La CraiovaTweetMeet (#craiovatweetmeet) atmosfera a fost una de ras. S-a ras la prezentare, la discutiile de dupa prezentare si la discutiile de dupa discutiile “oficiale“. Si totusi, chiar daca atmosfera a fost una relaxanta, fiindca au lipsit intreruperile fara rost (hohotele de ras nu se pun) si contrazicerile, este intalnirea de la care, pe langa abtibilduri, ecusoane si brelocuri, am plecat cu cele mai multe lucruri noi.

Asa am afla despre info-delta.ro si am ramas placut surprins de cat de stufos este siteul, cate sfaturi utile se gasesc pe el si ce imagini superbe are.

De la Marius Matache am aflat de Forever Folk, despre a carui existenta habar n-aveam, la fel ca si despre existenta triconsultance, de care se ocupa Claudiu Ciobanu.

Cel mai mult am discutat cu Stefan Murgeanu. Cristi Birta aka Chinezu a avut ideea sa faca cel mai colectiv post din blogosfera, iar Vlad Dulea a tinut sa-mi reaminteasca de Arabela si Pane Karel Majer

Intalnirea a fost organizata de licuriciul orb (de a carui existenta nu stia nimeni) si de cei de la Craiova.ro.

Poze de la Craiova TweetMeet.

Despre eveniment au mai scris:

craiova.ro

Edi

Dana

Cristi

Sunt multe lucruri care nu-mi plac, dar cel mai mult nu-mi place ca, in tara asta, nu sunt protejati cei care isi vad de treaba.

Taranul – daca este producator, fara relatii, vrea sa fie in regula, pentru ca, atunci cand este controlat, sa nu fie nevoit sa se milogeasca in stanga si in dreapta. Dar e luat de fraier, atat de statul roman cat si de bisnitari. Pentru el s-au inventat cele mai moderne metode de control, fiind urmarit prin satelit daca si-a cultivat terenul si cu ce l-a cultivat. Pentru a vinde oua, branza sau mai stiu eu ce produse, trebuie sa aiba avize peste avize, in schimb, bisnitarul din piata, dupa ce ca ocupa cele mai bune mese, n-are nici macar un metru de pamant cultivat cu produsele pe care le are pe masa, pentru ca pe el nu-l controleaza nimeni, pentru el nu exista sateliti.

Muncitorul – nu conteaza ca este electrician, zidar, sudor, vanzator sau programator, daca nu se da pe langa seful direct, este luat de fraier. Niciodata nu va fi mai apreciat, indiferent de munca pe care o presteaza, decat unul care se da pe langa sef.

Politistul – daca-si vede de treaba, aplica legea, nu intervine pentru cineva si nici nu permite sa se intervina pe langa el, va ajunge un soarece de birou, ingropat in hartii.

Pacientul – poate sa platesca impozit la stat 30 de ani, in momentul in care apeleaza la un medic dintr-un spital de stat, fara sa dea spaga, n-are nicio sansa sa fie mai bine tratat ca unul care da spaga, chiar daca asta n-a platit niciodata impozit.

Politicianul – educat, manierat, destept si poliglot (avem aici un exemplu) nu va avea nicio sansa in fata politicianului tare-n gura, nesimtit si pilos.

Ati auzi de cazuri in care un vames, o asistenta medicala, un controlor de tren sau un politician, sa-si reclame colegii/sefii care iau spaga? Nu, pentru ca nu sunt protejati si ar fi victime sigure.

Mi-as dori sa traiesc intr-o tara in care sa vad ca cei care s-au realizat in viata au fost cei care au beneficiat de munca prestata sau talentul personal. Din pacate, vad foarte putine astfel de persoane, majoritatea “aranjatilor“, pe care ii cunosc, au beneficiat de relatii/furt/inselaciune/tupeu/nesimtire/forta.

Stiti ce s-ar fi intamplat cu Tiriac Jr. daca actiunea “droguri pentru vip-uri” se desfasura in SUA? Vedeti cazul lui Cameron Douglas.

In fiecare zi vad o stire legata de noua lege a invatamantului. In fiecare zi ascult la scoala cate o parere avizata despre ce inseamna aceasta schimbare. In fiecare zi ma gandesc tot mai serios la viitorul meu si ma tem de imposibilitatea de a ma realiza, sau cel putin ma tem de imposibilitatea copiilor mei de a face performanta in invatamantul romanesc.

In fiecare zi sunt dezbateri, greve, discutii, insa devenim tot mai pasivi si mai nepasatori la deciziile luate de oameni fara abilitati de guvernare, dar care totusi ne hotarasc soarta. Am devenit parca obisnuiti cu tot ceea ce se intampla ilegal in scoli, licee, universitati, si trecem cu ochii inchisi. E normal , am justifica orice neregula pe care am observa-o. Pentru ca si eu si tu facem acelasi lucru: trisam.

Iar ca o paralela intre invatamantul din 1978 si cel din 2010 am ales foaia matricola a tatalui meu, si foaia mea, desi pe coloana clasei a XII-a nu este nimic completat pentru ca este anul in care activez eu ca eleva:

Aceasta este foaia tatalui meu. Cred ca ar trebui sa va spun cateva lucruri despre el. Desi dintr-o prostie proprie a ales sa nu faca o facultate, fiind la vremea aceea condus de dorinta de a isi intemeia o familie si de a obtine niste bani pentru un apartament si o masina, ii placeau mult matematica si desenul tehnic. In plus, ii placea sportul si mult timp a jucat fotbal (de observat ca nici macar la sport nu se dadea 10 pe linie). Desi dupa cum se observa pe diploma, la matematica a avut printre cele mai mari medii, (8, 7, 7, 8 + sutimile de rigoare), spun cele mai mari si insir medii de 7 si de 8. Cu ce a ramas din liceu? Stie aproape (si nu exagerez) orice formula din matematica (fara sa facem referire la matematici speciale) si nu cred sa fi existat vreo problema sa nu fi stiut sa mi-o rezolve.  Inca se mai distreaza cu frate-meu, student la Academia Tehnica Militara unde face matematica in prostie, plus 4 ani ai lui de matematica in liceu, insa tot nu reuseste sa stie atatea formule cate stie taica-meu. Dar foaia lui matricola cuprinde medii mici (asa le numim noi acum), avand o medie generala a liceului de 7, 20.

Pe de cealalta parte, apar eu si fisa mea matricola. Anul 2010.

Nu, nu sunt eleva la tara sa am note mari pe branza si pe lapte, ci sunt eleva intr-un colegiu renumit din Craiova. Cam multe medii de 10 spre deosebire de foaia tatalui meu, nu? Matematica: 9,50 si 10. Cat mai stiu? Lucrurile de bun simt: tabla inmultirii, delta si ecuatia de gradul 1 si 2. Poate si putina geometrie (asa ma incurajez eu, crezand ca asta inseamna bunul-simt legat de matematica). Fizica? Stiu doar ca luam note pe referate, iar doamna profesoara era o tanti batranica, gata sa iasa la pensie, care se enerva cand jucam avioane in ora ei. Diferentele sunt clare, atat de cunostinte, cat si de medii. Totul este invers proportional.

Si atunci ma intreb, de ce ne cere societatea asta diplome si medii mari? Ultima medie la Jurnalism in Craiova anul trecut a fost de 9,70 la buget. Trebuie sa iau la toate materiile pentru bac peste 9, 50. Cam greu tinand cont ca foaia de mai sus nu reflecta realitatea, iar bacul se apropie cu pasi repezi si cunostintele sunt din ce in ce mai vagi.

Oare cat la suta reflecta realitatea aceste note si oare cat la suta suntem noi constienti ca nu valoram nici pe departe cat indica notele? Si ma intristez gandindu-ma ca va fi din ce in ce mai rau, iar societatea va fi o nascatoare de diplome si note mari, iar facultatilor vor fi maternitatile care primesc doar copiii cu multe kilograme de diplome. Pacat. Pacat ca invatamantul vrea sa ne uniformizeze si sa devenim doar niste prosti cu diplome.

- este cel mai bun la criticat coruptia, cu o conditie, sa nu fie beneficiarul ei (n-am vazut inca roman sa refuze un loc de munca la vama, RAR, notariat, primarie ori control financiar, pe motiv ca nu-i place coruptia).

- nu recunoaste ca s-a inselat, decat sa zica “da, ma, ai dreptate, m-am inselat” mai bine se agata de orice chichita si incearca sa o lase in coada de peste.

- indiferent de masina pe care o conduce, este vitezoman, convins ca e cel mai bun sofer si ii place sa dea lectii de soferie, mai ales ca, in afara de el, toti fac greseli in trafic.

- ii plac gadgeturile (smartphone-urile, televizoarele 3D si OLED, etc)

- credinta lui se rezuma la mersul la biserica si pastrarea obiceiurilor.

- nu suporta tiganii.

- este hater.

- este atotstiutor si isi da cu parerea despre orice, chiar daca n-are idee despre ce e vorba.

- ii place sa dea calificative: doctorul ala e prost, celalalt e bun, mecanicul ala habar n-are, zugravul ala stie meserie, etc.

- este primitor.

- fata de el, vecinii si colegii cu greu reusesc sa tina un secret.

- nu-i place sa fie discret si, mai ales la serviciu, daca are ocazia, vrea sa fie ala al dracu’, despre care vorbeste toata lumea.

- cateodata este inventiv.

- este omul extremelor (totul/nimic, toti/niciunul).

P.S. Da, si eu sunt roman.

Citeam in cartea de psihologie despre atentie. Doar ca manualul asta de psihologie ori e invechit, ori autorii manualelor nu au permis de conducere.

“Sunt profesii foarte pretentioase in ceea ce priveste insusirile atentiei, cum este cazul deosebit de cunoscut al soferului. Atentia acestuia trebuie sa se caracterizeze prin concentrare, stabilitate, distributivitate, mobilitate. De aceea, in cadrul examenului psihologic sunt folosite teste cu ajutorul carora se scoate in evidenta daca solicitantul corespunde sau nu cerintelor si solicitarilor profesionale privind atentia”.

S-au incercat n metode de reducere a accidentelor, de la instalarea unor camere de luat vederi in trafic, pana la avertizari cu radare, politie, semne de circulatie, centuri, drumuri si rute ocolitoare, sensuri giratorii, delimitatoare de viteza si multe altele. Ma intreb insa de ce nu se incearca sa se dea examenele in mod cinstit?

Cursuri de legislatie? Am fost o singura data cat am facut scoala, si atunci ca sa semnez dosarul si o fisa prin care admiteam ca am fost la toate cursurile de legislatie. In momentul in care am invatat acasa si erau intrebari pe care nu le stiam, vrand sa merg la legislatie, mi s-a spus sa caut pe internet ca sigur gasesc. Test psihologic? Toti instructorii au “datoria” de a iti face tie rost de semnatura acelui test, doar ei se ocupa de dosar. Atentie distributiva, mobilitate, concentrare? Conteaza pentru cineva? Sanatos, nebun, bolnav psihic? Stie cineva?

Singurul examen corect este proba teoretica. Dar si aceea e la fel de prost structurata ca si testele de inteligenta. Cu cat faci mai multe, cu atat esti mai inteligent pentru ca ai invatat algoritmul. Dintr-o carte cu 1000 si ceva de intrebari iti pica 26. Ajunsesem sa fac de atatea ori testele incat stiam raspunsul fara sa vad variantele. Proba practica? In ziua cand am dat eu examen, am fost martora la o doamna de vreo 30 de ani: a intrat pe interzis in disperarea politistului, nu stia sa schimbe vitezele pe motiv ca instructorul ei se ingrijea de treaba asta in trafic, iar in viteza a 3 a nu putea merge in linie dreapta. Politistul a intervenit de 2 sau 3 ori si a tras de volan, plus indicatiile de rigoare. Rezultatul? am coborat din masina, iar ea fericita imi facea semn pe geam ca a fost admisa.

Asa auzim la stiri de un nou accident soldat cu morti, raniti, parinti fara copii sau copii fara parinti. Si cauza nu e numai viteza, semnele rutiere sau neatentia, ci lipsa de interes pentru examenele care ar putea face diferenta intre cei ce sunt capabili si stiu cu adevarat sa conduca. Iar testele cu adevarat importante raman doar un vis al autorilor manualelor de psihologie.

Undeva intre Targu Jiu si Ramnicu Valcea

De Paste, la Manastirea Polovragi

Cheile Oltetului

Ghiocel

Mai multi ghiocei

(citeste mai mult…)

- Putem incerca si noi o reteta noua de prajituri?
- Lasa, mai bine o facem pe aia clasica, sa nu cumva sa dam gres.
- Bine, dar macar in casa putem face cateva modificari? Ar putea sta patul si pe partea dreapta.
- Nu, ar aparea urat ca ne-am obisnuit cu asezarea asta de 20 de ani.

Nu stiu daca vi se pare cunoscut dialogul, el e metaforic pentru mentalitatea noastra. El ilustreaza cel mai bine frica de nou, de schimbare, iubirea de tipare si de obisnuit. Ne este frica sa fim altfel decat se cere, sa facem altcumva decat ni se impune, sa incercam si sa experimentam.

Poate ca de vina sunt chiar clasele primare cand suntem pusi sa cream acelasi lucru, fara a lasa liber imaginatiei noastre si fara a putea observa ce talent are fiecare copil. Poate de vina sunt parintii care incearca sa ne uniformizeze si sa ne faca sa fim la fel cu ceilalti, altfel am parea ciudati in fata vecinilor. Poate de vina sunt oamenii in general care vor sa puna tiparele asupra noastra: baietii sa fie tunsi scurt, fetele cu parul lung, astfel cand vedem o inversare de roluri ne uitam ciudat si incepem sa facem categorisiri.

Tiparele le aplicam peste tot. Incepand de la lucruri materiale, unde avem tipare pentru haine, carti, mancaruri, pana la mentalitati si comportamente. Iar eu, in timp ce scriu acest articol si critic atitudinea noastra vizavi de obisnuinta, ma intreb: “Ce o fi in capul celor care de Pasti vopsesc oua de toate culorile, si nu rosu cum este traditia?”. Sa fiu si eu o amatoare a tiparelor?

Basescu are dreptate cand declara urmatorul lucru: “Scoala romaneasca scoate tampiti”. Altfel nu putem explica cum inteligenta lui fiica scrie “sa-ntamplat” in loc de “s-a-ntamplat”, dar inteleg ca utilizarea cratimei da batai de cap. Are curajul sa declare urmatoarele:

Nu stiu cum indrazneste sa vorbeasca despre realitate si despre abordarea depolitizata, despre testele europene si analize ale sistemului de invatamant. Nu stiu daca mai este vreo tara europeana care sa reuseasca, in ciuda proastelor conditii si a guvernarii atat de infecte, sa faca performante si sa scoata de pe bancile scolii elevi care sunt cautati de acel Occident despre care spune presedintele nostru ca este mai bine pregatit. Vreti performante? Bagati-ne macar caldura in scoli, sa nu trebuiasca sa suflam in degetele reci in timp ce scriem, sa nu fim nevoiti sa inhalam praful care ne provoaca lacrimi si tuse, sa nu existe copii care sa mearga zeci de kilometri pe jos in cautarea scolii pierdute, ca apoi sa mearga la cules de porumb si taiat coceni. Vorbim de o Romania a unui om care traieste in ea, nu dincolo de ea cum traiesc toti politicienii.

Dupa 4 ani si mai multe resuscitari, bateria de la cheia masinii a inceput sa ma lase, motiv pentru care, profitand si de faptul ca eram prin zona, am intrat la Rucom Craiova (service Chevrolet) sa intreb cat ma costa o baterie. Sunt trimis la magazie, arat cheia, se duce un baiat in spate, vine cu o punguta in care are o baterie, citeste pretul pe calculator si-mi spune ca ma costa 25 de lei. Zic pas, traversez strada, intru intr-un centru comercial, intreb daca au baterii CR 1616, mi se spune ca da, marca Camelion, au termen de valabilitate pana in 2015 si costa 2 lei/bateria. Platesc 4 lei si iau doua baterii.

Pretul in service nu este dublu sau triplu, nu, pretul este de doisprezece ori mai mare.
Ma intreb, daca ar face astea o masina din piese de schimb, de cate ori ar iesi mai scumpa decat pretul de fabrica?

Romania, anul 2010, se termina un contract de leasing…

Proprietari, pe perioada leasingului, au fost cei de la BCR Leasing, ca utilizator a fost trecut taica-meu, iar eu am fost cel care a condus masina si a platit ratele. Acum, la final de leasing, vreau sa trec masina pe numele meu.

Mai jos sunt o parte din actele care trebuiesc facute. De vreo 3-4 zile, nevasta-mea umbla dupa ele in fiecare zi, eu am inceput de astazi si mai am cel putin trei zile, taica-meu umbla si el de doua zile. Impreuna, cu greu, am reusit sa strangem o parte din cele 20 Kg de acte necesare.

E bataie de joc pe toata linia.
Chiar daca masina are asigurare obligatorie, trebuie alta pe numele viitorului proprietar, chiar daca masina circula de 4 ani in Romania, trebuie identificare RAR (doar sa fac programare la RAR mi-a luat 5 ore), la financiar este nevoie de vreo 4-5 avize si cerere catre director.

Taxa vamala, copii dupa ordinele de plata, factura cu valoarea reziduala, acte vanzare-cumparare, taxe, copii, cereri, timbre, certificate de atestare fiscala, factura regularizare, etc.
Daca obiectivul celor care cer atatea acte este sa creeze impresia ca sunt miezu’ din fanta si ca fara ei s-ar opri definitiv ceasul biologic al Romaniei, atunci pot spune ca au reusit cu brio. Inca 2-3 zile ca cea de astazi si ajung sa ma inchin la Administratia Financiara.