Dupa arestarea in 2009 a cineastului de origine poloneza Roman Polanski, toata lumea astepta cu si mai mare interes filmul The Ghost Writer.

Filmul prezinta povestea unui scriitor-fantoma, izolat pe o insula din Estul Americii, angajat sa redacteze memoriile unui fost premier britanic. Un film cu secrete diplomatice si relatii primejdioase. In rolurile principale ii avem pe Ewan McGregor si Pierce Brosnan.

Nota mea:

The Imaginarium of Doctor Parnassus este o porcarie cu multe vedete. Fara Heath Ledger, Christopher Plummer, Johnny Depp, Jude Law si Colin Farrell filmul ajungea direct pe Hallmark.

Degeaba ai mistere, fantasme, decoruri, costume si actori, daca n-ai si un scenariu bun, in afara de o ciorba de film nu-ti iese altceva.

Dupa Oliver Stone nu ma dau in vant, dupa Shia LaBeouf nici atat, dar la ce vedete joaca in Wall Street: Money Never Sleeps (Charlie Sheen, Susan Sarandon, Michael Douglas), sunt sperante sa vedem un film bun.

Nota mea:

Triangle este al treile film, dupa Creep si Severance, regizat de Christopher Smith care-mi place.

Ideea filmului nu este originala, ba chiar si filmele de comedie au folosit-o, vezi Groundhog Day cu Bill Murray in rol principal, insa se vede ca la scenariul lui Triangle s-a muncit al naibi de mult, se joaca cu mintea ta de la inceput pana la sfarsit, si cand crezi ca-i inteles spilul, totul iti este dat peste cap, si tot asa pana la final, tu ramanand doar cu mesajul ca, oricat te-ai chinui, nu poti schimba greselile din trecut.

Mi-a placut mult cum au fost filmate cadrele, cum este folosita lumina si culorile.

Melissa George joaca excelent.

Nota mea:

Primele 10 minute din The Book of Eli le puteti pierde linistiti, nu se intampla nimic si, daca stau bine sa ma gandesc, nici in urmatoarele 10. Actiunea incepe dupa vreo 20 de minute, cand avem parte de o scena de lupta, normal ca el, Eli (Denzel Washington), eroul nostru, desi n-ar fi vrut, ii face praf pe unii care jefuiau la drumul mare.
Din acest moment incepe povestea filmului, dezvaluita pas cu pas, dar pe care eu n-am prea inteles-o.
Daca marele razboi, dezastru sau ce-o fi fost el, a pornit din cauza religiei (asa zice filmul) si, prin urmare, supravietuitorii acestui razboi au luat decizia sa distruga toate cartile religioase, pentru a preveni repetarea dezastrului, ei bine, de ce alege Eli sa pastreze ultima copie a Bibliei, partial responsabila pentru dezastru? Care-i ideea?
In fine, poate este ceva care mi-a scapat mie.

Revenind la film. Drumul spre vest, facut de Eli, si care tot dureaza de vreo 30 de ani, nu putea sa fie unul fara greutati, astfel apare Carnegie (Gary Oldman), personajul negativ care vrea sa puna mana pe Biblie pentru a utiliza religia ca ideologie si control politic.

Finalul, cu Solara (Mila Kunis) devenita razboinica, este pur si simplu ridicol. Pai fata asta tipa ca disperata cand doi insi vroiau s-o violeze, acum e razboinica?

P.S. Dupa ce am vazut trailerul am crezut ca acesta va fi filmul care va detrona Avatar de pe prima pozitie din Box-Office, acum nu mai sunt deloc convins ca o va face.

Nota mea:

Filmul Up in the Air ne arata drama societatii moderne in care munca ocupa un rol mai important decat relatiile personale, si la fel ca in Michael Clayton, actorul George Clooney, reuseste sa faca un rol mare.

Film este bine ancorat in realitate, cu personaje normale, psihologie interumana, umor fin si fara aere hollywoodiene, asa cum Jason Reitman (Juno), regizorul si scenaristul filmului, stie sa faca foarte bine.

Nota mea:

A Serious Man este o realizare ok, dar nu extraordinara. O comedie neagra presarata cu multe obiceiuri religioase evreiesti (de multe dintre ele habar n-aveam), care, fara sa te tina cu sufletul la gura, datorita prestatiei actorilor, reuseste sa nu fie plictisitoare.

Castigatorii premiilor Globul de Aur 2010 :

Cel mai bun film (DRAMA)
Avatar
The Hurt Locker
Inglourious Basterds
Precious: Based on the Novel Push by Sapphire
Up in the Air

Cel mai bun film (COMEDIE/MUZICAL)
(500) Days of Summer
The Hangover
It’s Complicated
Julie & Julia
Nine

Cel mai bun actor (DRAMA)
Jeff Bridges, Crazy Heart
George Clooney, Up in the Air
Colin Firth, A Single Man
Morgan Freeman, Invictus
Tobey Maguire, Brothers

Cea mai buna actrita (DRAMA)
Emily Blunt, The Young Victoria
Sandra Bullock, The Blind Side
Helen Mirren, The Last Station
Carey Mulligan, An Education

Cel mai bun actor (COMEDIE/MUZICAL)
Matt Damon, The Informant!
Daniel Day-Lewis, Nine
Robert Downey Jr., Sherlock Holmes
Joseph Gordon-Levitt, (500) Days of Summer
Michael Stuhlbarg, A Serious Man

Cea mai buna actrita (COMEDIE/MUZICAL)
Sandra Bullock, The Proposal
Marion Cotillard, Nine
Julia Roberts, Duplicity
Meryl Streep, It’s Complicated
Meryl Streep, Julie & Julia

Cel mai bun regizor
Kathryn Bigelow, The Hurt Locker
James Cameron, Avatar
Clint Eastwood, Invictus
Jason Reitman, Up in the Air
Quentin Tarantino, Inglourious Basterds

Cel mai bun serial (DRAMA)
Big Love (2006)
Dexter (2006)
House M.D. (2004)
Mad Men (2007)
True Blood (2008)

Cel mai bun serial (COMEDIE/MUZICAL)
Entourage (2004)
Glee (2009)
The Office (2005)
Modern Family (2009)
30 Rock (2006)

Cea mai buna animatie
Cloudy with a Chance of Meatballs
Coraline
Fantastic Mr. Fox
The Princess and the Frog
Up

Nota mea:

The Men Who Stare at Goats este un film cu actori talentati (McGregor Ewen, George Clooney, Jeff Bridges si Kevin Spacey) pusi sa joace pe un scenariu complicat care nu duce nicaieri. Un film care are cate putin din toate, insa nu indeajuns, este ironic, hilar, psihologic, intrigant si comic. Un amestec de genuri care, din pacate, fac ca filmul sa fie o ciorba de genuri, prea dramatic pentru a fi comedie si prea comic pentru a fi drama, nici macar comedie neagra nu putem spune ca este.

Nota mea:

Inteleg ca a face in zilele noastre un film cu Sherlock Holmes, care sa respecte cartea scrisa de Conan Doyle, indiferent de distributie, ar fi un esec din punct de vedere financiar, si in an de criza, nimeni nu-si permite acest lucru.
Insa tot filmul m-am intrebat ce treaba are caracterul vilolent a lui Sherlock Holmes si problemele cu jocurile de noroc ale lui Dr. John Watson, din filmul lui Guy Ritchie, cu stilul si subtilitatea din romanele lui Conan Doyle.

Filmul asta ori place, ori nu place, cale de mijloc nu prea exista. Mie nu mi-a placut.