Nota mea:

Daca The Hangover a fost comedia ultimilor ani, The Hangover Part II este, de departe, cea mai nereusita continuare a unui film.
De obicei, un banc, daca e bun, e bun de prima data, apoi, cu timpul, incep sa apara alte variante ale bancului. Multi incearca prosteste sa-si aduca partea lor de contributie, iar altii, crezand ca ceilalti nu l-au inteles, merg pana acolo incat explica cum sta treaba in banc.
Eh, asa e si The Hangover Part II. S-a luat prima parte, s-au schimbat decorurile (Las Vegas cu Bangkok), s-au bagat cateva chestii mai vulgare si… gata.
Chiar daca filmul va avea cele mai mari incasari din 2011, 90% dintre ele se datoareaza primei parti.

Nota mea:

Kung Fu Panda 2 este, din toate punctele de vedere, o animatie superba. Desi animatia are o poveste previzibila si stii cum se va termina, in timpul filmului, de multe ori, scenele de actiune sunt imprevizibile.

Caracterele personajelor sunt dezvoltate frumos, iar limbajul, atat cat ii permite actiunea, este unul decent, deloc banal, ironic si plin de umor.

Kung Fu Panda 2 mi s-a parut peste continuarile la Shrek si Toy Story.

Recomand sa vedeti animatia la cinematograf, in format 3D.

Nota mea:

Paul nu este o capodopera, asta e clar, insa este o comedie usoara, amuzanta si cu un extraterestru tare simpatic.
Dincolo de limbajul mai neortodox, comedia a avut destule faze amuzante care, impreuna cu apropourile batute la alte filme SF si fanatismele religioase, au reusit sa-mi creeze o stare de buna dispozitie. O stare pe care o comedie slaba n-ar fi avut nicio sansa sa o creeze.

Nota mea:

La inceput, Hanna mi s-a parut un film bun, insa, odata cu desfasurarea actiunii, acesta a inceput sa dezamageasca, ajungand ca pana la final sa-mi dau seama ca tocmai am vazut o banalitate de film.

Intr-adevar, Saoirse Ronan joaca bine, insa este prea putin ajutata de scenariul idiot.

Nota mea:

Doua brute, un frumusel, doua puicute, niste copii nereusite ale actorilor din Ocean’s Eleven, efecte speciale, masini sport, actiune fara cap, suspans ioc, politisti brazilieni luati de prosti de toata lumea, poante rasuflate si un final hollywoodian gretos. Cam asta a insemnat pentru mine Fast Five.

Pentru cei care n-au nicio problema cu filmele in care o mana de oameni ataca cu succes o sectie de politie in care se afla mai multe trupe decat au americanii in Afganistan, filmul nu poate sa fie decat unul de succes.

Nota mea:

Cum poate să fie un film în care nişte tipi, costumaţi în negru şi cu aură de zei, se recomandă gardienii destinului? PROST! Recunosc că am văzut filme şi mai slabe la viaţa mea, însă The Adjustment Bureau promitea atât de multe în trailer, încât ăsta a fost cel mai bun lucru la el. Filmul, ce îi are în distribuţie pe Matt Damon şi Emily Blunt, este un thriller romantic cu multe scene SF. David Norris este un tânăr politician care doreşte să devină senator în Statele Unite ale Americii. Are succes, însă odată cu întâlnirea celebrei dansatoare Elise, şansele ca el să aibă o viaţă politică reuşită scad dramatic. De unde ştim asta? Apar acei gardieni ai destinului cu un caiet, în care povestea sortită politicianului nu corespunde cu acea relaţie dintre el şi Elise. Astfel, în tot filmul se duce o luptă ca el să rămână cu tânăra de care s-a îndrăgostit.

Actorii sunt penibili, nu reacţionează niciodată aşa cum un om normal ar face-o în realitate şi lasă impresia unui mare fals. Scenele sunt atât de previzibile încât şi dacă săriţi peste jumătate de film tot nu pierdeţi nimic, iar scenariul este la limita banalului. Nici nu îi pot găsi puncte bune filmului, poate doar ideea îndepărtată că omul e stăpânul deciziilor pe care le ia şi orice destin există doar prin prisma acestor decizii. În rest, acţiunea trasă de păr, finalul total neinspirat şi fazele SF au prea puţin SF chiar şi pentru copii.

Nota mea:

Desi este sub Taken si plin de reactii fortate ale actorilor, filmul Unknown este interesant, imprevizibil, palpitant si cu Liam Neeson in rolul principal.

Recomand sa-l vedeti fara sa cititi despre el si fara sa vedeti trailerul. Asa va fi mult mai interesant. Cel putin pentru mine scenariul s-a dovedit imprevizibil, lucru care mi-a placut cel mai mult la film.

Nota mea:

Pentru ca Limitless sa fie o capodopera ar fi fost nevoie de cateva pastile NZT si pentru echipa din spatele filmului. Nu, nu este o capodopera, dar este un film bun, imprevizibil si plin de suspans. Actiunea este bine dozata, se desfasoara rapid si nu te lasa sa te plictisesti nicio secunda.

Bradley Cooper este la cel mai bun rol, Abbie Cornish joaca decent, Robert De Niro pare mai batran ca niciodata, insa rolul facut este peste ce a interpretat in ultimii 4-5 ani. Supriza filmului mi s-a parut Andrew Howard, care-si joaca excelent rolul de mafiot.

Din pacate, filmul a avut si multe scapari, iar cea mai mare mi s-a parut atunci cand mafiotii rusi intra in apartamentul blindat al lui Eddie Morra. In cateva minute au taiat cu flexul usa de metal de la intrare si un seif.

Per total, Limitless este un film reusit.

Nota mea:

Ca sa nu va insele asteptarile, mai bine uitati ca filmul de animatie Rio imparte acelasi producator si regizor cu seria Ice Age. Cele doua animatii sunt greu de comparat.

Din punct de vedere al scenariului, Rio este o animatie usoara, previzibila, fara pretentii si care se adreseaza in mare parte copiilor.

Insa dincolo de scenariu, personajele sunt adorabile, coloana sonora este bine aleasa, iar decorul este cu adevarat impresionant. Rio fiind animatia cu cele mai frumoase imagini si culori pe care le-am vazut pana acum.

Nota mea:

Legatura dintre titlul filmului si film, n-am prea vazut-o. Bine, masina, intr-adevar, este o limuzina, un Lincoln negru, dar actiunile din interiorul ei nu sunt nici pe departe esentiale pentru film.

The Lincoln Lawyer este un film bun, un film cu atmosfera. Pe langa chichitele juridice, gainariile infractorilor marunti si negocierile dintre avocati si procurori, in centrul atentiei se afla relatia dintre avocatul Mick Haller si clientul sau Louis Roulet. O relatie avocat-client impartita intre sala de judecata si viata personala.

Un film pe care il recomand, mai ales ca este unul dintre putinele in care il puteti vedea pe Matthew McConaughey demonstrand ca poate sa joace si altceva decat roluri in comedii romantice de duzina.