Pe Dan Perjovschi l-am văzut/ascultat acum un an la Craiova, la Club Electro Putere. Aproape că îmi amintesc fiecare desen expus pe proiector. Erau schiţe, caricaturi, desene nonconformiste pe care artistul le face în muzee, pe clădiri, în instituţii, pe asfalt etc, fiind invitat în lumea întreagă. De aceea vă recomand să nu pierdeţi ocazia de a îl vedea zilele astea, împreună cu soţia lui, în Craiova la Club Electro Putere. Vă ataşez programul acestei săptămâni:

Mai jos vă dau câteva detalii despre workshop. Data limită de înscriere era 15 octombrie, dar poate mai sunt locuri şi bine ar fi să trimiteţi mail la info@clubelectroputere.ro cu numele, vârsta şi un număr de telefon.

Workshop motivational cu Lia si Dan Perjovschi

Vino cu o idee sau un desen despre ceea ce te preocupa sau ceea ce ai vrea sa faci.
Discutam, desenam si mai discutam o data; Daca aveti intrebari gasim impreuna raspunsuri; Cine esti si ce vrei sa faci in viata? Esti blocat, nu stii ce sa alegi? Ce este de facut? Arta sau viata? Cariera sau creatie? Subiect sau obiect? etc.
Nu exista un singur fel de desen, nu exista desen bun sau rau, continutul e mai important decit forma, sinceritatea e mai importanta decat dexteritatea. Toti putem exprima vizual o idee. Sau o putem vorbi. Vino cu un pix, o carioca si cateva intrebari.
Prima parte de la 10-12, pauza de masa (adu-ti sandvici ca apa o dam noi) a doua de la 13 la 16. Si pentru cine mai vrea (si mai poate si mai putem) un bonus de la 16 la 18.

Câteva desene ca să mă credeţi că fiecare eveniment merită:

Mi-am tot imaginat, de când am văzut animaţia Toy Story, că jucăriile pot schimba vieţi. În realitate nu am apucat niciodată să trăiesc sentimentul ăsta până aseară, când am aflat de campania “Schimb de jucării”.

La început poate părea o joacă de copiii sau o distracţie pentru oameni mari, dar de fapt este o acţiune umanitară prin care putem salva viaţa unui copil. Despre ce este vorba? Portalul zibo.ro organizează o campanie desfăşurată în perioada 3-15 octombrie în toată ţara prin care se vor strânge fonduri pentru un caz umanitar. Acţiunea a primit numele “Schimb de jucării”, fiind o campanie ce se bucură de implicarea lui Cabral.

Ce avem de făcut? Mai întâi, să vă povestesc cum se va desfăşura totul. Educatoarele de la diverse grădiniţe din ţară au posibilitatea să se înscrie pe portarul zibo.ro cu clasele de copiii, asumându-şi răspunderea ca în săptămâna 3-8 octombrie să organizeze în sălile de grădiniţă spectacole de teatru, muzică, desene, pictură, dans, poezie (vor opta pentru una din aceste categorii) care mai târziu vor fi expuse în Galeriile Real sau pe site. Programul este următorul:

Luni – expoziţie de desene cu tema “Iubesc Pământul”
Marţi – spectacole de muzică;
Miercuri – poezie şi teatru;
Joi – dans;
Începând de vineri, 7 octombrie şi până pe 15 octombrie, părinţii şi vizitatorii Galeriilor Real vor putea vizualiza desenele, având posibilitatea de a achiziţiona creaţiile copiilor în schimbul unei donaţii umanitare. Cei care nu pot ajunge în Real, au posibilitatea să doneze pe site, printr-un schimb de jucării mijlocit de portarul online. În schimbul unui SMS primiţi dreptul de a schimba o jucărie cu o altă persoană din ţară.

De unde a pornit ideea? În 2009, Sorin Gabriel Prială a fost copilul care s-a bucurat de rezultatele acestei acţiuni umanitare “Schimb de jucării”. Băieţelul din Satu Mare şi-a recăpătat graiul şi auzul, suma adunată din jucării şi desene depăşind 50.000 lei. Anul acesta, portarul zibo.ro relansează campania, dând şansa la viaţă unui alt copil.

Aşadar, să ne întâlnim cu bine în Galeriile Real şi să renunţăm măcar o dată la cumpărăturile inutile în schimbul ajutării unui copil. Până atunci, mă minunez în continuare de câte bucurii pot aduce jucăriile!

Nu am vizitat niciodată o fabrică de bere. Poate doar vizual, cand nimeream emisiunea „How it’s made” şi prindeam câteva secvenţe cu fabricarea berii. În schimb, sunt una din acele persoane care încearcă toate sortimentele de bere (chiar şi berea cu lămăie, un fel de suc pentru oameni mari), berea neagră (un fel de cafea care te trezeşte pe loc) sau berea nefiltrată (cu greu îi înţeleg rostul, dar gustul mă face să uit de întrebările retorice referitoare la rostul ei).

Şi cum suntem cu toţii consumatori de bere (responsabili, zic eu) o invitaţie ca cea primită de Heineken România nu poate fi refuzată: sâmbătă, 3 septembrie, fabrica de bere din Craiova îşi deschide porţile şi îi invită pe locuitorii acestui oraş să afle secretele unei beri de calitate, sub îndrumarea specialiştilor berari din fabrică.

Ce trebuie să stiţi dacă vreţi să ajungeţi la eveniment: transportul până la fabrică este gratuit. Vor fi puse la dispoziţie microbuze care circulă tur-retur, din faţa primăriei, între orele 9:30 – 16:00, la interval de 30 de minute. O altă cerinţă este să aveţi peste 18 ani şi să purtaţi încălţăminte adecvată (fără tocuri şi încălţări deschise).

Despre Heineken România

Heineken este cel mai mare producător de bere din Europa şi ocupă locul 3 în lume în ceea ce priveşte volumele. Heineken România face parte din Grupul Heineken şi deţine cel mai diversificat portofoliu de mărci care acoperă toate segmentele pieţei de bere din România: Heineken, Silva, Silva Dark, Ciuc Premium, Golden Brau, Golden Brau fara alcool, Neumarkt, Bucegi, Edelweiss (import), Zipfer (import), Amstel (import), Birra Moretti (import), Krusovice (import), Foster’s (import), Strongbow (import), Sol (import), Desperados (import), Gösser, Schlossgold, Gambrinus, Harghita şi Haţegana. Heineken România are patru fabrici în: Miercurea Ciuc, Constanţa, Craiova, Târgu Mureş şi 1.100 angajaţi.

Am primit cu bucurie vestea că miniPRIX face reducere de 80% la orice produs în cele două zile care au mai rămas din vară. Aşa că noi, românii de rând, care nu participăm la nunţi “indecente” şi nici nu suntem filmaţi şi comentaţi zile întregi pe canalele de ştiri, ne mai înnoim cu haine bune la preţuri mici.

Aşadar, azi şi mâine (30 – 31 august) intraţi pe miniprix.ro şi aveţi reducere de 80% la toate produsele în limita stocului disponobil. De joi, MiniPrix aduce mărfuri noi. O ocazie tocmai bună să ne îmbogăţim garderoba înainte de noul anotimp, dar şi pentru şcoală, facultate (că doar ne amintim cu drag de zilele de dinainte de 15 septembrie când umblam neobosiţi la cumpărături după “haine de şcoală”). Până atunci, oricare ar fi scopul cumpărăturilor, vă urez spor în alegerea lor!

Ascultam înainte hip-hop/underground, acum prea puţin. Nu pot să nu respect însă trupa BUG Mafia pentru fidelitatea faţă de acest gen de muzică. Duritate însoţită de mesaj social. Cum ar fi fost să îl vedem pe Tatae cântând alături de Inna melodia Sun is up? Până vă imaginaţi, vă las să ascultaţi noua melodie BUG Mafia.

Am mers acum o săptămână cu colegii de la radio să facem câteva voxuri cu liceenii care se pregătesc de bacalaureat. Întrebările pe care le-am ales: „Cine a fost Hitler?” şi „Cine a fost Ştefan Gheorghidiu?” – două dintre subiectele din grila de examen, dar şi din cultura generală minimă pe care trebuie să o aibă o persoană de 18 ani.

Ştefan Gheorghidiu – omul lui Hitler

Răspunsurile? Hitler a fost un dictator, care a murit de Parkinson, a omorât un milion de oameni, nu se ştie dacă ţinea cu evreii sau cu germanii, îi omora pentru că era rău şi alte răspunsuri vagi şi pe jumătate corecte. Cu Ştefan Gheorghidiu treaba a fost puţin mai complicată. Doar 2-3 răspunsuri corecte din cca 15, iar acelea două au fost destul de vagi, dar mulţumitoare pentru ceea ce primisem înainte: un personaj dintr-o operă a lui Camil Petrescu. Restul au răspuns aşa cum îşi aminteau sau imaginau:  Ştefan Gheorghidiu a fost un conducător, mare om istoric, a fost prim-ministrul României, a fost omul lui Hitler, om politic şi alte astfel de răspunsuri.

Iniţial m-am amuzat, însă am realizat că toate aceste răspunsuri le-am primit de la elevii unui colegiu, al treilea liceu de renume din Craiova, unde la bacalaureat cea mai mică medie e 9 şi majoritatea se găsesc pe la 9.80 – 9.90. E acelaşi liceu în care am terminat şi eu. Asta mă face să mă întreb mereu de ce naiba facem liceul? Să socializăm? Să avem amintiri de la majorate? Să avem de unde să chiulim? Recunosc că în primii doi ani de liceu habar nu aveam de importanţa materiilor pe care le făceam. Ba chiar înjuram orele de muzică şi desen, niciodată nu înţelegeam de ce trebuie să învăţ cine au fost Wagner şi Delacroix. La română mă limitam la operele de bacalaureat pe care le citeam cu două nopţi înainte să fiu ascultată. Bineînţeles că aveam numai 10, că doar era lucru mare să ştim cine au fost Otilia sau Felix.

Să ştii nu e o opţiune, e o necesitate

În ultimii doi ani de liceu am aflat însă ce înseamnă să fii rudimentar. Să fii prins în propria-ţi prostie şi să te temi de informaţiile pe care nu le ştii. I-am întâlnit pe ei, care ştiau mai multe decât mine, care mă făceau să mă simt mică într-o lume în care ceea ce ştii înseamnă totul. Şi am început să îi descopăr pe Nabokov, Rushdie, Umberto Eco, Garcia Marquez, Flaubert, Jung, Fowles, Giovanni Panini, Kafka, Varga Llosa etc.  Şi e puţin. Te simţi din ce în ce mai mic, deşi ştii mai multe decât ştiai şi încerci să descoperi, să cucereşti şi alte lumi. Să afli alte trăiri, alte gânduri, alte comportamente, alte sentimente. Satisfacţia începe din interior şi te face să îi vezi rezultatele în comunitate. Când porţi decent o discuţie şi ştii cum să o gestionezi. Când ţi se pune o întrebare la care ai răspuns. Când treci de limita ştirilor de can-can şi de frica prea puţinului. Când ai curaj să întrebi şi când ştii ce să întrebi. Ai mult mai multe decât crezi că poţi avea.

Licean –> Student –> Muncitor necalificat

Aşa că nu ştiu cum să le povestesc liceenilor cât de mult timp am pierdut prin indiferenţa mea faţă de cultură, ştiinţă, societate, comunitate. Cât de multe au de câştigat dacă renunţă la ignoranţă. Aş vrea să îi rog să înveţe măcar pentru bac. Nu e degeaba, chiar nu e. Afli minimul de care ai nevoie ca să distrugi mitul unei tăceri a necunoaşterii. Aş vrea măcar ca atunci când sunt întrebaţi cine e Hitler, cea mai marcantă personalitate a istoriei, să dea un răspuns corect. Nu lung, nu cuprinzător, nu numărul de încercări de sinucidere sau originea mamei lui Hitler, ci doar cine a fost. Dar vă rog, faceţi ceva. Învăţaţi, citiţi, mimaţi că ştiţi, dar faceţi ceva. Astfel, veţi fi, pe bună dreptate, generaţia lui „v-a fi”.

Am şi eu, ca tot omul dornic de minute multe şi cu prieteni în reţea, Cosmote. Încă de pe vremea când, împreună cu fratele maniac, aşteptam trei-patru ore să luăm prima cartelă cu 2.000 de minute, iar apoi, întorşi acasă victorioşi, încercam o noapte întreagă să prindem semnal,ca să vorbim din dormitor în sufragerie.

Au fost vremuri frumoase, minute multe, oferte cât au încăput, dezvoltare pe piaţa din România, semnal peste tot, chiar si pe bălţile de pescuit din inima Dunării, telefoane etc. Doar că, odată cu trezirea la viaţa a celorlalte reţele de telefonie mobilă, că doar deh, concurenţa e concurenţă, a început şi MAREA nesimţire Cosmote.

Aşa se face că am un abonament care peste o lună face doi ani, ceea ce înseamnă contract încheiat cu Cosmote. M-am gândit să renunţ, că doar nu sunt fraieră să cred în cei 20 euro pe care mi-i dau ei reducere ca să iau un telefon la preţ de LIBER. Un fel de: îţi prelungeşti abonamentul doi ani, telefonul x costă 500 lei la liber, iar tu îl iei la 400 lei că ai bonus 20 euro, iar dacă îţi faci abonament nou, pe 2 ani, acelaşi telefon la 500 lei la liber, îl iei la 1 leu, mega-ofertă. Şi atunci de ce aş prelungi abonamentul ăla şi nu mi-aş face altul nou daca vreau să rămân în reţea? În fine, asta era una din problemele lor.

Mă sună acum o săptămână un nene, de la Germanos, să mă anunţe că îmi expiră contractul şi să vin să îl prelungesc că au super oferte la telefoane. La fel ca la început, ca omul lacom ce sunt, mă duc repede să văd ce îmi oferă, de parcă nu aş şti că orice aş face, tot ies în pierdere. “Păi ştiţi, nu putem verifica acum, peste 3 zile veniţi, că atunci se face data la care puteţi prelungi. DAR oricum nu mai avem oferta de anul trecut, din preţul la liber, ci acum vă dăm telefonul la preţ de abonament dacă prelungiţi”, îmi spune convingător agentul de vănzări. Peste 4 zile mă duc la un alt Germanos, unde dau peste o tipă cam la 25 de ani, nervoasă pe orice client care îndrăznea să vrea ceva. “Ştiţi, am şi eu un abonament care expiră şi am înţeles că la prelungire pot să iau un telefon la preţ de abonament…”, îi explic timidă. “Da’ ce, credeţi că dăm telefoane de pomană”, îmi alungă îndoielile. Apoi îmi spune că abia peste 2 zile pot să fac prelungirea, deşi înainte puteam în trei zile. Plec acasă, mă gândesc că au probleme serioase oamenii ăştia şi mă hotărăsc să renunţ la abonament. Parcă telepatia a funcţionat că MĂ SUNĂ fix tipa care nu face pomeni: “Bună ziua, de la Germanos, magazinul x, vă aşteptăm să vă dăm un telefon gratuit, la preţ de abonament”. Asta în condiţiile în care în aceeaşi zi mă făcuse să par o miloagă care cerşeşte telefoane pe la Cosmote.

Rămân marcată după un asemenea episod, ca ieri, să mă sune de la al treilea Germanos din Craiova să îmi zică să mă duc să iau un telefon. Le zic că am fost sunată de la Cosmote central plus încă două Germanos, plus încă două vizite eşuate la ei, plus 3 mesaje cu abonament care expiră şi pot beneficia de un telefon, la care agentul: “Au fost nişte greşeli, de fapt doar de la noi puteţi lua telefon că aici aţi făcut abonamentul.” HAI ZĂU! Deci dacă mă mut din Craiova în Iaşi, nu pot să îmi prelungesc abonamentul la un Cosmote din Iaşi, trebuie să vin în magazinul unde mi-am făcut abonamentul?! Şi aşa, nervii mei s-au enervat atât de rău încât o să renunţ cu cea mai mare plăcere la abonament şi o să schimb reţeaua. Nu înainte de a merge în fiecare magazin Germanos din Craiova să le spun că, înainte de interesele angajaţilor şi bonusului pe care îl primeşte fiecare magazin pentru contractele făcute, mai importanţi sunt CLIENŢII. Care merită respect, informaţii corect şi beneficii din partea firmei la care plătesc nişte bani.

Cam atât, momentan, din istoria recentă a Cosmoteului. Aştept cu nerăbdare eventualele probleme apărute la încheierea definitivă a contractului.

Blogger roman: unul care injura din tot sufletul Internet Explorer, Petrom, BCR, UPC si Romtelecom… pana la prima campanie a acestora pe blog.

Câteva cifre din istoria advertisingului:

#În 1997 France-1 vindea 30 de secunde de reclamă , în orele de audienţă maximă, cu 420.000 -470.000 de franci;

#În SUA, un post de televiziune vindea în acelaşi an 30 de secunde de publicitate pentru sume cuprinse între 200.000 şi 270.000 de dolari

#250.000 de dolari s-au plătit pentru 30 de secunde de publicitate în timpul episodului “Who Shut J.R.” din serialul Dallas. Acesta a fost urmărit de 83 de milioane de telespectatori;

#În 1999, tot pentru 30 de secunde de publicitate, s-au plătit 1,7 milioane de dolari în timpul ultimului episod din Seinfeld;

#În Franţa în 1996, cheltuielile pentru cumpărarea de publicitate au reprezentat 7,7 miliarde de euro; În Germania a fost alocată o sumă de 15,3 miliarde de euro.

#În SUA, în 1998, investiţiile în publicitate au fost de 198 de miliarde de dolari;

#În 1997, “Protecter&Gamble” a cheltuit 1,507 miliarde de dolari, iar în 2002 a ajuns la 4, 479 miliarde de dolari;

#Chrysler a plătit pentru publicitate 1,800 miliarde de dolari în 2002, iar Ford 2,387 miliarde de dolari;

#În SUA în 2006 se investeau 16, 8 miliarde de dolari în publicitatea online;

#În ultima emisiune a vedetei Oprah Winfrey cei care au dorit să cumpere 30 de secunde de publicitate au plătit 1 milion de dolari;

#Revista People a plătit pentru pozele în exclusivitate cu gemenii soţilor Angelina şi Brad Pitt 14 milioane de dolari;

#O secundă de publicitate la finala SuperBowl din 2011 a costat 100.000 dolari, record în istoria publicităţii.