcoală şi grădiniţă pentru hipoacuzici) şi Centrul Şcolar “Beethoven” Craiova (liceu special pentru copiii cu deficienţe de auz) vor beneficia de acest proiect.

Proiectul are două module: Educaţie şi Investigare. Primul modul îşi propune activităţi cu tematica orientată pe sănătate şi mediu, iar cel de-al doilea îmbină analizele standard (tensiune, glicemie, lipide, inspecţie otică) cu analize ţintite către cauza genetică a surdităţii şi impactul pe care deficitul de auz îl are asupra creierului.

Ce avem de făcut pentru susţinerea acestui proiect:

1. Creare cont: Pentru votarea proiectului este necesară înregistrarea pe site-ul Ţara lui Andrei. În cazul în care deja aveţi cont, acest pas nu este necesar. In caz contrar, click aici pentru creare cont. Numai câmpurile cu steluţă sunt obligatorii (*Nume, etc. şi codul de verificare din josul paginii). Dupa ce aţi introdus datele şi aţi apăsat “Salvează” în josul paginii, verificaţi căsuţa de mail a carei adresa aţi folosit-o la crearea contului. Veţi primi un mail de la Ţara lui Andrei care conţine un link de activare. Dând click pe link, puteţi trece la paşii următori.

2. Logare pe site. Deschideţi această pagina web pentru logare (pagina corespunde secţiunii “ORAŞUL TĂU” > “VOTEAZĂ PROIECTUL LUNII”). Folosiţi datele contului dvs.

3.Votare: Aveţi acum posibilitatea să votaţi proiectul ”SĂNĂTOS ŞI EU, SĂNĂTOS ŞI MEDIUL MEU” pe aceasta pagina. Apăsaţi pe căsuţa din faţa numelui proiectului şi apoi apăsaţi “VOTEAZĂ” care se găseşte sub titlurile proiectelor.

Să sperăm că va fi proiectul câştigător, iar copiii hipoacuzici, cât şi noi, restul comunităţii, vom avea de câştigat.

1. Transalpina 2011 (5616 afisari)

2. Review Samsung Galaxy Tab 10.1v (4264 afisari)

3. Laptopul Acer Aspire 5100 n-a fost cal de cursa lunga (4117 afisari)

4. Review Samsung Omnia 7 (4064 afisari)

5. Trenul – antisocializare cu călătoria (3830 afisari)

6. RAT Craiova (3496 afisari)

7. Review Samsung Galaxy S II (3421 afisari)

8. The Adjustment Bureau (2984 afisari)

9. Android 2.3 Gingerbread pentru HTC Desire (2747 afisari)

10. Review HTC Sensation (2737 afisari)

11. Review iPad 2 (2603 afisari)

12. E prea târziu să îmi schimb numele? (2600 afisari)

13. Originea dansului irlandez (2586 afisari)

14. Bancuri #2 (2513 afisari)

15. Ce-mi place la Google+ (2432 afisari)

16. Craiova Forum: petrecerea de 7 ani (2300 afisari)

17. Amintiri din liceu (2284 afisari)

18. USB 3.0 vs. eSATA (2261 afisari)

19. Cea mai eficienta metoda de iesire din criza a Romaniei (2254 afisari)

20. Navigare cu Google Maps 5.7.0 (2230 afisari)

21. WTF?! (2200 afisari)

22. Lenovo IdeaPad Z560 (2171 afisari)

23. Cata lene sa ai in tine? (2076 afisari)

24. Despre cadrele militare, din propria experienta (2049 afisari)

25. Un altfel de Logitech G27 Racing Wheel (1961 afisari)

Mă tem, încă de când am ales secţia de jurnalism, de viaţa în anonimat. E al naibii de trist să fii ziarist şi nimeni să nu îţi ştie numele. Bineînţeles că ai o mare parte din vina, dar ăsta e un risc cu care porneşti din facultate. Anonimatul. La primul articol într-un ziar eşti doar o înşiruire de litere care se pot pronunţa uşor. Uneori. Alteori eşti o combinaţie nereuşită de nume, aşa cum se cere în cărţi, mai puţin comună, iar tu, naiv, speri să fii reţinut pentru ineditul sunetelor. Dar există zeci de mii de publicaţii. Cu zeci de mii de nume. Care trebuie să informeze înaintea a alte zeci de mii de publicaţii. Şi care uneori sunt relevante, alteori nu.

Şi tu eşti jurnalistul pe care îl ignorăm zi de zi, deşi îţi sacrifici o mare parte din timp ca să nu rămânem noi inculţi. Eşti cel scris cu fond deschis în josul paginii, unde nu mai ajunge aproape nimeni pentru că cititul în diagonală a luat locul descifrării cuvintelor. Eşti cel al cărui nume se confundă cu pluginurile de shăruit pe facebook, twitter, gmail, tumblr, linkedin etc. Eşti nefericitul care lucrezi la un ziar online şi părinţii sau bunicii nu au descoperit încă misterele internetului. Eşti cel citit de pretenţioşii şi flămânzii de informaţie bună şi singura dată când ieşi din anonimat e când numele tău e luat la înjurături în comentariile unor frustraţi. Sau poate doar a unora sătui de informaţie proastă.

Tu, ziaristul care traduci texte din alte publicaţii străine, eşti în anonimat chiar dacă ai tradus cel mai bine. În ultimul timp, am început să citim şi noi marile ziare ale lumii. Şi eşti din nou nefericit că nici măcar comentarii nu sunt la articolul tău, dar să mai fii şi reţinut. În jurnalismul ăsta nedrept, nimeni nu pune preţ pe numele tău. De cele mai multe ori, deşi informaţia e muncită de tine, în frig, ploaie, sau ninsoare, te bucuri când vezi numele ziarului citat de alte ziare. Chiar dacă informaţia e a ta. La interviuri, după ore de documentare, intervievare, transcriere, aşezare, redactare etc, apare numele ziarului în locul tău. E just, munceşti pentru un trust, nu pentru tine. Şi cum spuneam, numele tău e undeva jos, în colţul paginii. Sau doar iniţialele în unele cazuri, ca să nu te compromiţi. Chiar şi când apari la televizor pentru că eşti relevant în domeniul tău, eşti doar o figură nouă (asta dacă nu te transformi în Nistorescu sau în Lidia Mitchievici) care transmite un mesaj. Numele tău e anunţat o dată şi reţinut de nimeni.

Bineînţeles că rămâi cu multe alte mulţumiri şi satisfacţii. Nu totul stă în recunoştinţa publică. Nu toţi punem fi CTP. Dar tu, ziaristule, cum te simţi când ştii că nici măcar o studentă la jurnalism nu are obiceiul să îţi citească numele atunci când îţi citeşte articolul? Atunci când îi dai porţia de ştiri şi ea gândeşte că e în fişa postului tău să faci asta, dar nu mai vede că în spatele unui scris e un om.

Da, dacă o să fiu ziaristă, şi o să muncesc să fiu, îmi e teamă de anonimat. De o muncă în care miile de vizite să însemne mii de ignorări pentru numele şi munca mea. Sau poate doar pentru numele meu. Că munca mi-o asum şi dacă sunt în anonimat şi dacă nu.

Cu regret şi bucurie pentru viitoarea mea meserie, F.D.

Dacă mai aveţi timp să respiraţi, printre invitaţi, vin fiert, prăjituri şi muzică, sperăm să citiţi aceste rânduri prin care vă urăm Crăciun Fericit! Avem şi două cadouri: unul culinar, altul muzical.

O prăjitură cu care să îi cuceriţi pe cei care vă vizitează de sărbători:

Prăjitura Raffaello:

Blat:

-          6 albuşuri;
-          6 linguri zahăr;
-          6 gălbenuşuri;
-          6 linguri de făină;
-          un praf de copt

Albuşurile se bat spumă cu zahărul, apoi se adaugă gălbenuşurile şi făina. La sfârşit se pune pliculeţul de praf de copt stins în oţet. Compoziţia se împarte în trei părţi, fiecare semnificând o foaie. Puneţi hârtie de copt în tavă şi coaceţi foile.

Crema de mijloc:

-          4 gălbenuşuri;
-          4 linguri de zahăr;
-          200 ml lapte;
-          o budincă vanilie care se prepară cu încă 100 ml de lapte.

Gălbenuşurile (să păstraţi albuşurile, le folosiţi mai târziu) se bat cu zahărul, se adaugă 200 ml de lapte şi compoziţia se pune pe foc, la bain-marie, până se îngroaşă. Apoi se adaugă o budincă de vanilie amestecată cu 100 ml de lapte şi trebuie să se îngroaşe iar. Când se răceşte, adăugaţi 200 g de unt.

Crema de deasupra:

-          4 albuşuri;
-          10 linguri zahăr;
-          75 g nucă de cocos.

Albuşurile se bat spumă cu zahărul. Se adaugă 75 g de nucă de cocos. Compoziţia se pune la bain-marie până devine puţin lipicioasă. Se lasă la răcit şi se adaugă peste ultima foaie. Deasupra presăraţi nucă de cocos.

Prăjitura arată aşa. Eu am primit aprecieri de la prieteni, vecini, familie. Aşa că merită să încercaţi:

O prăjitură bună trebuie preparată/mâncată tot pe muzică bună:

Crăciun Fericit!

Nici nouă nu ne vine să credem. Nu că facem patru ani, ci că ne-am amintit fix azi când am scris primul articol, demult, 19 decembrie 2007. Nu e cifră magică, nici de basme, nici tristă. E un 4 care ne defineşte şi pe care sperăm să îl adunăm cu multe alte numere de acum înainte.

Ne întrebăm cum de am găsit inspiraţie pentru cele aproape 1500 de zile de când existăm. Trebuie să mărturisesc că eu sunt leneşa blogului şi aproape, în fiecare dimineaţă când găsesc o scuză bună să nu scriu (examene, facultate, oraş etc), mă salvează Dan, care îşi face timp zi de zi pentru cititori. Cititori pe care îi cunoaştem aproape de la începuturi. De când ne criticau pentru greşelile de începători sau datul cu părerea aiurea, ori ne ridicau în slăvi cu câte un „speechless”.

Avem zilnic peste 1000 de vizitatori. Ne lăudăm pentru că ştim cât de greu se întreţine ceva în online. Trebuie să investeşti în tine ca mai apoi ceilalţi să îşi investească timpul în produsul tău, respectiv articolul de pe blog. Pare o joacă de copii care nu rezistă fără seriozitate. Nu rezistă cu scandaluri (îmi amintesc şi acum că o singură dată am scris ceva semi-rău de un alt blogger, iar Dan, vărul meu m-a certat că nu îi respect părerea – şi avea dreptate). Nu rezistă prin articole fabricate de alţii. Nu rezistă prin plagiat.

Spuse.ro nu este cel mai mare blog. Nici cel mai bun. Dar e al nostru. E nemanipulat. Nevândut. Nu scriem de bine despre companii pe care le-am criticat şi care acum le cumpără altora cuvintele. Scriem în schimb despre serviciile şi produsele care ne plac. Pe care le folosim. Scriem şi de rău: despre profesori, facultate, serviciu, politică, educaţie, sănătate. Că avem materie primă. Şi ne place să o transformăm în informaţie. Argumentată, că păreri gratis găsim pe întreg internetul. În toate limbile.

Aşadar, îţi spunem la mulţi ani, dragă blogule! Să ne trăieşti şi să le faci cinste cititorilor! Cu articole, că vinul îl dăm la 5 ani!

Cadou de la Bianca, cititoare şi prietenă de nădejde, care îmi trimite sms-uri când îi place sau nu ce scriem:

A trecut ceva timp de când noi, bloggerii craioveni, nu ne-am mai întâlnit. Blogatu ne trage de mânecă şi ne propune o întâlnire miercuri, 21 decembrie, ora 20:00, în No Limit Pub. Aşadar, dacă nu aveţi planuri de ski prin ţări străine sau nu mergeţi să mâncaţi şorici la bunici, ar fi frumos să veniţi. Invitaţia  este valabilă şi pentru twitterişti sau pentru cei care doar vor să bea o bere cu oameni faini.

Frumos ar fi să anunţăm cei care putem, ca să îi încurajăm şi pe alţii să vină. Eu una după astfel de criterii am răspuns invitaţiei de pe mail: “dacă mai vine lume, vin şi eu:d”. Aşa că putem confirma aici, pe twitter, facebook, mail etc.

Am obiceiul, bun sau rău, să îmi notez orice idee de articol. De cele mai multe ori însă genialitatea mă caută exact când sunt pe punctul să adorm, sau poate chiar în vis, când am vreo idee ce nu trebuie ratată. Şi am telefonul lângă mine, în caz că mă lovesc cuvintele şi nu le pot ataca, a doua zi, dimineaţa.

Doar că atunci când mă trezesc îmi amintesc, vag, că m-a vizitat inspiraţia în somn. Cu emoţia unui copil care îşi aşteaptă calificativul la matematică, apuc telefonul şi citesc. Dezamăgire. E doar un cuvânt sec care nu mă inspiră deloc. Şi care noaptea trecută mă chinuia şi măcina în cele mai crâncene detalii. Iar acum, acum nici să vreau nu pot să îl folosesc. Nici dacă fac de una singură brainstorming.

Ciudat e că unele notiţe sunt de-a dreptul tâmpite. Acum câteva zile am găsit scris cu litere mari “gradul zero”. Nu am destulă imaginaţie nici să descopăr la ce mă gândeam în noaptea aia, dară să mai scriu şi un articol. Plus că cele mai uimitoare combinaţii de cuvinte sunt în aplicaţia mea de notat idei pentru blog, viitoare articole care niciodată nu se concretizează. Am avut, la un moment dat, scris „femeie singură la bere”. Refuz să cred că am asemnea pofte în mijlocul nopţii cum nu cred că mă încântă ideea să ies într-un pub, de una singură, să cer o bere. Fără pahar, eventual.

Şi cum un rău nu vine niciodată singur (răul fiind lipsa concretizării ideilor geniale din somn) de câteva zile nu mai am niciun cuvânt din sutele pe care le aveam notate. Bărbaţii din casă, vrând să mă aducă la zi cu tehnologia, mi-au făcut un update la android şi fără să mă anunţe, toate aplicaţiile s-au dus pe apa sâmbetei. Chiar şi frumuseţile mele de idei. Sunt tristă când mă gândesc câte secunde de somn am pierdut în speranţa unui articol bun.

E deja 02:00 noaptea şi ideile mă caută. Nu pot rata şansă să îmi reîntregesc lista de cuvinte scrise greu şi uitate repede. Aşadar, somn uşor!

M-am uitat astăzi la ştirile protv de la ora 19:00. Cărţile de jurnalism pe care le-am citit îmi spuneau cât de importante sunt ştirile din prime time şi câţi bani poţi câştiga sau pierde cu o proastă ierarhizare a informaţiei. Ne amintim un moment trist al istoriei televiziunii când drama cutremurului şi tsunamiului din Japonia cutremura o întreagă lume, iar ştirile din prime time de la noi începeau cu divorţul Columbenilor. În fine, sunt mai multe exemple, dar astăzi, astăzi m-a marcat următoarea ştire:

- la ora 19:23, Andreea Esca prezenta o ştire despre două veveriţe dintr-un parc din Sinaia.

După cum spuneam, practica bate de multe ori teoria. Trist e că în practică lucrurile sunt de multe ori greşite.

Intre 24.10.2011 si 24.12.2011, ClausWeb.ro organizeaza un concurs cu premii pentru bloggeri.

Inscrierea la concurs se face printr-un email la promo@claus.ro care sa includa datele personale (Nume, Prenume, link articol, telefon si email), dupa ce ati publicat un articol pe blog cu una din temele urmatoare:

- Servicii Gazduire Blog in Romania sau in Strainatate
- Domenii .EU – identitatea ta in Europa
- Tema la alegere

Premiile:

Locul I – Domeniu .EU + Gazduire Web (10 ani)

Locul II – Domeniu .EU + Gazduire Web (5 ani)

Locul III – Domeniu .EU + Gazduire Web (1 an)

Gazduire Web = Gazduire BLOG = 1,5 GB spatiu si 150 GB trafic lunar.
Domeniile .EU se vor inregistra bineinteles pe numele castigatorilor concursului.

Reguli:

1. perioada concurs: 24.10.2011 – 24.12.2011

2. tratati foarte serios acest concurs prin publicarea acestui articol

3. in cadrul articolului trebuie sa plasati cel putin un link cu ancora “Gazduire Web” catre http://www.ClausWeb.ro/

4. site-ul pe care veti plasa acest articol trebuie sa aiba vechime de minim 3 luni

Mai multe despre consurs gasiti aici.