Cel mai de valoare lucru in viata si cel care ar trebuii sa ne bucure cel mai mult este LIBERTATEA, pacat ca de importanta ei isi dau seama decat cei care nu o au.

Soala generala unde am invatat avea doua terenuri de fotbal cu suprafata de ciment. Unul dintre ele era langa o alee si celalalt langa scoala. Pe terenul de langa alee puteam juca fotbal si seara fiindca era lumina de la becurile care luminau aleea. Insa lumina era luata atat in blocuri cat si pe alee cateva ore in fiecare seara. Imi amintesc si acum bucuria si tipetele noastra a copiilor cand venea lumina. Se intampla acum 20 de ani.

Parintii mei aveau o cunostinta care lucra la o fabrica de paine si cateodata respectiva cunostinta trecea de la serviciu prin fata blocului meu. Daca se intampla sa fiu pe acolo, capatam o placinta calda de la ea. Si cum imi aduc aminte momentele de bucurie cu placinta pe masa din bucatarie asteptamnd sa se raceasca putin.

Nu s-a intamplat de multe ori, insa cand ai mei reuseau sa aduca acasa cate o sticla de Bem-Bem, bucuria era enorma.

Acum 20 de ani lumea se bucura cand reusea sa cumpere lapte, desii se sculase la ora 4 dimineata pentru reusita. O canistra de benzina peste cota lunara era bucuria suprema. Tin minte bucuria lui taica-meu cand a pus mana pe un Spray de incarcat brichete. Cate necazuri ai fi avut, daca descopereai inaintea celorlati masina cu oua uitai de toate necazurile.

Fericirea suprema era cand treceau cei sapte ani de asteptare si te vedeai cu Dacia 1300 in fata blocului.

Inainte un om realizat era cel care avea sifon metalic cu capsule, avea si salam si parizer in frigider, telefon fix si o ruda care sa lucreze in comert.

Acum le avem pe toate insa fericiti suntem din ce in ce mai rar.  Ma uit la jurnale si vad lumea suparata ca in oras se circula greu din cauza ninsorii. Nu ne intereseaza ca este 2 Ianuarie, ca ninge de doua zile si suntem liberi la serviciu, noi vrem acum sa mergem cu masina prin oras.

Inainte era zapada mare an de an si drumurile le inchidea Ceausescu cu saptamanile insa lumea isi vedea de treaba. Acum dupa multi ani avem si noi zapada in oras insa in loc sa fie un motiv de bucurie este unul de stres si nervi.

Mi-as dorii ca incepand de maine dimineata pentru cateva zile noi toti sa ne trezim in 1986 cu cartela de paine, zahar si ulei in mana, apoi dupa cateva zile sa ne trezim iara in 2008. Numai asa am aprecia la adevarata valoare tot ce avem acum si ca ar trebuii sa fim intr-o fericire aproape permanenta iar cand ninge sa ne gandim cu bucurie ca maine avem de dat zapada de pe masina in timp ce schimbam o vorba cu vecinul.

“Timpul e ucigasul perfect, omoara tot, omoara toate sentimentele care ne-au zdruncinat vreodata, omoara ura, omoara iubirea, nimic nu mai ramane…”
Acum cateva zile am primit un mass cu ceva citate, toate bine gandite, dar unul mi-a placut in mod deosebit: “poti cumpara un ceas, dar nu poti cumpara timpul“.
Este destul de trist sa vedem ca tot ceea ce simtim se duce o data cu timpul. Este destul de dur sa ne vedem bunicii care ne-au crescut murind, si o data cu timpul sa ne mai amintim in vag chipul lor. Axa timpului este destul de scurta pentru un muritor, ma tot gandeam ce am putea face sa invingem timpul. In principal nimic. Cu toate acestea de multe ori cand suferim sau cand avem o problema mereu ne punem bazele in timp, credem ca ne ajuta sa uitam. Poate ca da, insa adevarul este undeva la mijloc. Timpul reuseste sa ascunda amintirile, insa nu poate sa le stearga. Toate ajung in subconstient. De multe ori credem ca ele s-au dus, ca unele amintiori si informatii nu mai exista, insa ele se afla in subconstient. Atunci cand incercam sa ne amintim ceva de multe ori poate nu reusim, dar atunci cand avem nevie sa ne amintim ceva mereu subconstientul ruleaza. De ce nu reusim sa ne aducem aminte ce faceam cand eram mici? Ce faceam cand aveam sub 4 ani:-??.
Eu chiar nu imi aduc aminte in momentul acesta, dar asta nu inseamna ca nu o sa imi aduc aminte niciodata. Am incercat de multe ori sa dau timpul sensul cum ca ar fi un mit, dar nici macar asta nu am putut sa fac. Mi se pare foarte deranjanta viata masurata in ore sau in ani. Nu inteleg cum parintii mei au pe cartea de munca 20 de ani vechime in acelasi loc de munca. Nu inteleg cum de 20 de ani sa te trezesti la aceeasi ora sa mergi in acelasi loc si sa faci acelasi lucru. Chiar daca sunt la scoala si am doar cateva ore pe zi, in rest pot face ce vreau, ma simt ca un robot. MA trezesc invat sau stau la calculator, ma duc la scoala, vin pe acelasi drum, in aceeasi casa la aceeasi ora, facand acelasi lucru. De multe ori incerc sa ocolesc drumul pe care vin zi de zi, incerc sa caut altceva, sa nu ma simt robot. As vrea sa imi masor viata in placeri si dorinte. Dar cum nimic din toate nu poate fi adevarat, trebuie sa ne facem norma dupa timp. De multe ori la scoala si acasa auzim profesorii: pentru a invata cat mai bine trebuie sa aveti un program, sa aveti un plan al zile in fiecare zi. Cum sa ma trezesc si sa stiu ca trebuie sa respect orele?
Am cautat pe internet cateva citate legate de timp, insa toate au la baza ideea de a pretui timpul. Poate sunt eu putin pesimista si de aceea nu sunt de acord cu ideea asta, dar cum sa fiu de acord cu cel care cu zi ce trece ma urateste, ma face mai scarbita de zilele de azi, insa m-am gandit mai profund si poate nu e chiar asa. Poate timpul e facut special pentru oameni, pentru a ii invata ce inseamna sentimentele umane.
As putea fi invidioasa pe familia Columbeanu, au bani, au copil, se cred o familie fericita. Dar mai degraba sunt invidioasa pe doi batranei care coboara din tramvai si ii vad tinandu-se de mana. De-a lungul timpului si-au pastrat iubirea, respectul, si bunastarea. Oricat de dur ar fi timpul cu noi, mereu avem posibilitatea de a fi mai presus de el. Dar asta depinde doar de noi, de aceea cred ca trebuie acum in final sa modific titlul…”Timpul-ucigasul perfect al lasilor”.
Nu am dat nici o definitie stiintifica a timpului, cum ar fi: timpul este miscarea in spatiu, poate cu definitia asta as fi parut putin mai inteligenta, dar cred ca timpul trebuie simtit si tratat cu inima pentru a putea fi invins.
Timpul este prietenos, indiferent cat de lipsit de valoare il lasi sa treaca pe langa tine, el nu se supara si merge mai departe…
Timpul este darnic, cel mai pretios dar ce il poti oferi celui de langa tine!
Timpul este viata, caci suntem si existam de la prima pana la ultima clipa!
Timpul este, intr-un final, ceea ce putini pretuiesc la adevarata lui valoare: este zestrea noastra! Caci atât de putzin putem deveni daca nu avem timp…

Ce poate sti un muritor despre fericire? Dar un inteligent? De-a lungul anilor tot mai multi psihologi s-au confruntat cu aceasta problema. Dupa parerea mea fericirea este mai mult un film gen fantasy, ea exista doar in imaginatia noastra. Se spune ca fericirea este un ideal, cel mai greu scop de atins in aceasta viata. O alta afirmatie legata de acest sentiment este cum ca fericirea este absolutul, imposibil de atins in viata reala. Afirmatia cea mai plauzibila este ca fericirea apartine omului prost.Este cam dura fraza insa daca ar fi sa ne gandim, un om inteligent mereu e indurerat cand pateste ceva rau, mereu analizeaza si pune la suflet si cea mai neinsemnata rautate, de aceea se spune ca cel ce traieste in prostia sa, poate fi fericit. Fericirea e ca si timpul. Cu totii credem ca suntem prizonierii a  trei timpuri: trecut, prezent, viitor. Din pacate, sau din fericire, nu traim in nici unul din cele trei segmente de timp. In trecut niciodata nu putem fi, reala este doar clipa prezentului, insa este doar o clipa relativa,caci de fiecare data cand vorbim clipa reala devine o clipa trecuta. Iar viitorul este doar o proiectie nesigura a mintii. Nu ne putem plimba pe axa timpul doar cu gandirea.

  Nu este mare diferenta intre axa timpului si axa fericirii. Putem fi fericiti doar o clipa, insa acea clipa se transforma in ceva trecut, si tot asa fericirea este o continua dezamagire. Exista mereu intrebari de genul: esti fericit cu x, cu y? Mereu suntem tentati sa zicem da. Cred ca raspunsul mai potrivit ar fi, ne simtim bine. Un citat care mi se pare cel mai aproape de realitate:”Fericirea nu este nimic decat sanatate buna si o memorie proasta” mi se pare destul de veritabil tinand cont ca pentru a incerca macar sa fim fericiti trebuie sa uitam toate rautatile care ni sunt facute.

Fericirea este prezenta in toate artele omenirii. Daca in pictura fericirea mereu are un inteles abstract, in poezii fericirea este a aceluia care a cunoscut, mai intai de toate dezamagirea. Basmul este singurul unde se poate evada din cotidian, intr-o lume fantastica plina de fericire eterna.
Cateva citate celebre despre fericire:
“Constitutia doar da oamenilor dreptul la fericire. Trebuie insa sa o gasesti singur”
“Daca vrei sa ajungi la fericire, atunci pune-ti orice ca tinta, numai un singur nu: fericirea”
“Nu exista nici fericire, nici nenorocire pe lume; exista doar compararea unei stari cu cealalta si atata tot. Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai mare fericire”
“Nu este fericire de care sa iti amintesti fara tristete”
“Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodata, dar pentru cautarea ei merita sa alergi toata viata”

Nu pot sa va urez decat un nou an plin de bucurii, in care realitatea sa aiba chipul fericirii!

Rybomunil, Broncho-Vaxom, Luivac, Lantigen B, Pneumo 23, vaccinuri antigripale, vaccinarea antirujeolica sunt decat cateva tratamente sau vaccinuri care la copii mici din actuala generatie devin aproape obligatorii pentru stimularea imunitatii. Urmeaza vaccinuri si tratamente pentru calciu, stimularea memoriei, etc. Datorita proteinelor, laptele de vaca este foarte periculos pentru bebelusi. Ostecare, Revital Appetit sunt cateva suplimente nutritive care se administreaza frecvent la actuala generatie de copii. Cireasa de pe tort este tratamentul copiilor cu ADD deoarece din ce in ce mai multi copii sunt diagnosticati cu Deficit de atentie si hiperactivitate (ADHD).

Stau si ma intreb cum naiba a rezistat generatia anilor ‘80 (generatia mea). Nu am auzit in viata mea de tratament cu ADHD, cerealele integrale sau cele cu calciu ori magneziu mi-au lipsit cu desavarsire. Parinti mi-au luat bicicleta insa nu si casca, genunchiere si cotiere. La tara ca la tara insa tin minte ca nu mi-a scapat nici o balta sau lac din Craiova in care sa nu intru si de boli de piele sau altele nu am suferit. Vara la soare stam fara frica cancerului de piele iar apa din aceeasi sticla cu inca 10 copii am baut de sute de ori insa apa plata la sticla in tinerete nu am baut niciodata. Parinti nu mi-au pus niciodata scaun special la masina cand am fost mic insa de multe ori am mers cu RATA cocotat intre bagaje. Rar ma spalam pe maini de doua ori pe zi si in nici un caz cu sapun Protex. Fructele din pom le stergeam putin de tricou si le mancam. Jucariile mele de atunci, acum ar baga in puscarie orice patron de magazin deoarece ar pune in pericol viata copiilor. Acum parintii mei ar fi facuti ca naiba de Esca si Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului m-ar lua de langa ai mei fiindca ma lasau singur intre orele 14 si 21. Jucam jocuri periculoase precum: turca, baza, lapte gros, leapsa, tubermane, etc mult mult mai periculoase decat ce se joaca acum pe Nintendo si Playstation. Mai tarziu am baut sute de litri pe an de sucuri la dozator fara pic de pulpa de fruct si nu am nici pe dracu la stomac sau in alta parte. Stiu ca si generatia mea a dus-o mai bine decat generatia din Morometii insa parca asta de acum este mult prea plapanda si la cum merg treburile nu prea vad deloc bine urmatoarea generatie. Sunt de acord in schimb ca gusturile in materie de moda, muzica, film, etc. trebuie sa fie diferite.

Fiind ultimul post scris pe anul acesta va urez un sincer La Multi Ani!

Fericire - Stare de multumire sufleteasca intensa si deplina.
Placere - Sentiment sau senzatie de multumire, de bucurie, provocate de ceva care satisface gustul sau dorinţa noastră.
Echilibru - Proportie justa, raport just intre doua lucruri opuse; stare de armonie care rezulta din aceasta.

Despre placere, fericire si costul lor se pot scrie multe. Eu cred si acum ca cea mai fericita perioada din viata mea a fost in jurul varstei de 12 ani in vacanta de vara petrecuta la bunici. Pe strada bunicilor (ulita) eram in jur de zece copii de varste apropiate. Plecam de dimineata la scaldat si pierdeam acolo toata ziua intr-o fericire maxima. Mancam decat dimineata si seara acasa iar pe timpul zilei mancam fructe, care erau din belsug. La cateva zile mai mergeam si la pescuit la care stateam mai mult prin apa decat cu batul in mana.
 O vacanta ca aia ii costa pe parintii mei cat costa acum 2-3 zile din vacanta unui copil, indiferent ca este facuta la oras sau la tara si pot spune ca daca ar fi sa aleg as alege tot vacantele de atunci. Problema cu copii de astazi este ca nu stiu cum a fost atunci si nici nu se mai incearca sa le fie aratat. Copii de astazi sunt facuti pentru consum. Acum scaldatul sau pescuitul este inlocuit cu iPod sau Nokia N95, telefoanele sa fie cat mai scumpe altfel la scoala vor fi izolati de proprii colegi. Inainte aprecierea celorlati copii o castigai printr-un inot cat mai bun, coronita la scoala sau daca jucai bine fotbal, acum aprecierea este in functie de cat de avansat tehnologic este telefonul tau. Problema este ca fericirea copilului cu iPod nu este mult mai mare decat a fost a mea la varsta de 12 ani insa pretul platit este mult mai mare acum.
 Cartea Aventurile lui Huckleberry Finn ia costat pe parintii mei un drum la biblioteca iar in zilele de astazi calculatorul copilului trebuie upgradat la cateva luni iar dupa cateva upgade-uri acesta se schimba pentru a tine pasul cu ultimele jocuri aparute insa nu vad copilul din ziua de astazi radiind de fericire mai mult ca mine cand a venit mama acasa cu cartea.

La adulti treaba sta si mai rau. Problema este ca mai toti oamenii simt nevoia sa castige mai mult decat au nevoie. Sunt intr-o permanenta cursa cu ei insisi, dispusi sa renunte din ce in ce mai mult la timpul liber pentru a avea mai mult timp pentru munca, stiind ca astfel isi maresc venitul. Rar mai gasim oameni care sa-si cunoasca dorintele cu adevarat si posibilitatile, sa le puna in balanta si sa hotarasca raportul timp liber/munca.
Multi vor sa isi multumeasca seful sau patronul din ce in ce mai mult si pentru asta ei fac sacrificii peste sacrificii. Putini sunt cei care gandesca la modul ca oricat de mica le este leafa, tot pot muncii mai putin decat sunt platiti.
Cati mai apeleaza la placeri ieftine sau gratuite in viata? Adica o plimbare in parc dupa o ploaie de vara, un somn pe iarba la umbra unui pom, un film sau muzica din anii ‘70, etc. Sunt din ce in ce mai putini, pe zi ce trece devenim si mai mult o societate de consum. Pentru a simtii o placere concediul trebuie facut neaparat in Turcia si nu prin Moldova, masina de 4 ani nu mai este buna si trebuie neaparat sa ne legam 5 ani din viata de o rata la leasing, sa luam o masina noua cu care facem exact acelasi lucru ca si cu cea veche insa ne costa mii de ore de munca sa platim ratele la ea.

———–Poveste despre viata si avere:
Un morar, om gospodar, isi facea meseria in satul sau. Avea si mici greutati dar fiind harnic reusea sa-si tina familia intr-un trai decent. Intr-o noapte are un vis: se facea ca pe podul de la iesirea din oras, o persoana careia nu-i vede chipul ii da un diamant urias, de o valoare inestimabila.
A doua zi, morarul incepe sa se framante, ca ce bine ar fi daca visul s-ar implini, sa nu mai aibe nici o grija, sa nu se mai speteasca cu munca, se gandea la batranetea lipsite de griji, etc.
Tot mai chinuit de acest vis isi lasa lucrul, se duce grabit la podul respectiv si incepe sa opreasca, tot mai agitat, fiecare trecator: “tu ai diamantul meu?” si tot asa o tine toata ziua.
Spre seara se apropie dinspre oras un om mai ponosit care se opreste, se uita la morar scarpinandu-se in cap, si-i zice: “Cred ca am eu piatra care ai pierdut-o, am gasit-o acum doua-trei zile, cand culegeam ciuperci in padure” - si scoate din desaga un diamant urias si exact ca in vis, i-l intinde: “Ia-l“.
Morarul explodand de bucurie il insfaca si fuge spre casa cu el, uitand chiar sa mai multumeasca.
Ramas singur si vazand ca se apropie intunericul, cersetorul coboara sub pod unde isi aranjeaza un culcus si adoarme. Dimineata cand porneste din nou la drum, il aude pe morar care venea in fuga, strigand din departare sa-l astepte. Cand il ajunge, abia reusea sa mai respire.
Cersetorul il intreaba usor iritat:
- Ce mai vrei nene, nu ti-am dat piatra care mi-ai cerut-o?
- Ba da.
- Si nu e buna, nu esti acum bogat?
- Ba da, bijutierul zice ca-s unul din cei mai bogati oameni din tara.
- Pai atunci ce mai vrei de la mine?
- N-am putut sa dorm toata noaptea. Nu voi avea liniste niciodata daca nu aflu ce avere trebuie sa ai ca sa renunti cu atata usurinta la o astfel de nestemata?
———-Sfarsit de poveste

Ca si concluzie, nu trebuie sa muncim ca sclavii si munca sa ne controleze viata. Intotdeauna trebuie sa incercam sa pastram un echilibru intre placere, fericire, timp liber si munca. Ramane la latitudinea fiecaruia sa faca ce crede de cuvinta, insa daca ajungem sa muncim cateva ore in plus peste program pentru a castiga mai mult, insa acele ore sunt orelele petrecute inainte cu copilul sau familia nu cred ca acesta este drumul cel bun.

Inchei cu ceva din Emil Cioran:

“Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi. Munca este un blestem. Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si ininteligibil. Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza.

Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a lucrurilor,intr-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei. Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara. De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza. Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca.

Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi. Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce,ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea. Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic. In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi - nu in sens de egoism, ci de crestere interioara -, a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara.”

Este un subiect cam greu, dar sper sa ma descurc. Mersul la biserica nu mai constituie o preocupare pentru majoritatea. Multi dintre crestini afirma ca nu mai merg la biserica din cauza preotilor, insa ei cred in continuare in Dumnezeu. Nu stiu daca este tocmai o afirmatie corecta, insa este o parerea majoritara. Dupa o intamplare  de saptamana trecuta tind sa le dau dreptate oarecum. In timpul slujbei, unei doamne i se face rau si lesina. Bineinteles ca nimeni nu mai era atent la slujba, toata lumea era stransa acolo, s-a chemat salvarea, insa preotul continua sa isi tina slujba, desi rugat de persoanele de fata sa vina sa vada in ce stare se afla femeia. Ba mai mult, suparat ca nimeni nu il asculta, a intrerupt slujba. Am plecat acasa cu o multime de ganduri in cap, insa mai tarziu am inteles ca nu mergem la biserica pentru a vedea un preot, mergem la biserica pentru a da ascultare invataturii pe care ne-o predica, mergem la biserica pentru a dobandi harul duhovnicesc, si oricum ceea ce v-am povestit face o exceptie in randul clerului. Poate ca am scris acest articol pentru ca suntem in preajma sarbatorilor, perioada in care parintele vine din casa in casa pentru a o sfinti. Din ce in ce tot mai multi refuza de a deschide usa, iar daca o deschid fara nici o teama ca suntem in post, tin carnea si bucatele pe masa. Nu cred ca s-a pierdut din credinta asa de mult, insa cred ca oamenii refuza sa vada si sa creada. Ma intreb de multe ori de ce doar atunci cand avem probleme ne rugam:-??. Sau de ce mergem mai mult la biserica in preajma examenelor si a unor dificultati. Nu este rau ca mergem, insa nu este bine nici ca mergem doar atunci cand avem nevoie. Cred ca oricine ar trebui sa isi faca timp o data pe saptamana, 5 minute macar pentru a merge la biserica sa puna o lumanare. Oricum daca mergeti nu pierdeti nimic, doar 5 minute pe care le puteti recupera oricum, daca nu mergeti s-ar putea sa pierdeti ceva. Din curiozitate am sa va intreb, mergeti la biserica?

Daca ne referim la cozi in aceasta perioada ar trebuie sa ne referim la toate domeniile de activitate.
Inca sunt uimit/a de nebuniile din supermarcheturi. Dar asta nu e tot. Sunt cozi chiar si la plata rovinietei. Speriati de amenzile care pot ajunge la 1000 Ron, soferii dau buzna pentru a isi plati rovinieta. Dar nu numai soferii sunt pe lista asteptarilor, si pensionarii au aceeasi problema, stand cu sutele in fata farmaciilor pentru a lua retete compensate. Cozile la bilete pentru revelion sunt mai mari cu cat tot mai multi prefera sa faca revelionul in localuri, pentru a scapa de deranjul de acasa. De aceea ma tot intreb: de ce toata lumea te cheama pe la ea numai de sarbatori:-??:d . Un motiv pentru care as putea fi bucuroasa ar fi ca … nu numai in Romania sunt cozile infinite. In marile supermarcheturi din Franta si Anglia cumparatorii au dat buzna la cumparaturi, calcandu-se in picioare pentru a ajunge la casele de marcat. Asa ca fiti mandri ca sunteti romani, se intampla si la case mai mari!

Ma tot gandeam ce cadouri sa fac de Craciun:-??
Fratele meu este la facultate in Bucuresti si mereu imi zicea ca vrea un brad mare si frumos de Craciun, cand vine si el acasa. Bun, strang bani, am zis ca oricat de mult ar fi o sa iau. Ma duc in piata, cand vad unul frumos, stufos , zic gata asta e. Cand intreb un milion jumatate:(  Merg ce mai merg vad oferta speciala: 50 lei .Youpiii!!! cand pe o parte avea crengi pe cealalta parte nu. Renunt! Apoi vad bradul viselor mele:d Cand intreb 800 mii! Zic merge, dar nu mai negociem. Zice 700 si ia-l dar pana l urma, cu uimitoarea mea putere de convingere l-am cumparat cu 600. Il tineam cu atata bucurie in brate, incat din 2 in 2 m ma opream ca era foarte greu si foarte mare. Toata lumea ma intreba: cat, cat bradul? Atunci mi-am dat seama cat de frumos era. Am ajuns acasa l-am cioplit l-am impodobit, dar nu aveam destule globulete. Am dat fuga pana in hypermarchet am cumparat tot ce mi-a trebuit si totul avea sa fie perfect. Frumosul brad a incantat toate privirile. Mai tarziu dupa ce m-am bucurat indeajuns cu fratele meu de el, am plecat sa cumparam cadouri. Ca de obicei nepriceputi, mamei mele i-am luat o vopsea de par cu nuanta gresita, iar tatalui meu o cutie de bujii :D:D Si asa povestea are un final fericit. Si acum surpriza, poza cu bradutul meu:

O sa scriu din punctul de vedere al unui/unei dependent/a, pentru ca si eu fac parte din categoria celor dependenti de interent. Daca alcoolul si tigarile erau considerate principalele vicii ale omenirii, iata o data cu trecerea timpului a mai aparut inca unul: viciul internetului.
Dependenta de internet este majora, internetul fiind atat cale de acces spre site-uri de diferite categorii, cat si o cale de comunicare cu cei din jur.
Ne trezim dimineata, si primul scop este sa dam drumul la calculator. Venim din oras si primul lucru pe care il facem este sa dam drumul la calculator.
Poate ca internetul nu ar face atata victime daca unele lucruri ar fi restrictionate. Insa cine se opune pericolelor care apar in urma intalnirilor programate pe internet, acestea capatand o aura negativa din cauza obsedatilor care isi dau intalniri cu persoane normale.
Un alt aspect negativ este ca internetul iti da posibilitatea de a iti creea cu totul o alta personalitate decat cea reala. Dependenta atinge cote maxime atunci cand persoane se izoleaza de restul lumii, ramanand in lumea lor inchisi intre patru pereti. Cunosc cazuri in care jocurile online de exemplu au facut victime la gradul cel mai dezvoltat, acele persoane suferind modificari la nivelul psihologic. Internetul a inlocuit si metodele de dezvoltare a capacitatilor mintale, in loc de a citi o carte sau de a studia un manul, cautam comentarii si rezolvari pe internet. De aceea nu pot concepe cum unui copil cu varsta sub 14 ani ii este permisa utilizarea calculatorului, indeosebi a internetului fara nici un fel de limita. Dependenta de internet, pe langa problemele de ordin psihologic, creeaza si probleme fizice, ajungandu-se la subnutritie, la o slaba masa musculara, cat si probleme de vedere. Atunci cand nu avem acces la internet devenim mai nervosi, mai prost-dispusi, insa pentru a depasi aceasta boala, trebuie sa gasim lucruri mult mai interesante de facut, usor sa incercam sa diminuam cat de mult posibil orele petrecute in fata calculatorului.
Daca ar fi sa gasesc si cateva aspecte pozitive ale acestei dependente ar fi acelea ca internetul poate fi considerat si o sursa aducatoare de venit, insa nu foarte sigura, cat si o cale de ati gasi jumatatea, internetul fiind util de a elimina complexele fizice, descoperindu-se in primul rand caracterul persoanei respective, cat si dorinta de a vedea daca in realitate este aidoma internetului, insa aceste cazuri sunt foarte rare si tin foarte mult de noroc, caci dragostea adevarata pe internet este un caz fericit, insa destul de rar.

In concluzie, va regasiti in acest articol? Daca da va urez succes in lupta cu dependenta!

Pe langa un celebru bmw , o casa cu trei etaje, si un telefon de ultima generatie, o sa incercam sa aflam ce isi doresc barbatii de la o femeie. Desi femeile se considera mereu cele ranite in ceea ce priveste o relatie, ele nu stiu cu exactitate ce isi doreste un barbat. S-a descoperit in sfarsit si reteta succesului pentru a ajunge la inima unui barbat fara prea multe eforturi. Una din calitatile cele mai apreciate dupa parerea unui barbat, este inteligenta unei femeie. De multe ori atunci cand vedem o persoana cu calitati fizice dezvoltate, suntem atrasi, insa de multe ori dupa ce schimbam cateva pareri, nu prea mai vedem acele calitati. Personalitatea, este la fel de importanta ca si inteligenta. Barbatii admira femeia cu personalitate, ducand tot timpul o lupta de a cunoaste cat mai mult din gandirea acesteia. Nici independenta nu se lasa mai prejos, cand vine vorba de ce isi doresc barbati. Desi mai exista femei care inca mai cauta iubiti care sa le plateasca consumatiile, independenta nu se refera strict la aceste detalii. O femeie trebuie sa fie independenta in gandire, trebuind sa aiba capacitatea de a nu se lasa influentata si de a nu face pauze lungi de gandire. O calitate apreciata foarte mult la ambele sexe este simtul umorului, insa trebuie sa aveti grija sa fie de bun-gust, pentru a nu rani orgoliul masculin. O greseala frecventa facuta de femei, este acea teama de a isi arata sentimentele, insa barbatii apreciaza onestitatea sentimentala a unei femei. De aceea trebuie sa fiti cat mai sincere, din moment ce ati intalnit barbatul potrivit. Loialitatea este la fel de importanta, caci un barbat nu ar putea trece prea usor peste o infidelitate. Calitatile fizice sunt si ele importante, insa daca aveti vreun complex acesta nu trebuie accentuat in prezenta unui barbat, caci ei nu prea agreeaza femeiele complexate. Fiti cat mai naturale! Deci sa recapitulam. Sunteti inteligenta, aveti o personalitate puternica, femeie independenta, aveti simtul umorului dezvoltat, o fire sincera, si pe deasupra aratati si bine? Atunci va doresc sa gasiti barbatul cu celebrul bmw, vila, si telefonul de ultima generatie!

Craciun Fericit!!!!