Un singur popor are acest proverb, si acela este poporul roman. Nu imi place sa critic tara unde locuiesc, dintr-un motiv bine stabilit: este singura tara al carui interior politic, social, moral, il cunosc realmente. De aceea, cum as putea sa spun cat de perfecta sau imperfecta este o tara doar vizitata. Fiecare popor este criticat de cetatenii lui pentru ca il cunoaste cel mai bine. Nu cred ca un om care doar ma cunoaste  fizic, m-ar putea caracteriza mai bine decat mama mea.

Din pacate, avem prea multe lucruri de criticat la adresa Romaniei. A fost o tara plina de valori, de la poetii iluministi pana la modernisti, a fost o tara plina de genii care au plecat. Paleta de valori a fost intoarsa prin regimul comunist, de catre Ceausescu. Iar de atunci a ramas asa! Serele din Dolj, irigatiile din Campia Dunarii au fost desfiintate pentru a duce tevile acelea foarte scumpe la fier vechi. Orezariile au fost toate distruse pentru a se smulge acele dale, iar oamenii si-au facut mici alei in curte, iar tevile folosite la irigare sunt acum folosite ca stalpi in vie. Saivanele toate au fost distruse, s-a furat cat de mult s-a putut: caramida, placa, lemn, acoperis, nimic nu a mai ramas. Un popor salbatic, care din atatea neajunsuri, a ajuns sa fure.

Toata lumea vorbeste de generatiile care vin, insa nimeni nu vorbeste de generatia parintilor nostri. De curand, au fost trimise niste raporte de catre inspectorat si politie, care s-au facut de astfel si publice in mass-media, in legatura cu drama unei tinere, care, in fiecare noapte, obligata de tatal ei beat, trebuia sa priveasca actul sexual ce se produce intre parintii ei. Asa modele avem? La televizor, tot felu de emisiuni, Test de Fidelitate, Tradati in Dragoste, Dan Negru, este adevarat ca publicul asta vrea si asta cere, dar cu ce rost aceste emisiuni, care in tarile civilizate si-au incetat existenta demult. Asa in urma am ramas? Care sunt exemplele noastre din viata de zi cu zi? Au mai ramas profesorii? Pai, la cate scandaluri si discutii s-au facut si pe aceasta tema, nu prea mai avem modele cu adevarat. Ma intreb pentru ce oare s-au muncit cei care au ridicat Romania spre varf?

Mai nou, nu stiu ce lege s-a dat in legatura cu invatamantul. Ceva legat ca orice profesor va trebui sa depinde de director, in sensul, ca daca domnul director nu este incantat de fizicul unui profesor, il zboara imediat. De ce sa aiba dreptul de a decide asupra profesorilor? De aici a pornit si titlul articolului, romanul este milog. Trebuie sa fim pupincuristi pe langa sef, pe langa director, pentru a avansa sau cel putin a ne pastra locul de munca. Iar a doua lege este ca profesorii sa nu isi mai primeasca titulatura. Sa fie trimisi pe unde este nevoie si unde se apuca. In Moldova, datorita lipsei fortei de munca in domeniul invatamantului, sunt profesorii care predau, necalificati, cu 10 clase. Dar ce tanar ar mai dori sa opteze pentru invatamant, cand stie ca salariul este mic, repartizatia este ingrozitoare, titulatura nu, si va trebuie sa fie milogul unui director. Ma intreb cu ce rost aceasta lege? Doar pentru a face rau tarii.

O alta curiozitate este aceea ca Romania detine in Europa cei mai bogati 50 de oameni de afaceri. Dar Anglia, are numai 16 oameni arhibogati. Nu exista oare un semn de intrebare?

Desi mi-as dori sa fiu mandra de aceasta tara, imi doresc doar sa plec altundeva. Majoritatea ar spune ca e doar o fita, ca toti pleaca. Pai da pleaca sa invete, nu ma refer la cei care pleaca pentru a isi “imprumuta” bmw-uri. Un baiat, de fapt o jigodie daca imi este permis sa vorbesc asa, a plecat in Germania. Masini, manele, “hello gagica”, cu un astfel de comportament. Insa nu a rezistat mult, a venit in tara indignat ca acolo nu este acceptat, este aratat cu mana: tigan, roman, imputit. Dar acum ca este aici se simte mult mai bine, se simte acasa, manelele urla, fetele se urca in bmw-ul lui, la semafor toti intorc capul cand pleaca cu derapaj.

Pacat ca din ce in ce mai multi pleaca de frica de a nu feri capul, pentru a fi crutati.

Am vazut azi o emisiune, de fapt mi s-a povestit o emisiune, in care tema principala era : prima relatie serioasa mereu esueaza. Este adevarat sau nu? Din punctul meu de vedere este foarte adevarat. Prima relatie serioasa are loc la varsta de 14-20 de ani. Cam asa! Poate trecut de 20 de ani!.

In cazul baietilor un lucru este clar: nu se ataseaza de prima fata cu care stau, pentru ca vor distractie, aventura, vor sa stea mai mult cu “baietii”. Avand foarte multi prieteni baieti, fiind o fire mai baietoasa, este destul de interesant sa aflu in mare parte cum gandesc baietii. La varsta de 15-17 ani ei vor doar sa aiba cat mai multe fete, si cat mai frumoase, pentru a se lauda anturajului. Care reuseste sa duca mai multe acasa, este “the best”. Pai ce relatie serioasa s-ar fonda cu o asemenea mentalitate? De la 17-19 de ani incep sa aiba relatii un pic mai lungi, insa, raninduli-se orgoliul prin lucruri care lor li se par importante, renunta imediat. Asa ca pana la aceasta varsta nu putem vorbi de relatii serioase in ceea ce priveste baietii. De la varsta de 19 ani deja incep sa caute lucruri un pic mai serioasa, nu doar distractie. Insa, incepand sa aiba prima relatie serioasa, la inceput probabil le este destul de drag. Insa nu se pot adapta cu acest stil de “familisti”, si aducandu-si aminte de vremurile bune cu baietii, apar tot felul de tentatii. Sau din contra, deodata devin atat de familisti intretinand prima relatie serioasa, incat fata devine doar un “obiect” manevrabil pentru ei. De aceea toate sansele ca aceea relatie sa esueze.

In cazul fetelor: ele se maturizeaza mai repede, si cauta sa fie protejate de cineva, mai ales in perioasa adolescentei. Dar exista o mare dilema: daca isi gasesc un baiat de aceeasi varsta cu ele, e prea imatur tipul pentru a putea avea o relatie serioasa. Ma refer la perioasa 15-17 ani. Daca este mai mare, ar putea aparea riscuri si probleme ca de exemplu sexul, neintelegerea varstei, si tot felul de probleme. Cum ar putea intelege un baiat la 20 de ani ca o fata la 17 ani are nevoie sa iasa si cu prietenele in oras, nu numai cu el? Sau cum ar intelege fata la 17 ani, fiind prima relatie serioasa, si devenind obsesiva de a o pastra-o cat mai mult, ca acel baiat iese cu prietenii lui la o “bere”, in fiecare seara. Apare neincrederea, apar nervii si multe altele.

Se spune ca prima relatie este doar experienta, desi se investesc sentimente, atentie, timp. Insa, nu este de ajuns. In prima relatie trebuie sa inveti sa comunici! Trebuie sa rezolvi fiecare problema calm, pentru a putea trece la pasul urmator. Relatia este din prima esuata daca nu reusesti sa intelegi dorintele partenerului, daca esti prea egoist si te gandesti numai la binele tau. Si cum ai putea sa nu te gandesti numai la fericirea ta, cand stii ca o relatie serioasa ar trebui sa te faca fericit, spre deosebire de celelalte? Pai nu e chiar asa! In viata nu exista numai momente bune. O casnicie, desi exista si intelegere si dragoste si pasiune, tot mai are conflicte. Viata te pune in fata multor situatii de acest fel, daca te lasi invins de orgolii, rautate, si egoism, pierzi. Si nu pierzi doar o relatie serioasa, pierzi prima iubire!

Prima relatie, ar trebui bazata de comunicare, pe cunoastere. Ar trebui investit mai mult timp in ceea ce doreste cel de langa tine, decat ceea ce iti doresti tu. Totul vine de la sine: e ca si cum ai face un cadou, iar bucuria celui care l-a primit, te face de doua ori mai fericit decat daca l-ai fi primit tu. Este exact ca senzatia de Craciun! De aceea, nu incercati de la primul sentiment ivit in inima, sa faceti drum unei “noi relatii”. Cel mai bine este sa nu va “complicati” de prima data, asteptati sa treaca timp pentru a vedea daca se poate sau nu.

Am mai vazut in emisiune, o alta problema. Suna cam asa: daca prima relatie devine si casnicie, si se merge pe principiul ca nu va esua, poate aparea o problema ” in dormitor”. Vremurile in care fata se marita virgina au cam trecut demult, insa aceasta ar fi cea mai mare bucurie pentru o fata. Sa stie ca rochia alba pe care o poarta, isi merita culoarea. Ce problema poate aparea in dormitor, atata timp cat te casatoresti cu cineva cu care poti discuta despre orice, si care poate intelege orice? Prin vorba, iubire, intelegere, dormitorul va deveni confortabil pentru tinerii casatoriti. Nu conteaza ca este prima sau a cincea relatie, conteaza esentialul: l’amour.

Pentru incheiere trebuie sa pastram un caz fericit. Varul unei prietene este impreuna cu o fata din clasa a VIII-a . Acum au peste 20 de ani, insa nu cred ca au nevoie de altceva. Ma gandesc cum au rezistat? Oare din partea lui nu au existat prieteni care sa ii zica: “mai las-o ma, hai cu noi la agatat”. Oare din partea ei nu au existat prietene sa ii zica “relatie serioasa de la varsta asta, esti nebuna! Cu noi cand iesi sa ne distram ca “intre fete”. Nu stiu daca au existat sau nu, dar ce e clar s-au descurcat. Cred ca atata timp cat ei erau impreuna si erau mereu fericiti, nu vad de ce ar mai fi avut nevoie. Insa, daca mereu cand se intalneau aveau ceva de obiectat, este logic sa se apeleze la extreme adica prietenii. Dar nu este cazul lor.

Prima relatie esueaza din nestiinta, din egoism, din rautate, din prea multa sau prea putina iubire. Ce este clar, este ca experienta de viata ar trebui sa te invete multe. Poti recupera aceasta prima relatie sau poti merge mai departe. Depinde doar de persoana pentru care faci astea. Dar degeaba iubesti, daca nu exista comunicare si incredere. Asa va esua si relatia a doua, a treia, etc.

Asa cum faceam la toate lucrarile de control, cand voiam sa ma ajute un pic colegii, trimiteam bilete prin clasa cu textul “Comunicarea este solutia”. Tot asa voi trimite biletele si spre cei care vor sa aiba o relatie reusita!

Locul unde majoritatea tinerilor isi petrec noptile. De fapt, discoteca a inceput sa fie un refugiu al celor care ies pe geam noaptea (adica a pustanilor din generala), si  a catorva fete venite la agatat.

Diferenta de varsta dintre mine si fratemeo, a provocat mereu invidie, gelozie, nervi, de partea mea. Cand nu aveam voie sa ies in oras, si fratemeo era in discoteci, eu de ce nu??!! Era intrebarea mea! Ma mai lua uneori cu el, dar ma plictiseam, nu era cine stie ce. Insa ideea de a merge la discoteca, atunci cand nu ai voie, era nebuneasca. Acum, ca am voie, nu as mai merge nici pentru bani. Pai ce pot face intr-o discoteca? Stau in picioare si dansez, ori am o masa si beau un suc. In oricare din cele doua cazuri, nenorocirea este ca nu ma inteleg cu nimeni. Poate din cateva semne, transmit un “mai vreau un suc”. Plictiseala atinge cote maxime, nu mai stiu cum sa treaca timpul mai repede. Vad fete din generala venite in discoteca, si imbracate parca s-ar marita. Vad pustani de 1 m intaltime, care mai de care, cu mersul mai smecher. Totusi, ce inseamna o discoteca? Un loc unde iti pierzi timpul aiurea, unde risipesti o seara frumoasa cu prietenii in oras, intr-un loc cu muzica si nebuni.

Cand spun cuiva ca nu imi place sa merg in discoteca, raspunsul “cum???”. Pai simplu! De ce as alege discoteca pentru o seara de sambata, cand pot alege o cofetarie, un bar linistit, unde sa beau un suc si sa mananc o prajitura alaturi de prieteni? Unde sa povestim si sa radem de cele mai mici detalii. Unde sa intalnim ceva lume mai coapta la minte, nu numai dansatorii clasici din discoteci. Insa, pacat ca aceasta dorinta nu multi prieteni de ai mei o impartasesc. Pentru ei varsta cand sunt lasati sa iasa in discoteca, este cea mai frumoasa perioada din viata. Este locul unde se pot desfasura in plin, unde pot fi in centrul atentiei. Dar, stiu sigur ca le va trece si aceasta pofta nebuna de distractie amagitoare. Dar pana le trece, eu voi sta acasa si voi admira cu cea mai mare mandrie meciurile, si filmele bune. Iar a doua zi ma voi trezi energica, nu ca cei ce au venit din discoteca cu ceva alcool in organism. Sfatul meu este sa va ganditi bine cum va petreceti tineretea, pentru ca amintirile din discoteca se vor risipi imediat! Dar pana atunci, distractie placuta! Alegeti macar discoteci bune, cu muzica buna, nu discoteci odioase de manele!

Cand am auzit ca se scoate religia din scoli, am fost atat de indignata si suparata ca singura forma prin care inveti sa respecti, sa ai frica si iubire de ceea ce inseamna viata, dispare, am crezut ca cineva nu este sanatos. Am vazut tot felu de sondaje daca ar trebui sau nu eliminata aceasta materie din invatamant, daca religia ortodoxa este singura religie care ar trebui studiata. Inca sunt de parere ca religia reala, spirituala, este cea crestina,  iar sectele care au aparut(de ex Martorii lui Iehova) sunt doar niste tampenii pentru a isi castiga fiecare existenta. Insa, trebuie sa afirm toate astea, pentru a avea ora de religie, unde suntem anuntati de “adevarata” religie ce se va studia in scoli.

Vreo 32 de manuale editate pentru clasele primare, gimnaziale, si de liceu, au fost respinse, cel putin 30 din acestea, de U.E. pe motiv de falsa invatatura, pe motiv de Dumnezeu Horror, si de psihopatii care le-au scris. Manualul de clasa I de religie, invata un copilas, care ar trebui in aceasta clasa primara sa invete sa iubeasca in cel mai placut mod viata si pe Dumnezeu, el trebuie sa invete ca: daca nu isi face cruce cand trece pe langa o biserica, la urmatoarea trecere de pietoni va fi calcat de masina. Si copilul acela, iese de la scoala speriat, vede o biserica, si trebuie saracu sa se apuce sa se inchine pentru a nu fi calcat de masina, ca mai are si el multe de trait. O alta invatatura ar fi aceea ca daca te rogi inaintea unui examen il iei, daca nu te rog il pici. Ca un copil cuminte si destept ce esti, nu trebuie neaparat sa inveti si sa asculti de parinti, daca te rogi e ca si luat. E adevarat ca in orice lucru ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu si de noroc, dar, nici chiar asa. Un baietel se urca pe scara sa strice cuibul randunelelor, dar Dumnezeu mereu prezent, vede tot si nu iarta nimic, ii trage scara de sub picioare, si copilul ajunge la spital cu mana rupta. Orice rau e pedepsit. Dumnezeu nu mai este milostiv cu nimeni, ca doar sunt prea multi oameni pe pamant, s-a gandit sa mai elimine din ei (nu eu spun asta, noile manuale de religie). Manualul de clasa a IIIa da exemple cum Dumnezeu s-a razbunat pe egipteni, a transformat apa Nilului in sange, totul a fost invadat de tantari, iar la sfarsit, copii sunt pusi sa comenteze cum au fost pedepsiti de Dumnezeu cand au facut ceva rau. Cat de constient poate sa fie un copil de clasa aIIIa ca sa stie cand greseste si cand nu. Sau poate e destul de constient, dar nu indeajuns pentru a fi pedepsit cu maini rupte, calcat de masina, luat de diavol.

Ar mai fi multe exemple de dat din manualele tampite de religie, scrise si editate de oameni care nu au nicio treaba cu religia cu Dumnezeu. Religia nu este matematica, romana, sau alta materie care se invata cu forta. Este ca si muzica, ca si desenul, trebuie sa simti ceea ce faci, unii sunt mai apropiati sau departati de Dumnezeu. Oricum daca noi credem, nu pierdem nimic, ca exista ca nu exista, oricum nu pierdem nimic. Dar daca nu credem, s-ar putea sa regretam. Totusi, nu trebuie sa avem aceasta credinta pe care ne-o inspira manualele, ci aceea care se dobandeste prin fapte bune, prin iubire si respect.

Oferte tentante-asa ar suna multe reclame. Problema este ca adevarul mereu este mascat. De ce oamenii accepta tot ce li se spune? Din speranta ca poate, poate, va fi mai bine, sau doar din prostie?

De cateva luni bune mint foarte frumos lumea. Ipocrizie, da, dar imi aduce bani. Lucrez in domeniul promotiilor, si, desi stiu ca le spun numai minciuni si nu au nici un avantaj din acea oferta, imi place sa ii  vad zambind cand le zic ceva tentant. Ma refer la oferta cu un telefon gratuit la o firma de telefonie mobila, dar cand intra in magazin afla ca se mai prelungeste si contractul pe 2 ani pentru acel telefon. Dar de acolo au grija altii, la fel de “zambitori”, care reusesc sa ii convinga de binefacerea acestei oferte. Ce e ciudat ca nimeni din acest domeniu nu are numar in retea respectiva, iar cei ce lucreaza in magazin nu au telefoane cumparate de acolo. Insa ei stiu de ce, restul nu! A trebuit sa ma integrez, insa, eu cred ca am reusit, oricum se intampla si la case mai mari, sa se minta.

Pai de fiecare data cand trec pe langa o banca, vad afise:” intra aici, noi suntem rezolvarea tuturor problemelor tale”, “0%dobanda”, reclama la televizor la BCR sau BRD cand el uita sa ii cumpere flori iubitei, dar angajatul bancii stie si ii vine in ajutor. Problema cea mare nu e ca sunt ei niste mincinosi, pentru ca au tot dreptul sa isi ascunda adevarul, de fapt sa spuna adevarul pe jumatate, adevarata nenorocire este ca imediat dam fuga la banca, pentru a mai face un imprumut, cu 0% dobanda, dar care in cativa ani platim dublu, de a face rate la orice firma, si ajungem sa muncim de dimineata pana seara, nu pentru a evolua, ci pentru a reusi sa platim ratele. La Flanco (Altex:-??) avem oferta sa ne cumparam orice doar cu buletinul. Pai ia sa se duca un copilas de 14 ani sa isi ia si el o plasma.

La Orange avem oferta 2 telefoane intr-unul. Platesti unul si pe al doilea il primesti gratuit. Te gandesti, fac cu vecinul 2 abonamente, luam un N90, si pe celalalt ni-l da gratis. Cam asa rezulta din reclama de la televizor. Dar ce sa vezi? Cand ajungi in magazin afli ca sunt doar cateva telefoane la aceasta promotie, cele care nu s-au vandut si au ramas pe stoc. La Orange avem si minute angro, cate 800, cate 2000, dar doar primele 3 luni, la inceput, cand te obisnuiesti sa vorbesti mult, iar dupa 3 luni, cand mai ramai cu 25 de minute, faci un cost de peste 20 euro, pentru ca nu mai ai simtul limitei. Dar credeti ca ei nu se gandesc la toate astea? Numai noi nu ne gandim!

Acel domn, Costin Marculescu, dar vai, mi se inmoaie picioarele cand ma gandesc la ce oferte tentante. Trimite fotomodele prin scoli pentru a imparti pliante, pur si simplu gratuit sa faci cursuri de modeling, dar ce sa vezi…cand te hotarasti sa ajungi fotomodel, afli ca trebuie sa platesti cateva milioane, cel putin la inceput. Ce fericire! Pe deasupra, mai ajungi si prost!

La Fanta si Cola, daca strangi capace primesti mii de pahare. Pai da in 2 zile de cand a iesit promotia, nu mai gasesti nicaieri, unde sa te bucuri de pahare. Nu pentru ca s-ar fi dat, dar daca merg acasa la vanzatoarea din supermarket, vedem pe raftul din sus: colectie pahare cola, mai jos avem fanta, apoi cesti si cani de la nescafe, si ghiodanase, lanterne, si tot felu de castiguri, de care ar fi trebuit sa se bucure cumparatorul. Dar nu facem caz in atata, ne-am obisnuit!

Sa vorbesc si despre campania electorala? Nu prea are rost! Doar cateva cuvinte: cu cat un parlamentar vorbeste mai prost, cu atat e mai apreciat. Pai am observat ca unii spun fraze complicate, interminabile, dar fara inteles. O insiruire de cuvinte. Dar cand aude poporul cate cuvinte stie domnul, pai da e destept nene ce indoiala sa mai avem , Romania are nevoie de oameni cu cuvinte sofisticate. Citatul suna cam asa “Legile trebuie sa fie simple, pentru a le intelege toata lumea”. Dar e frumos sa traim in minciuna, decat sa acceptam ca e de rau!

Cele mai frumoase reclame, sunt cele amuzante. Le intelege oricine, le gusta oricine, si ne face placere sa ne uitam. Pai nu o sa uit celebra reclama cu : halatul, sau cu: batmam/batman. Nici macar pe cea de la Unirea, cand unde-s doi puterea creste. Reclamele gingase, ca cea de la magura, sunt atat de placute vederii. De multe ori ma uit la televizor, doar la reclame. Imi plac pur si simplu, dar cand vad si atatea minciuni, ma apuca plansul. Ce ar fi sa nu mai credem orice, sa incercam sa devenim un popor mai putin credul? Bineinteles ca minunea nu se va intampla prin acest articol, dar poate, la noapte e minunea Romaniei, si se schimba mentalitatea. Sunt sigura ca o sa credeti, doar toti romanii cred in minuni!

Ce semnificatie mai au unele cuvinte, care candva, erau considerate adevarate declaratii de iubire. Pai, atat de mult si-au pierdut valoarea lor autentica, incat, acum sunt privite ca o jignire.

Sa luam de exemplu “ochii tai albastri ca marea si ca cerul”..sa vina un baiat la mine sa imi declare toate acestea, ca pe putin, ori as rade 3 zile ori l-as vindeca cu 2 palme. Pe cand, daca citim cateva din poeziile romantic, fraza aceasta se gaseste in fiecare poezie, dedicata iubitei. Ce reprezinta acum, ca un baiat sa ceara mana unei fete la parintii acesteia? O absurditate, considerata de mediocritate.. Dar , care candva avea valoarea de respect si bun-simt, chiar si o dovada de iubire. Acum e mult mai simplu sa duci fata la un bar, ii iei un suc, sau ceva tarie sa o binedispui pentru a fi sigur de raspuns, iar apoi ii adresezi cateva cuvinte “vrei sau nu”. Sper sa nu fie asa, pentru ca as ramane nemaritata. Dar acel cuvant “frumos”, atunci cand cineva spune despre un om, “esti frumos”, nu este nici mai mult nici mai putin decat un cuvant, fara nici o valoare sentimentala. Si-a pierdut valoarea in care cuprindeai toate sentimentele frumoase prin acel cuvant, acum daca nu ii spui, minunat, magnific, superb, nici nu il apreciezi.

Limba evolueaza in fiecare zi, prostie va incepe sa fie forma literara. In DOOM intalnim ca forme corecte, exact acele cuvinte pentru care eram judecati ca le foloseam gresit. Ar fi frumos sa devina forma literara si greselile celor care au uitat putin gramatica limbii romana, si in loc de “l-am” scriu “la-m”. Pai domnilor, sa va reamintesc cate ceva, “l” este pronume personal, iar “am” este auxiliarul “a avea” pentru formarea unui timp compus: perfect compus. Asa ca nu este cazul sa faceti improvizatii, dar oricum noile dictionare ce vor aparea va vor accepta si aceasta forma, stati fara griji!

In multe poezii gasim expresia ”fundul” marii, al oceanului etc. Atunci, lumea nu dadea o alta interpretatie acestui cuvant, era pur si simplu figurat, neavand alt sens in mintea oamenilor. Acum nu putem auzi ceva de genul “fund”, “bagat”, “scos” etc , ca imediat ne zboara gandul. Sunt cuvinte care s-au format in mintea noastra, de-a lungul timpului, si care au inceput sa fie deranjante prin conotatia pe care le-o ofera altii. Nu cred eu ca Alexandri, cand a scris, in fundul zarii, s-a gandit la altceva decat la departarea acesteia.

Vedem la televizor, in presa, in fiecare zi greseli de exprimare. Am citit cum un jurnalist critica tinerii profesori ” Profesorii titulari tineri nu sunt SUFICIENTI de pregatiti. Pai, suficienti nu are ce cauta ca nu se acorda cu subiectul, din moment ce este adverb. Nu prea urmaresc emisiunile tv, dar ma uit cu cel mai mare drag la Cronica Carcotasilor, admirand in toata splendoarea modelele noastre nationale, de la care ar trebui sa invatam ceva.  

Nu vreau sa critic, nu vreau sa scriu articol pesimist si despre limba pe care o vorbesc, fiind printre cele mai expresive si complexe, pastram cu mandrie cartile lui Creanga, care nu au putut fi traduse din cauza umorului romanesc specific, dar imi pare rau sa vad lumea vorbind cu tot mai multe dezacorduri gramaticale, cu tot mai multe greseli inadmisibile, cu mentalitati si schimbari de sensuri, care nu fac decat sa scada valoarea acestei limbi.

 Vorbiti corect, sau nu mai vorbiti! Iar daca nu stiti ceva nu va fie rusine sa intrebati, stiti cum suna proverbul chinezesc ” Decat sa fii prost toata viata ca nu ai intrebat ceva ce nu stii, mai bine sa fii prost doar 5 minute, cat dureaza sa intrebi”

Acesta este noul clip al solistului Puya. Destul de interesant, nu neaparat pentru versuri, daca tinem cont de “calitatile” acestuia ce reies din “niciodata nu te-am lovit, nu te-am injurat”:)), este mare lucru in ziua de azi ca un barbat sa nu mai loveasca si sa nu mai injure o femeie, dar pentru tema acestei melodii”o viata noua”. Cati oameni au curajul de a incepe o viata noua, de a renunta la un rau ce le face de data aceasta, tot rau?

Sa ne gandim la femeile maritate, cu copii, dar care totusi nu au curajul de a divorta, de a renunta, doar pentru ca le e frica de un nou inceput. Am o cunostinta care a trait toata viata cu un betivan, doar de frica de a se initia singura pe un nou drum. Am avut si eu situatii in care am asteptat, am sperat, am crezut ca se va schimba ceva, doar de frica de a renunta. Cu totii, sunt sigura, ca am trecut prin situatii asemanatoare.
Nu are rost sa scriu un articol, de 10 mii de cuvinte, pentru a se intelege esentialul din ceea ce inseamna o viata noua. Ca orice inceput, este un lucru greu. Prima zi de gradinita a fost groaznica, prima zi de clasa primara s-a sfarsit cu lacrimi de crocodil, prima zi din anul de liceu a fost inspaimantatoare, prima noapte de dragoste pentru toate fetele e cutremuratoare, prima relatie serioasa e dureroasa. Dar cu ce rost sa ne agatam si sa speram in lucrurile care ne fac rau? De ce sa nu suferim cu motiv, decat sa ne gandim ca suferim desi stim ca suntem implicati intr-o relatie, intr-o casnicie, intr-un proiect? Orice am alege, tot suferinta ar fi pe primul plan, dar daca alegem acea suferinta continua, nu reusim decat sa ne inrautatim, sa uram lucrurile care candva erau atat de frumoase pentru noi, si sa ne batem joc chiar si de clipele minunate.

Cel mai bun sfat, din punctul de vedere al melodiei si al meu, este sa incepeti o viata noua, de ori si cate ori cineva va raneste. Nu are rost sa ne agatam de sperante, pentru ca acel ceva nu se va schimba niciodata, poate doar cateva zile, cateva luni, dar apoi noul va deveni iar vechi. Fiecare tragedie nu e nici mai mult nici mai putin decat o experienta de viata, de aceea viata noastra este plina de experiente.

Generalizari, statistici, globalizare. Acesta este termenul care ii defineste pe romani. Cum se face o statistica cel putin corecta?

Sa vedem. Globalizarea deja stabilita este pe urmatoarele domenii: politistii sunt prosti si primesc mita, profesorii universitari aranjeaza toate examenele, profesorii de istorie sunt mai prosti decat cei de geografie, doctorii sunt niste sarlatani, avocatii sunt hoti, scriitorii romancieri sunt mai buni decat cei simbolisti,si tot felul de generalizari facute pe baza unor statistici de genul: intr-o clasa doar 4 copii dau examenul la istorie. Intrebati de ce doar atat de putini, raspunsul este: domnul nostru profesor de istorie este rau, exigent, si mai vine cateodata ametit la ore. Concluzia: profesorii de istorie sunt duri, rai, si ametiti. Putem numi o evaluare complexa, sau doar ceva superficial pentru a face cateva statistici?

Sa vedem. Politistii-se spune ca sunt prosti. Pai cum putem numi un student care se bate cu 20 de copii pe locul la Academie, si reuseste sa intre cu o medie de peste 9, 50 la o facultate respectata, sa zicem cat de prost e. Cum putem afirma aceste lucruri cand cea mai grea materie, se preda in aceasta institutie. Cum il putem numi prost, lenes, cand e printre singurii studenti care se trezeste dimineata la 6, face instructie, matura sectoare, iar apoi cursuri in fiecare zi, ca in liceu, la care nu poti chiuli ca la o facultate oarecare, iar apoi dupa cursuri iar instructie si tot asa. Se poate numi prostie asta? Cine vrea o poate considera asa. La fel ca in cazul parlamentarilor. Politica e vazuta ca ultimul lucru de pe pamant. Aveti idee ce inseamna politica in Europa, si cat de frumos este sa faci politica? Cat de respectata este aceasta functie? Daca avem 2,3 parlamentari precum Vanghelie, Basescu, Tariceanu, Becali, si altii, nu inseamna ca stafeta e predata si toti parlamentarii sunt prosti, si dorm in Parlament. S-a intamplat la noi in tara, e adevarat, nici eu nu sunt de acord cu guvernarea, dar nu putem generaliza ca toti, din toata lumea, sunt la fel.

Profesorii universitari-cred ca toti studentii au in cap cateva nume de profesorii la care daca nu invata, nicio sansa sa treaca mai departe. Si sunt multi astfel de profesorii. Ca au mai ramas cativa care s-au strecurat in perioada comunismului fara a avea nicio treaba cu invatamantul, si la ei se mai pot aranja examene, se poate numi ca toti profesorii primesc bani pentru asa ceva? Nu! La fel la examenele de capacitate. Cum am mai spus aici , la capacitate multi profesorii le fac ei lucrarile tampitilor pentru a lua nota 5, nu pentru ca ar fi primit vreun ban de la cei neinteresati de soarta lor, pur si simplu pentru supravietuire. Daca ar pica mai mult de jumatate din cei ce dau capacitatea, si-ar pierde si locul de munca jumatate din profesorii. Si pentru ce? Sa muncesti toata viata, si din cauza unei generatii tampite sa iti pierzi painea de la gura? De aceea se copiaza si se ajuta, nu pentru ca ar lua bani. Asa ca ar trebui gandite afirmatiile si statisticile. E logic ca un copil care are numai 2 si 3 in generala, sa ia la examen 6, toata lumea sa zica a copiat, imediata generalizare: la examene se copiaza pentru ca se plateste bine. Nu e deloc asa, nevoia de trai este principalul vinovat.

De ce majoritatea aleg geografie si nu istorie? Pentru ca profesorii de istorie sunt mai prosti? Nicidecum! Pe mine, m-a atras mai mult geografia. Pentru ca este prezenta, oriunde merg ma lovesc de cunostintele pe care le-am dobandit la aceasta materie. Istoria mi-a placut intr-o foarte mica parte, pentru ca adevarul e undeva la mijloc. Nu putem sti cu certitudine ce s-a intamplat cu adevarat. In istorie, cine iese invingator acela este erou, nu conteaza ca este bun sau rau. Asa ca oamenii aleg mereu lucrurile sigure, certe, nu povesti pe care trebuie sa le tocim pentru a lua 10 la capacitate. De aceea multi aleg geografie, pentru ca este mai usoara, este din viata de zi cu zi, este statica, si se poate invata mai usor. De unde statistica aceea ca cei care dau la geografie, nu au profesorul de istorie bun, total gresita. Mai ales ca majoritatea profesorilor de istorie au si diploma de predare geografie, si invers. Fiecare e lasat sa isi aleaga profesia!

Avocatii? Cei care incearca sa castige fiecare caz, cei care, poate nu dorm noaptea pentru a se gandi cine are dreptate, cei ce sunt nevoiti ca la fiecare divort sa incerce sa repare familia, tot ei sunt acei hoti care primesc bani? Cele mai respectate meserii au inceput sa fie acum judecate? Pentru ca se castiga bani? Dar pentru acei bani se munceste, atat fizic cat si psihic. Pentru a ajunge sa castigi acei bani trebuie sa ai la activ multe nopti pierdute, invatand si citind carti, nu doar iesiri in discoteca si nopti de mirc pierdute zilnic.

Doctorii sunt niste sarlatani? Atunci de ce mai mergem la ei? Pai am vrea sa ne puna covor rosu cand mergem acolo? Daca ar pune suflet la orice suferinta, si orice bolnav cu poveste impresionanta, ce s-ar alege? Ar muri inaintea bolnavului. Au invatat sa fie indiferenti pentru ei, nu se poate ca la orice impas, sa lase garda jos. Asa ca nu putem afirma tot felu de lucruri, cand nu suntem in locul lor. Sau cum putem spune ca de ce iau doctorii bani sau cafele sau etc? Pai daca noi mergem si le aruncam pe masa pachetul cu cafea, vi l-a cerut cineva? Sa stiti ca e gresita teoria ca daca nu le dai nimic, nu te ingrijesc bine. Eu nu le-am oferit decat multumiri si aprecieri fata de profesia lor, de fiecare data cand am ajuns pe acolo, si m-au ingrijit foarte bine si cu foarte mare atentie. Dar daca veniti cu pachete de tigari si cafea, ce ati vrea? Eu ca om, sa vad ca incearca cineva sa ma cumpere, le-as arunca in cosul de gunoi! Asta imi e profesia, o fac cat pot de bine, iau un salariu pentru asta, nu trebuie sa ma rasplateasca pacientii. Asa ca fiti mai atenti cand mergeti la doctor. Ei nu sunt sarlatani, voi singuri ii faceti.

Scriitorii romancieri sunt mai buni decat cei simbolisti. Pai mi se pare normal sa fie asa, la ce generatii incep sa vina. Ce sa stie un baiat sa vorbeasca cu prietena lui la suc? Foarte usor scapa daca ii spune un vers din Eminescu, si ea impresionata se pune pe plans, sau o duce la un film de dragoste, si asa ii declara suprema iubire. Pai noroc cu Eminescu si Titanic, ca asa ati muri burlaci. De aceea sunt mai apreciati de majoritate romancierii. Dar nu are nimic. Nu are nimeni nevoie de critici proaste. Are cine sa ii admire si pe cei buni!

As putea da exemple cu nemiluita, din orice domeniu. Un lucru este destul de clar! In fiecare domeniu exista oameni buni si oameni mai putin buni. Asta nu inseamna ca trebuie facute globalizari de genul: cei din profesia aceeia sunt prosti, cei de acolo sunt destepti. Totul depinde de om. Pot sa fiu orice, daca eu am fost crescuta sa fiu cinstita, sunt cinstita pana la moarte. Daca in familia mea au existat numai inselaciuni, asa o sa fiu si eu crescuta. Sa lasam statisticile superficiale din orice domeniu, si sa incercam sa vedem lucrurile dintr-un unghi mai profund.

Chiar daca se spune ca “speranta moare ultima”, cine sa creada lucru asta?! Eu una nu! Am trait destul crezand ca va fi mai bine, ca sa ajung la concluzia..e mai rau! Totul are un sfarsit, de obicei un sfarsit trist si rapid, dar lumea inchide ochii, ca la orice sfarsit. Este exact ca atunci cand ne uitam la un film de groaza, si cand ne vine frica, prima reactie este sa inchidem ochii. Frica de esec, de sfarsit, de neputinta, ne face sa inchidem ochii.

Pot spune ca imi place sa merg cu ochii inchisi. Desi stiu ca pot intampina multe pericole, este aceea senzatie ca si cum ai zbura. Mai bine zbor si cad si mor, decat sa merg sa ma lovesc si sa traiesc cu durerea. Pana acum ceva timp, credeam ca pot face ceva bun din viata mea. Credeam ca pot schimba lumea cu conceptiile mele, si pot face pe cineva fericit. Dar, mi-am dat seama ca nimic nu e asa cum planuim. Facem planuri luni, ani, iar apoi cateva cuvinte urate schimba totul. Asa ca de ce sa ne inecam ca tiganii la mal? Dupa ce facem atatea sacrificii si strabatem Dunarea in lung si in lat, sa obosim tocmai la mal si sa murim? Mai bine sa nu invatam sa inotam si sa cedam din prima, fara niciun efort.

Singurul lucru care ma mai linisteste in clipele urate, nu sunt prietenii, nu familia, nu altcineva, doar muzica si filmul. Poate ca ascult Veritasaga si imi place sa vad ca si ei trec prin cantecele lor prin ce trec si eu, poate imi place sa aud ca se poate sa mergi mai departe, sau poate ca pur si simplu sunt prea buni pentru mine. Sau cand aud melodia “sunt doar amintiri”-arssura, ce mai conteaza ca sunt trista si am pierdut atatea, e ciudat, trecutul nu ma mai preocupa, iar prezentul imi ocupa prea mult loc.

Speranta – e frumos sa speri ca poti schimba pe cineva, si dupa mult timp sa iti dai seama ca a fost doar o speranta, e frumos sa vrei sa ajungi cineva in viata, sa te duci sa faci o facultate, sa muncesti, sa te intretii, sa speri ca dupa ce termini facultatea vei avea un serviciu bun, dar tu de fapt sa ajungi chelner intr-un bar de noapte sa ai bani sa iti platesti chiria la o garsoniera, sau mai rau sa stai cu parintii si dupa facultate, si sa auzi in fiecare dimineata vocea obosita “tu nu te mai trezesti, nu faci nimic, toata ziua dormi si stai pe capul nostru”. E frumos sa speri ca o sa ai si tu o viata frumoasa, dar speri  pana ajungi sa ai o nevasta, copii cu care sa stai, sa ajungi sa fii stresat de viata zilnica, sa nu ai bani pentru mancare, si sa speri ca la pensie o sa ai 10 mii sa le dai nepotilor de o inghetata.

Dar de ce sa ne facem atatea griji in ceea ce priveste viitorul? Timpul decide tot. Sunt impacata cu ceea ce fac, dar nu sunt impacata cu ideea ca sper la mai bine. De ce sa nu acceptam lucrurile asa cum sunt, cu bune si rele, dar macar fac parte din viata noastra. De ce sa folosim excesiv cuvantul speranta, asa cum l-am folosit eu in articol, pentru a creea imagini false. Eu sper sa nu faceti greseala de a spera, pentru ca proiectia in imaginatie e de scurta durata, asa ca nu are cum sa dureze prea mult. Traiti si simtiti!

Pentru mine o vacanta spontana valoreaza mult mai mult decat una programata. Este ca si cand cineva mi-ar promite un cadou, mi l-ar arata in vitrina si dupa un an de zile mi-ar cumpara acel cadou, fata de atunci cand cineva te surprinde cu acel cadou. In ambele situatii exista bucuria primirii cadoului insa pentru mine bucuria este mai mare in cazul in care cadoul este o surpriza. Sau ganditi-va la un testament asteptat si un testament de care nu aveati habar. Fac pariu ca de lesinat aveti sanse sa o faceti in al doilea caz, si motivul lesinului ar fi surpriza si bucurie in cantitati mai mari decat suportati.
Motivul principal pentru care as dorii sa castig multi bani (suna cam materialist), ar fi vacantele spontane.
As elimina din viata mea pentru totdeauna vacantele programate.
Mie vacantele care mi-au ramas la suflet si la care de multe ori stau si ma gandesc, sunt vacantele spontane.

-Maine mergem la mare
-Cum adica mergem la mare?
-Asa bine, ne suim in masina si mergem la mare.
-Cu copilu?
-Aaa…pai nu
-Si il ducem la ai tai?
-Da, il luam cu noi la mare peste o luna cand avem biletul.
-Si tu la serviciu?
-Astazi la serviciu mi-a venit idea, aveam niste ore de luat si am vorbit cu colegii si imi iau cateva zile, plus sambata si duminica, putem pleca vreo 5 zile.
-Pai si eu ce fac la serviciu.
-Anul asta nu ai avut nici un medical, vei avea si tu unu.
-Trebuie sa vorbesc cu medicu de familie.
-Si ce te retine?
-Pai si nu avem nimic, nici haine pregatite.
Am luat cateva haine curate, le-am aruncat intr-o sacosa, periutele de dinti, niste acareturi. A doua zi de dimineata am dus copilul la ai mei. Ne-am suit in masina, peco, am cumparat o sticla de suc si dai bice.
Sentimentul acela, cand la iesire din oras ne uitam unul la altul si radeam, nevenindu-ne sa credem ca inainte cu cateva ore habar nu aveam de vacanta, este frumos, nu il poti avea intr-o vacanta programata cu 6 luni inainte si pentru care te pregatesti toata saptamana de dinainte.
Problemele aparute la o vacanta spontana, cauta ceva de mancare, unde mergem? ce zici de Costinesti? nu am mai fost de mult, cazare, de vreme am si uitat sa ma uit cum va fi, ne-am adus aminte cand am fost nevoiti sa dam drumu la AC, e bine, va fi cald, toate acestea sunt probleme placute, probleme care nu aduc stres pentru ca nu aveam nici o pretentie de la vacanta, doar este una spontana.
Cele cinci zile la mare au fost super, as dorii sa am numai astfel de vacante sau macar la o vacanta programata sa am 3-4 spontane, din pacate acum ordinea este exact invers. Sper sa reusesc sa schimb proportia.

Intr-o vacanta programata am impresia ca timpul are acelasi ritm ca si inainte de vacanta. De multe ori trec cateva zile si eu nu-mi dau seama cu adevarat ca sunt in vacanta.
Daca vacanta este spontana, atunci am parte de un timp care nu exista, este un timp nou aparut, imi pot face eu ritmul si nu este timpul cel care imi face ritmul, eu decid cum il petrec, pot sa-l controlez, nu am masa la o ora stabilita de catre restaurant, eu stabilesc la ce ora va fi masa, de fapt las stomacul sa stabileasca ora mesei.

Sper ca urmatoarea vacanta spontana sa vina cat mai curand. O sa va anunt dupa vacanta cum a fost