Au fost SMS-urile care te anuntau ca sunteti castigatorul unui mare premiu, insa pentru a intra in posesia lui trebuia achitata o suma de bani. Au urmat ofertele la abonamente, pentru activarea optiunii trebuia tastat un cod, care, de fapt, incarca o cartela telefonica.

Primul ajutor pentru escroci, si cel mai important, este faptul ca operatorii de telefonie nu iau nicio masura, desi escrocheriile prin SMS au loc de ani de zile.

Al doilea ajutor pentru escroci ar fi ca cineva sa le dea liste cu abonati. Ultima metoda de teapa suna cam asa:

Mama, am avut un accident, acum sunt in spital, dar nu stiu in care. Stiu doar ca ma simt rau. Poti vorbi cu medicul la numarul asta sau numarul spitalului

Nu sunt sigur daca toti operatorii de telefonie si-au externalizat serviciile, iar baza de date a ajuns si pe mana altora sau daca persoane din interior divulga date despre clienti, insa altfel e greu de inteles cum nimeresc escrocii sa sune pe numere de abonament, persoane peste 25 de ani si persoane de la tara.

Cazul de la ProTv este si mai dubios. Mi-e greu sa cred ca se apuca cineva sa sune la intamplare, ar avea prea multe necunoscute (varsta, sexul, starea civila, etc).
Din cate apeluri ar da de cineva care sa fie mama unui copil cu varsta care sa-i permita sa plece singur de acasa?

Al treilea ajutor pentru escroci este oferit chiar de abonati. Sunt persoane care isi lasa pe forumuri numarul de telefon, varsta, starea civila si cati copii au ( impreuna cu varsta copiilor, bineinteles). Pe forumurile cu discutii despre vacante am intalnit o multime de astfel de cazuri. Afli foarte usor despre o familie numarul de telefon, adresa de email, ce animale de companie detin, orasul, situatia financiara, modelul masinii, cati membrii are familia, varstele lor si cand sunt plecati de acasa.

In teorie, teoria si practica sunt la fel. In practica, difera.

Daca as avea o afacere in domeniul publicitatii, as cauta 3-4 firme de confectii care ar duce-o foarte rau pe parte de comenzi, as incheia un contract cu ele si le-as pune sa-mi faca cele mai ieftine masti de pe piata. Exact, este vorba de mastile care se pun pe fata si te protejeaza de gripa noua.

La inceput pe masti as trece: Reclama ta aici si un numar de telefon.
As cere pe acel spatiu putin peste cat a costat masca, dar indeajuns incat sa-mi acoper cheltuielile si sa raman si eu cu ceva. Se poate inchiria spatiu de reclama pe minim 1000 de bucati.

Mastile vor fi distribuite gratuit in gari, intrarea in magazine, centrul oraselor, intrarea in cinematografe, scoli, piete, etc.

Se spune ca nu vom scapa in urmatorii 2 ani de gripa, deci afacerea are viitor, mai ales ca lumea se va satura sa tot cumpere din farmacii si sa poarte aceleasi masti banale.

Nu stiu de ce ne plangem ca statul nu ne asigura privilegiile pe care ar trebui sa le avem. Le cunoastem ca sa le cerem?

Nu. Mai mult de jumatate din nou se complac in starea aceea de nepasare in care Romania de azi nu poate, nu vrea, statul nu e capabili, insa noi toti suntem capabili. Cum vine asta? Am ajuns sa ne bucuram atunci cand hotul care ne ataca pe strada este pedepsit. De ce? Statul trebuie sa ne asigure protectie. De ce s-a ajuns sa existe hotul care ne ataca, cand ar trebui sa nu existe astfel de situatii? Vreti sa vedeti ce spune Constitutia cu privire la aparare?

ARTICOLUL 24 - Dreptul la aparare
(1) Dreptul la aparare este garantat.

In scoli ne temem sa ne exprimam: nu pot afirma ca la mine in scoala este frig, ca la mine in scoala se fumeaza in bai, ca la mine in scoala la ora x nu se face nimic, de teama de a nu fi pedepsiti pentru ca ne exprimam punctul de vedere. Constitutia spune asta:

(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisa.

Secretul corespondentei. Mai stie cineva ceva de el? Eu tot aud de tot felul de legi prin care telefoanele ni sunt ascultate, ba mai mult, am ajuns sa ne ferim sa spunem parole sau coduri in mediul virtual, la telefon, de frica de a nu ni se afla informatiile. Eu nu ma pricep sa descifrez Constitutia, insa scrie negru pe alb.

Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

Cati dintre voi nu faceti supozitii cu referire la cati bani publici au fost cheltuiti in nu stiu ce proiect, cati bani s-au investit in asfaltarea unor strazi, care sunt planurile de viitor al institutiilor publice. Ati intrebat vreodata? E chiar o zi dedicata liberului acces la informatiile publice.

ARTICOLUL 31 - Dreptul la informatie
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit.
(2) Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.

La Articolul 33 din Constitutie privind Accesul la cultura nu stiu daca putem face ceva impotriva statului, pentru ca nu prea se vad efectele la ceea ce ar trebui respectat aici:

(3) Statul trebuie sa asigure pastrarea identitatii spirituale, sprijinirea culturii nationale, stimularea artelor, protejarea si conservarea mostenirii culturale, dezvoltarea creativitatii contemporane, promovarea valorilor culturale si artistice ale Romaniei in lume.

In Romania a inceput sa fie popular un mit: daca un grup de persoane se intalneste intr-un spatiu public, imediat apar si comunitarii, indiferent daca acele persoane doar stau, sau au un meeting ori un demers care nu include “arme”. Nu inteleg de ce sunt amendati cei care de exemplu, desfasoara Free Hugs, daca legea spune asa:

ARTICOLUL 39 - Libertatea intrunirilor
Mitingurile, demonstratiile, procesiunile sau orice alte intruniri sunt libere si se pot organiza si desfasura numai in mod pasnic, fara nici un fel de arme.

Articolul 16 din Constitutie spune clar:

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

Cate cazuri nu ati vazut in care cei cu bani, cei cu pile, cei din partide politice ne-au sfidat si au fost mai presus de lege? Multe. A luat cineva atitudine?

Da. In mare parte problemele noastre pleaca de aici, de la faptul ca nu ne stim drepturile. Noi visam la o tara cu lapte si miere, in care noi sa ne vedem de treburile noastre, iar statul sa aiba grija ca legile sa fie respectate iar conditiile optime sa vina de la sine. Dar nu, am gresit tara. Nu este chiar asa, insa ar putea fi daca ne-am cunoaste drepturile si am face ceva impotriva nedreptatilor. Chiar si cand vedem un idiot care parcheaza pe trecerea de pietoni sa il reclamam. E dreptul nostru, iar o astfel de parcare demonstreaza ca isi permite sa plateasca amenda. Dar cati o facem? Preferam sa il jignim si sa trecem mai departe, sau sa il fotografiem si sa il punem pe bloguri. Avem nevoie de atitudine.

P.S. Ca o intrebare suplimentara, ati citit Constitutia? (Eu recunosc, azi am rasfoit-0 pentru prima data).

Desi eu folosesc mai mult de un browser, o sa le notez pe cele din browserul cel mai des utilizat. Asadar, ei sunt urmatorii: A - Afaith, Alleks , ascrie B- Blogoliceeni C -  Cyberculture , CeStiu si Cabral D- Drum Liber si Dheo, E -Erso;  F - FilmeBune G - GreenBlog H - nu am; I - Blog ingineresc si Intruss J - Jiunimea K - Krossfire si Konkurs L - LaVirgil; M - Makavelis, Marius Sescu, si Motanes - N - Nametii, Nicoleta Dragan si Neamtu O nimic; - P - Pe Ulita Q - R - Ratoon S - Sinapsa , Simona Stanescu, Spuse T - Tudor Chirila, U - nu am; V - Vizionar W - nu am - X - nu am; Y - nu am,  Z- nimic.

Acestea sunt blogurile care imi apar atunci cand apas pe una din literele enumerate. Ideea a pornit de la Makavelis, a fost continuata de Neamtu‘,  fiind o oportunitate de a descoperi bloguri bune de citit. Daca vrei o poti considera leapsa sau poti lasa aici cateva recomandari de bloguri.

P.S. Cei pe care nu i-am mentionat nu inseamna ca nu ii citesc. Mai sunt o multime in reader care nu apar aici, insa ei nu imi apar in browserul acesta.

Demult nu am mai recomandat un blog, am dat peste multe bloguri bune, insa nici unul cu adevarat deosebit, este din ce in ce mai greu sa gasesti unul care sa te faca sa scrii despre el.

Si totusi, de doua zile citesc un blog, unul care m-a impresionat, poate mai mult decat oricare alt blog citit pana acum.
Este vorba de mongolia.ro, al lui Mihai Barbu, un motociclist care pe 10 iulie, calare pe o Yamaha Virago de 250 cmc un BMW F650GS Dakar, a plecat intr-o calatorie lunga de 21.000 de kilometri strabatand Ucraina, Rusia, Mongolia, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Tajikistan, Uzbekistan, Turkmenistan, Azerbaijan, Georgia, Armenia, Turcia si Bulgaria.
Partea interesanta este ca Mihai Barbu s-a hotarat sa vanda kilometri de povesti, pe drumul spre si dinspre Mongolia, si s-au vandut ca painea calda, in cateva zile, toti cei 21.000 km au fost vanduti.

Cei 21.000 de kilometri au fost impartiti in bucati de cate 500 de kilometri si astfel, fiecare dintre cei 43 de cumparatori (majoritatea colegi de pe forumul motociclism.ro), s-au ales cu povestea celor 500 de km, poveste care ii va fi adresata lui, fotografiile de acolo la rezolutie full si o pietricica de pe cei 500 de km.

Cei care au cumparat, au stiut ce cumpara, Mihai Barbu are har si talent de povestitor, scrie curat, corect gramatical, placut, cu umor si ce este mai important, reuseste sa te faca sa te simti ca esti acolo, impreuna cu el.

Pana acum a scris 17 posturi (povesti), eu am citit 10 dintre ele, pana diseara, sau cel tarziu maine dimineata, le dau gata si pe restul, apoi o sa stau cu ochii pe rss ca pe butelie.

Daca nu va plac povestile, nu-i nimic, puteti lua totul ca pe un documentar, cel mai bun documentar, oricum, va garantez, timpul petrecut pe mongolia.ro va fi un castig.

citez:

Apare in momentele astea ca un adevar indubitabil, e una din putinele dati cand chiar stii ce ti se va intampla. O sa cad. N-am nici cel mai mic dubiu.
Doyle (motocicleta) fuge de sub mine, intr-o fractiune de secunda. Ma trezesc cu el in stanga mea, alunecand impreuna cu mine, culmea, la deal. Il simt ca se agata cumva de mine, dar reusesc sa ma despart de el. De-acum suntem pe cont propriu, fiecare pe barba lui. Baiatul meu o ia inainte, eu dupa el, pe spate.

Gasesc hotelul. E fantoma, dar central. Dau peste un domn undeva la intrare, pazind un ghiseu. “Do you speak English?”. “Yes”. Si atat, de-aici incolo nu ne-am mai inteles.

Gasesc gangul din instructiuni si intru majestuos calare. Oaaa, ce fain se aud tobele in gang. Ies la lumina, si nu inteleg unde sunt si unde e numarul 8b, si mai mult decat atat, nu am loc sa parchez. Ies, afara pe unde-am intrat. Oaaa, ce fain se aud tobele in gang. Parchez.

Dupa ce am citit postul lui Cabral despre carti prima reactie pe care am avut-o a fost sa ii dau un comment cu cartea care mi-a placut cel mai mult. De fapt, m-am inselat singura. Nu a fost nicidecum cartea pe care am citit-o cu cea mai mare placere, ci una din cele care mi-au dat impulsul ca orice e posibil atunci cand iti doresti cu adevarat (era vorba despre Agonie si Extaz, Irving Stone, unde este prezentata viata lui Michelangelo). De fapt, sincer si de drept mi-au placut mult mai mult cartile scrise de Nabokov, Dostoievski sau chiar cele romanesti, scrise de Hortensia Papadat-Bengescu , Marin Preda, Liviu Rebreanu, Dan Puric, Mihail Drumes.

Cu toate astea, am scris-o pe cea pe care am crezut-o cea mai sofisticata. De ce? De teama de a nu fi luata in deradere si de a nu parea absurda cand zic “Enigma Otiliei”. Sunt sigura ca acei care il citesc pe Cabral sunt oameni inteligenti si au un cuvant de spus in aceasta privinta. Am cautat totusi in comenatarii si nu am vazut multe opere romanesti. “Invitatie la vals”, “Viata pe un peron”, “Despre omul frumos” erau unele din recomandarile romanesti. In rest James Clavell, Kobo Abe, Emily Bronte, Coelho, Salman Rushdie, etc. (nu contest ca nu sunt niste scriitori geniali), insa avem si multe opere romanesti care nu au fost inca citite si care merita savurate pe deplin.

Aceeasi usoara aroganta o observ si in mijloacele de transport. Am vazut multa lume citind in tren, tramvai (ceea ce mi se pare o prostie sa pierzi savoarea unei carti in mijloacele de transport, venindu-mi greu sa cred ca poti savura o carte in conditiile acelea), dar sincer spun ca niciodata nu am vazut pe cineva citind o carte romaneasca. Ma tot intrebam, imi tot ziceam “bine, bine, sunt sigura ca in liceu au citit multe opere romanesti, dar chiar sa nu fi ramas niciodata necitita”, dar degeaba. Zi de zi oamenii aleg din biblioteci tot ce suna sofisticat si la moda: Dan Brown, Stephenie Meyer, Sandra Brown, Coelho.

Mi-am adus aminte ca mi-a oferit un coleg o carte in care era povestita viata unor tineri care se drogau, faceau sex, iubeau si se distrau. Era partial interesanta, nu pot zice ca nu, iar colegul meu stiu ca a citit la viata lui, insa mi-a zis ca “demult nu a mai savurat asa o carte”. Chiar sa nu mai avem opere valoroase? Refuz sa cred.

Probabil unii oameni sunt prea interesati de cei din jur, incat au tot timpul impresia ca o carte te catalogheaza. Eu sunt de parere ca trebuie sa citesti orice, astfel vei putea mai tarziu sa faci cu adevarat o selectie.

NUMELE MEU ESTE ADELINA AVRAMESCU, AM 23 DE ANI SI SUNT DIN LUGOJ.

Pana in 2001 eram ca oricare adolescenta: fericita, vioaie, activa, plina de sperante. Cel mai mare vis al meu era sa termin liceul si sa urmez cursurile Facultatii de Educatie Fizica. Acum la 23 de ani, totul s-a naruit. Nici nu mai indraznesc sa sper. Soarta a fost dura cu mine, lasandu-mi viitorul in mainile celor cu suflet mare, la indurarea lor. In urma cu opt ani, am fost diagnosticata cu o boala mai ciudata, lupus eritematos sistemic. Ce parea la inceput doar rutina medicala s-a dovedit a fi mai tarziu un calvar. Am fost internata in multe spitale din judetul Timis.

Din 2002, a inceput lupta cu destinul. Atunci am fost cu mama la un medic specialist de la Spitalul Colentina din Bucuresti. Din nefericire a trebuit ca tocmai eu sa fiu subiectul unei erori medicale. Specialistul mi-a dat un tratament mult prea puternic pentru varsta si greutatea mea. Aveam 17 si 45 de kg. Iar tratamentul care consta in injectii, perfuzii si altele, continea doze mult prea mari de medicamente. Nici macar nu mi-au spus ca unul dintre medicamente era din categoria citostaticelor. Niciodata, pe tot parcursul terapiei, nu mi s-a spuc ca voi pierde calciu si ca oasele vor fi afectate. Prin urmare, nu mi s-a prescris niciun supliment mineral sau vitamine. Tratamentul a fost atat de puternic, ca dupa trei luni am ajuns sa nu mai pot merge.

Dupa o multime de alte analize, am aflat ca am osteoporoza cortizonica severa si trei fracturi la coloana. Mi-e aproape imposibil sa descriu in cuvinte suferinta ingrozitoare prin care am trecut. Cateva luni bune am fost nevoita sa stau in pat, fara sa ma pot misca. Toate visele mele s-au spulberat din cauza acelui tratament gresit. Ce vina aveam eu?
Dintotdeauna am fost pasionata de sport si ma vedeam urmandu-mi acest vis. Eram o persoana foarte vioaie, practicam atletism, inot, mergeam in fiecare zi cu bicicleta, iar acum sunt nevoita sa-mi petrec timpul intr-un scaun cu rotile. In schimb am primit o palma de la viata, din cauza unei erori medicale. Cine imi da inapoi toti anii de chin? Cine imi poate umple golul din inima si alina durerea?

Port corset medicinal de ani de zile, fie iarna, fie vara. Pot sa merg uneori, dar obosesc foarte repede din cauza celor cinci fracturi la coloana, pe care le am astazi. E cumplit. Si mai dureros e faptul ca stiu ca am o sansa sa-mi recapat sanatatea pierduta in urma cu multi ani. Pot fi operata la coloana vertebrala, la o clinica din Viena. Numai ca sunt mult prea mari costurile operatiei. As avea nevoie de vreo 30.000 de euro, suma pe care mi-e imposibil s-o obtin numai cu ajutorul familiei. Sunt disperata, pentru ca sunt tanara si pot fi inca de folos lumii. Nu vreau sa-mi traiesc viata inutil.

Daca fiecare dintre voi, cei care cititi aceste randuri, ati contribui cu cate putin la vindecarea mea, va promit sa nu regretati investitia. Nu mai vreau sa plang de durere si nici sa depind de ajutorul celorlalti. Numai voi ma puteti pune pe picioare.

Am deschise doua conturi pe numele mamei mele, Avramescu Felicia.

Banca BRD-GSG, Sucursala Lugoj.

Cont in lei  -   RO80BRDE360SV66440233600

Cont in euro - RO72BRDE360SV59226503600

Blog Adelina Avramescu

Mai bine citesti postul asta si iti bagi picioarele in politicienii romani cu aspiratii de europarlamentari, in campaniile electorale de la RealitateaTV si ziarele cu EBA pe prima pagina.

Daca se poate, nu doar citii.

Romania a castigat marele premiu la salonul de inventii de la Geneva.

S-a spus la vreo televiziune despre acest premiu? Cred ca nu, acum pentru 29 de zile trebuie sa aflam cate basini trage Becali in arest.