Am zis inainte de meci ca, indiferent de rezultat, Bute ramane un mare boxer. Si ramane, chiar daca a piedut fara drept de apel in fata lui Froch si nu-l vad sa aiba sanse prea mari ca sa-si ia revansa.

Dupa meciul lui Bute, eu am ales sa citesc doar aceste doua articole:

Capul sus, Bute!

Ce va mai pute gura…

aaa, si mi-a mai placut tweet-ul asta.

Din întâmplare am citit articolul despre omul care a mers pe jos din Africa în România. La început am crezut că e doar un titlu pus aiurea (nu sunt rea, jurnaliştii mai obişnuiesc să facă din astea) şi în text să găsesc scenariul unui film sau al unui joc video. Din fericire, am găsit o poveste care merită citită.

Un francez a plecat în expediţia vieţii lui. Vrea să meargă din Africa până în Franţa pe jos. 20.000 de kilometri. Cu doar 7.000 de euro. Acum a ajuns în România, după doi ani de mers fără telefon, GPS, ci doar cu o cameră video. A băut apă de ploaie, a făcut baie în râu, a dormit sub cerul liber sau prin clădiri părăsite. În fiecare zi merge 80 de kilometri pe jos.  El spune că nu are altceva, decât visul ăsta.

Citesc şi mă gândesc ce înseamnă să ai timp pentru tine şi pentru visele tale. Să uiţi de rigorile societăţii şi să începi să trăieşti: vezi lumea, socializezi cu oameni diferiţi, înveţi să învingi limitele fizice, bei şi mânânci ce apuci, dar îţi trăieşti visul. Uiţi de superficialitatea de a fi robot. Fără ore fixe, fără meserie de o viaţă şi fără un concediu petrecut în fiecare an, în acelaşi loc, cu aceleaşi persoane.

E greu să ne depăşim limitele. Probabil ar fi o nebunie să ne urmăm toţi visele. Sau să plecăm în astfel de călătorii. Dar mă gândesc cât mă sperie să merg noaptea singură. Sau cât aş vrea să merg cu autostopul, dar fiecare şofer mi se pare un posibil violator. Ori să ajung să văd Clujul, dar de fiecare dată mă gândesc că banii îi pot folosi la altceva şi am destul timp să îl văd.

Sursă poză

Sunt invidioasă pe acest francez care nu face nimic cu viaţa lui şi totuşi face atâtea. Nici nu ştiu de ce avem nevoie în viaţă ca să ne simţim împliniţi. De ceva care să ne depăşească limitele, de familie, de resemnare? Şi când suntem destul de motivaţi ca să ne urnim fundul la magazin fără să ne urcăm în maşină? Când societatea noastră o să descopere frumuseţea mersului pe jos sau a minunatelor peisaje şi locuri din lume? Până să găsim răspunsuri la frustrările noastre, mă bucur să citesc astfel de poveşti. Aştept ca francezul să termine expediţia să îi pot spune, virtual, felicitări! Aici îi puteţi urmări traseul.

În Craiova se întâmplă destul de multe lucruri bune, doar că uneori nu avem noi ochi să le vedem. De exemplu, în acest oraş există din 1986 Theatron, o trupă ce continuă activitatea teatrală studenţească din anii 1970. Este formată în prezent din 12 liceeni, toţi devotaţi şi serioşi, iar regizorul, Ştefan Florescu, este din 1984 la această trupă.

Din păcate, majoritatea elevilor sunt în clasa a XII-a şi nu pot onora toate festivalurile la care sunt invitaţi. Aşadar cei din Craiova care vor să cunoască mai multe despre teatru, iubesc arta sau vor să vadă cum este să fii actor, pot veni mâine la ora 14:00 la Casa de Cultură a Studenţilor. Puteţi întreabă de trupa Theatron sau de Ştefan Florescu şi astfel veţi putea fi membri ai acestei trupe. Nu va fi o admitere, căci “teatrul nu este o instituţie pedagogică, ci un loc în care tinerii se descoperă”, aşa cum afirmă regizorul trupei. Tot ceea ce contează este să iubiţi teatrul şi să îl lăsaţi să vă schimbe destinele.

Aşadar, vineri, 1 aprilie, ora 14:00, Casa de Cultură a Studenţilor din Craiova.

Un articol despre Crin Antonescu, cel care, in 2006, a cerut excluderea Monei Musca din PNL, pentru ca a semnat un angajament cu fosta Securitate, iar astazi, acelasi Crin, il pupa-n fund pe Voiculescu.

Am primit pe mail un text destul de interesant al unui imigrant mexican in Suedia. Am incercat sa verific datele prezentate, cele mai multe sunt adevarate, altele eronate (populatia Suediei), plus ca l-am gasit preluat de multe bloguri si ziare. Se vorbeste despre stilul de viata lent, despre cum ar trebui sa functioneze un proiect, o intreprindere si cum ar trebui sa raportam nevoile noastre la ceilalti.

“In curand se implinesc 18 ani de cand am inceput sa lucrez la Volvo, o intreprindere suedeza. A lucra cu ei este ceva foarte interesant. Orice proiect aici ia 2 ani pentru a se concretiza, oricat de ingenioasa sau simpla ar fi ideea. Este o regula.  Procesele de globalizare cauzeaza in noi (brazilieni, argentinieni, columbieni, peruani, venezuelieni, mexicani, australieni, asiatici etc…) o anxietate generalizata in cautarea de rezultate imediate. In consecinta, stilul nostru rapid nu se incadreaza deloc cu termenele de scadenta intarziate ale suedezilor.
Suedezii dezbat, si iar dezbat, organizeaza “n” sedinte, efectueaza evaluari, etc…, SI LUCREAZA … dupa o schema mult mai incetinita. Ceea ce este uimitor, este ca acest stil tot timpul da rezultate, in timpul lor (al suedezilor), astfel ca punand impreuna maturitatea necesitatii cu tehnologia potrivita, nu prea inregistreaza pierderi.

(more…)

Maine va veni la Craiova Gabriela Adamesteanu pentru lansarea noului roman “Provizorat”. Intalnirea va avea loc la Teatrul National “Marin Sorescu” incepand cu orele 17:00. Va exista si o conferinta in care cei prezenti vor afla mai multe despre romanele sale si ii vor putea adresa intrebari.

Pretul unui bilet este de 10 lei.

Eu mi-am pregatit intrebarile pentru aceasta intalnire. Voi, cei care nu puteti fi prezenti, ce ati intreba-o pe Gabriela Adamesteanu daca ati fi in sala? Sau despre ce ati vrea ca ea sa vorbeasca?

Citeam pe blogul lui Mihail Musat despre noua lui carte ce se intituleaza “Acum”. In acest post ne invita sa scriem despre ce credem ca se afla in spatele acestei carti.

Recunosc ca prima data cand am citit descrierea de pe coperta am fost putin cam sceptica si m-am gandit ca toata lumea vorbeste despre schimbare, dar ca totusi nimic nu se schimba. Apoi mi-au trecut prin minte destule situatii cand oamenii au incercat acum sa faca ceva, dar cu toate astea s-au plafonat si au renuntat, sau oameni care au luptat toata viata pentru un scop, stiind ca asta este ceea ce isi doresc. Si atunci mi-am dat seama ca e o carte atat de complexa, incat inca din titlu reuseste sa ma bulverseze. Sa ma faca sa ma intreb de ce ar trebui sa fac ceva acum? De ce ar trebui sa iau niste decizii? De ce mereu de teama de a nu gresi il evitam pe “acum”? Cat de usoara ne-ar fi viata daca am avea curaj sa facem ce simtim? Cat de bine ne-ar fi daca ne-am raspunde propriilor provocari?

Pentru mine “Acum” este o provocare de a fi altfel decat sunt, dar asa cum imi doresc. De a porni schimbarea cu mine. De a incepe sa cred in oameni, proiecte, situatii, rezultate. Voi fi incantata sa aflu cu adevarat impactul cartii asupra mea. Stiu doar ca aceasta carte poate face din oricine acel cineva care vrea sa fie. Pentru ca in mod sigur va ajunge in mainile celor care vor sti sa o citeasca. Cu mintea si cu sufletul. Felicitari Mihail pentru noua carte si mult succes in toate!

Si mai ales multa vointa (asa cum tu ne-ai invatat la acel training) la maratonul de pe 17 octombrie. Mi-ar fi placut sa fiu acolo, dar cum nu pot ajunge, iti spun acum ceva ce tu mi-ai spus si as fi vrut sa iti zic in cei 100 m “Cel mai stabil si puternic punct de sprijin pentru oricine este chiar propria persoana.” Asadar, mult succes!

O romanca e la un pas de a uimi din nou lumea. Dupa ce a escaladat cei mai inalti 5 munti de pe 5 continente si cei mai inalti 6 vulcani de pe 6 continente, ne poate face inca o data mandri ca suntem romani, devenind cea mai tanara alpinista de pe glob care reuseste sa atinga toate varfurile din 7 Summits si 7 Volcanoes.

Visele lui Coco de a urca varfurile circuitelor Seven Volcanoes si Seven Summits au devenit planuri si devin realitate numai printr-o munca de echipa, prin efortul, entuziasmul si munca fiecarui membru al echipei care o sprijina si ii fac posibila ascensiunea spre varf.

Varfuri cucerite de COCO pana acum:

Expeditia din Antarctica se va desfasura in conditii extreme si cuprinde ascensiunea a doua varfuri: Mount Vinson – cel mai inalt varf din Antarctica si Mount Sidley – cel mai inalt vulcan de pe continent, aflate la peste 1000 km unul fata de celalalt. Coco va participa la ambele ascensiuni; pentru cea mai tanara alpinista din lume care ajunge pe Mt. Sidley si pentru cea mai tanara alpinista din lume si prima alpinista din Romania pe Mt. Vinson. Echipa Clubului Montan Altitudine va ramane in Punta Arenas dupa incheierea antrenementelor de aclimatizare facute in Patagonia.

Costurile totale ale expeditiei sunt de 70.000 euro. Detalii despre cum o puteti sustine pe Coco, gasiti pe site-ul celmaisus.ro

[via Fulgerica si Musat]

Habar n-am al cui este blogul romanianslookalike.blogspot.com, dar e prea tare  si merita promovat

Pentru ca am terminat un liceu unde aveam cate 7 ore de romana pe saptamana (dar niciuna de gramatica) m-am gandit totusi ca unele greseli de scriere sunt impardonabile si pentru cei care au avut ghinionul de a nu invata prea multe in scoala si a caror gramatica are de suferit aceasta chestiune devine una stresanta, sa scriu cateva articole cu cele mai frecvente greseli gramaticale, impreuna cu explicatiile de rigoare. Recunosc ca si eu am invatat foarte multe din propriile greseli, din observatiile pe care le-am primit in articolele scrise de-a lungul timpului.

Sa incepem cu verbele la imperativ. Timpul imperativ exprima o porunca, un indemn, o rugaminte si are doar persoana a II-a, singular si plural. Adica “tu” si “voi”. El are formele: pozitiv si negativ. Astfel luam drept exemplu verbul “a face”.

Pozitiv: Tu fa! Voi faceti!
Negativ: Nu face! Nu faceti!

Cea mai frecventa greseala este la imperativ, negativ, persoana a II-a singular “nu fa”. De ce nu este corect? Intotdeaua la negativ, persoana a II-a singular, verbul se formeaza cu adverbul nu + verbul de conjugat la infintiv (a face, a sta, a manca, a zice, etc.). La persoana a II-a plural, forma negativa, este mai simplu. In fata verbului de la forma pozitiva ( (voi) faceti) se pune adverbul nu.

Astfel, in cazul verbului “a fi” avem urmatoarea situatie:

Pozitiv: Tu fii! Voi Fiti!
Negativ: Tu nu fi! Voi nu fiti! (niciodata nu se va scrie “tu nu fii” pentru ca verbul de conjugat este “a fi” si structura corecta este “adverbul nu + verbul de conjugat “a fi”.)

Un pont pentru timpul imperativ: forma afirmativa la persoana a II-a sg se formeaza in general de la persoana a III-a singular, indicativ prezent (ex: El citeste –> iar la imperativ persoana a II-a singular, afirmativ: Tu citeste!) sau de la persoana a II-a indicativ prezent (ex:  Tu fugi. –> (Tu)fugi!).

Cam atat pentru prima lectie. Sper ca v-au fost utile informatiile. Mentionez ca aceste informatii provin din cunostintele proprii, se poate ca unele informatii sa fie gresite, desi incerc sa ofer informatii cat mai concise si corecte.