Ma tot gandeam ce cadouri sa fac de Craciun:-??
Fratele meu este la facultate in Bucuresti si mereu imi zicea ca vrea un brad mare si frumos de Craciun, cand vine si el acasa. Bun, strang bani, am zis ca oricat de mult ar fi o sa iau. Ma duc in piata, cand vad unul frumos, stufos , zic gata asta e. Cand intreb un milion jumatate:(  Merg ce mai merg vad oferta speciala: 50 lei .Youpiii!!! cand pe o parte avea crengi pe cealalta parte nu. Renunt! Apoi vad bradul viselor mele:d Cand intreb 800 mii! Zic merge, dar nu mai negociem. Zice 700 si ia-l dar pana l urma, cu uimitoarea mea putere de convingere l-am cumparat cu 600. Il tineam cu atata bucurie in brate, incat din 2 in 2 m ma opream ca era foarte greu si foarte mare. Toata lumea ma intreba: cat, cat bradul? Atunci mi-am dat seama cat de frumos era. Am ajuns acasa l-am cioplit l-am impodobit, dar nu aveam destule globulete. Am dat fuga pana in hypermarchet am cumparat tot ce mi-a trebuit si totul avea sa fie perfect. Frumosul brad a incantat toate privirile. Mai tarziu dupa ce m-am bucurat indeajuns cu fratele meu de el, am plecat sa cumparam cadouri. Ca de obicei nepriceputi, mamei mele i-am luat o vopsea de par cu nuanta gresita, iar tatalui meu o cutie de bujii :D Si asa povestea are un final fericit. Si acum surpriza, poza cu bradutul meu:

O sa scriu din punctul de vedere al unui/unei dependent/a, pentru ca si eu fac parte din categoria celor dependenti de interent. Daca alcoolul si tigarile erau considerate principalele vicii ale omenirii, iata o data cu trecerea timpului a mai aparut inca unul: viciul internetului.
Dependenta de internet este majora, internetul fiind atat cale de acces spre site-uri de diferite categorii, cat si o cale de comunicare cu cei din jur.
Ne trezim dimineata, si primul scop este sa dam drumul la calculator. Venim din oras si primul lucru pe care il facem este sa dam drumul la calculator.
Poate ca internetul nu ar face atata victime daca unele lucruri ar fi restrictionate. Insa cine se opune pericolelor care apar in urma intalnirilor programate pe internet, acestea capatand o aura negativa din cauza obsedatilor care isi dau intalniri cu persoane normale.
Un alt aspect negativ este ca internetul iti da posibilitatea de a iti creea cu totul o alta personalitate decat cea reala. Dependenta atinge cote maxime atunci cand persoane se izoleaza de restul lumii, ramanand in lumea lor inchisi intre patru pereti. Cunosc cazuri in care jocurile online de exemplu au facut victime la gradul cel mai dezvoltat, acele persoane suferind modificari la nivelul psihologic. Internetul a inlocuit si metodele de dezvoltare a capacitatilor mintale, in loc de a citi o carte sau de a studia un manul, cautam comentarii si rezolvari pe internet. De aceea nu pot concepe cum unui copil cu varsta sub 14 ani ii este permisa utilizarea calculatorului, indeosebi a internetului fara nici un fel de limita. Dependenta de internet, pe langa problemele de ordin psihologic, creeaza si probleme fizice, ajungandu-se la subnutritie, la o slaba masa musculara, cat si probleme de vedere. Atunci cand nu avem acces la internet devenim mai nervosi, mai prost-dispusi, insa pentru a depasi aceasta boala, trebuie sa gasim lucruri mult mai interesante de facut, usor sa incercam sa diminuam cat de mult posibil orele petrecute in fata calculatorului.
Daca ar fi sa gasesc si cateva aspecte pozitive ale acestei dependente ar fi acelea ca internetul poate fi considerat si o sursa aducatoare de venit, insa nu foarte sigura, cat si o cale de ati gasi jumatatea, internetul fiind util de a elimina complexele fizice, descoperindu-se in primul rand caracterul persoanei respective, cat si dorinta de a vedea daca in realitate este aidoma internetului, insa aceste cazuri sunt foarte rare si tin foarte mult de noroc, caci dragostea adevarata pe internet este un caz fericit, insa destul de rar.

In concluzie, va regasiti in acest articol? Daca da va urez succes in lupta cu dependenta!

Pe langa un celebru bmw , o casa cu trei etaje si un telefon de ultima generatie, o sa incercam sa aflam ce isi doresc barbatii de la o femeie. Desi femeile se considera mereu cele ranite in ceea ce priveste o relatie, ele nu stiu cu exactitate ce isi doreste un barbat. S-a descoperit in sfarsit si reteta succesului pentru a ajunge la inima unui barbat fara prea multe eforturi. Una din calitatile cele mai apreciate dupa parerea unui barbat, este inteligenta unei femeie. De multe ori atunci cand vedem o persoana cu calitati fizice dezvoltate, suntem atrasi, insa de multe ori dupa ce schimbam cateva pareri, nu prea mai vedem acele calitati. Personalitatea este la fel de importanta ca si inteligenta. Barbatii admira femeia cu personalitate, ducand tot timpul o lupta de a cunoaste cat mai mult din gandirea acesteia. Nici independenta nu se lasa mai prejos, cand vine vorba de ce isi doresc barbati. Desi mai exista femei care inca mai cauta iubiti care sa le plateasca consumatiile, independenta nu se refera strict la aceste detalii. O femeie trebuie sa fie independenta in gandire, trebuind sa aiba capacitatea de a nu se lasa influentata si de a nu face pauze lungi de gandire.

O calitate apreciata foarte mult la ambele sexe este simtul umorului, insa trebuie sa aveti grija sa fie de bun-gust, pentru a nu rani orgoliul masculin. O greseala frecventa facuta de femei, este acea teama de a isi arata sentimentele, insa barbatii apreciaza onestitatea sentimentala a unei femei. De aceea, trebuie sa fiti cat mai sincere, din moment ce ati intalnit barbatul potrivit. Loialitatea este la fel de importanta, caci un barbat nu ar putea trece prea usor peste o infidelitate. Calitatile fizice sunt si ele importante, insa daca aveti vreun complex acesta nu trebuie accentuat in prezenta unui barbat, caci ei nu prea agreeaza femeile complexate. Fiti cat mai naturale! Deci sa recapitulam. Sunteti inteligenta, aveti o personalitate puternica, femeie independenta, aveti simtul umorului dezvoltat, o fire sincera, si pe deasupra aratati si bine? Atunci va doresc sa gasiti barbatul cu celebrul bmw, vila, si telefonul de ultima generatie!

Craciun Fericit!!!!

Locuitorii din Voluntari in frunte cu primarul, blocheaza DN 2 fiindca nu au curent sau acesta se intrerupe zilnic. Tot cei din Voluntari mai de dimineata erau sa linseze lucratorii de la Electrica. Astea nu sunt sanatosi la cap. Pai ce vina au aia de merg pe DN 2 sau amaratul de muncitor de la Electrica? Vinovat este bou de primar care se afla in fruntea lor asta seara. El a dat autorizatii de constructie fara numar pe infrastructura invechita. Vinovati sunt sefii de la Electrica nu salariatul care vine sa repare o defectiune. Vinovati sunt locuitorii din Voluntari deoarece primarul actual este la al doilea mandat si la ce am vazut asta seara l-ar mai vota odata.

Acum in Craiova sunt Metro, Selgros, Baumax, Real, Billa, Penny, Pic si toate sunt pline pana la refuz. De o saptamana sunt full, pana si Pic care tot anul nu mai stia cui sa-i inchirieze spatiu din parcare, acum are parcarea plina. La anul cica se mai deschid Kaufland, Carrefour si primul Mall din Craiova. Fac pariu ca la Craciunul urmator vom avea aceeasi aglomeratie daca nu si mai mare. Spun asta fiindca acum 2 ani in Craiova erau decat Metro, Selgros si Billa si parca erau mai putin aglomerate decat anul acesta. La Romani din ce in ce Spiritul Craciunului este echivalentul la a cumpara. De Craciun trebuie sa cumparam, nu conteaza ce, nu conteaza daca avem neaparat nevoie, trebuie doar sa ne calcam in picioare in supermarket-uri, atunci simtim Spiritul Craciunului.

Un Craciun cu Adevarat Fericit va urez !

Dupa indelungi cercetari s-a ajuns la concluzia ca toti cei din jurul nostru, ne vad prin prisma noastra. Daca este adevarata aceasta afirmatie, probabil multi o sa fim dezamagiti. Nu stiu cat de bine este sa fii optimist pentru ca nu am fost niciodata, insa o sa va descriu cum este sa fii pesimit. Mi se pare ca e o calitate existentiala pe pamant, de fapt pentru mine este un lucru cert. Pesimistii nu sufera niciodata,invatand sa apreciaza orice moment bun. Daca toate lucrurile merg prost, pesimistului i se pare firesc si stiind sa se adapteze situatiei, trece cu usurinta mai departe, iar cand apare cate un lucru bun, fericirea nu este mai mare pentru cel neincrezator. Insa, cu toate argumentele mele psihologie documenteaza ca oamenii te judeca dupa cum te judeci tu. Personal., sunt o fire neincrezatoare, mereu cu frica in ceea ce fac, cu toate astea nu las niciodata sa se vada. A-ti masca propriile temeri este aproape egal cu a nu le avea deloc, nimeni nu ti le vede, doar tu esti cel care le simte. Desi este o problema filozofica, ar trebui tratata ca o problema matematica. Asa ca am sa va spun un secret. Intr-o problema foarte greu de rezolvat, mereu sunt 10 probleme usoare. Cu totii consideram increderea de sine o problema grea, insa care ar putea fi cele 10 solutii?

Nu stiu ce parere aveti voi despre metrosexuali, mie una mi se pare o tampenie. Pentru inceput ar trebui sa va familiarizez cu acest cuvant, pentru cei care nu il cunoasteti. Desi seamana cu cuvintele bisexual, heterosexual sau homosexual, acest cuvant nu are nici o legatura cu orientarea sexuala. Metrosexualitatea este fenomenul care ii reprezinta pe barbatii ce se ingrijesc peste masura, doresc mereu a fi in pas cu moda, merg la cumparaturi, se duc la saloane pentru a se epila, pentru a-si face manechiura, pedichiura. Principala lor grija este de a arata mereu bine si de a fi toate privirile atintite asupra lor. Psihlogia considera metrosexualitatea un lucru destul de normal, insa parerea mea personala este ca oarecum este o problema psihica. Atata timp cat un barbat se ingrijeste atat de intens, dintr-o data cred ca frumusetea feminina nu mai are ce demonstra, el dorind sa devina superior. Atata timp cat grija de sine, este mai mare decat grija pentru cel de langa tine, metrosexualitatea devine cu adevarat o problema. Este foarte placut sa intalnim barbati curati si aranjati, insa acest lucru tine de igiena si de respectul de sine, nu de exagerarea si dorinta de a intrece feminitatea. Brad Pitt este un tip metrosexual, fiind prototipul barbatului modern, inlaturand orice urma de traditionalism in firea barbatului. Ma intreb oare cine este vinovat pentu schimbarile radicale din cotidian?

Nu foarte demult am trecut printr-o vasta experienta de viata: turul Europei. Pot spune ca au fost cele mai frumoase clipe ale vietii mele , daca ma refer strict la locurile pe care le-am vazut.

Totul a inceput printr-un schimb cultural intre scoala mea si o scoala franceza. Totul parea sa fie minunat. Prima data au venit francezii in Romania, insa mi s-a parut putin ciudat felul in care i-am intampinat: tot liceul privea uimit woww francezi la noi in scoala, pe cand noi cand am mers la ei nimeni nu era asa curios ca au venit romanii:D. Lasand asta la o parte, nu este totul asa de fascinant pe cat pare. Fiecare dintre noi si-a luat corespondentul acasa, care avea sa stea o saptamana in Romania.
Prima seara in oras s-a terminat prost: toti francezii au scapat de sub control si au rupt barurile din Craiova. Urmatoarele seri au avut acelasi final, ei fiind foarte fericiti de aceasta situatia, iar noi, romanii, foarte fericiti de plecarea lor.

Peste cateva luni, venea timpul sa plecam si noi in Franta. Un drum lung: Ungaria, Austria, Germania, Franta, Andora, Spania, Italia, Slovenia, Croatia, Serbia. Nu stiu daca am scris ordinea corecta, dar cam pe ruta aceasta:D . O sa scriu mai multe despre Franta si tot ce s-a petrecut acolo. Am ajuns in Paris, seara pe la ora 22:00. Era perfect. Exact ca in filme. Ma uitam si credeam ca visez, tinand cont ca prima data am fost la turnul Eiffel, noaptea, avea culorile echipei de rugby din Franta. Apoi am vizitat tot in acea noapte La Defance, apoi celebrul bulevard Champs Elysées. Dupa lungi vizite am ajuns sa ne cazam la cel mai ieftin hotel din Paris, cu conditii putin mai bune decat in puscarie, dar nu prea a contat.
A doua zi am mai facut inca o data turul Parisului, declarandu-l clar cel mai frumos oras din lume. Seara ne-am urcat in autocar, trebuind sa ajungem in orasul Fougeres din Franta, unde avea sa fim intampinati de elevii francezi. Ajunsi acolo, fiecare am plecat cu corespondentul la el acasa, totul avand sa dureze o saptamana.

Corespondenta mea statea in afara orasului, insa avea si carnet si doua masini:d. Eram un pic trista cand am auzit ca sta la tara, ca sta la casa, aceasta parere schimbandu-mi-se imediat ce am ajuns acolo:D. Era un sat numai de vile, iar casa corespondentei mele avea vreo 3 etaje. Un lucru care m-a socat prima data a fost reactia parintilor ei. M-au salutat, logic in franceza, ca nu stia nimeni un gram de romana, si mi-au spus bun-venit. Apoi au urcat la televizor. Asta ni s-a intamplat tuturor, pentru ca, aveam proasta impresie ca toate natiunile sunt ca romanii, cand vine cineva, sa se faca ospat. Ei ne-au tratat ca pe un musafir obisnuit si ne-au servit cu mancare obisnuita. De fapt, in domeniul mancare, o sa povestesc foarte putine ca nu am amintiri prea placute : prima masa a constituit-o niste carne cruda afumata, si niste paine sarata cu finetti. Urmatoarele mese au fost la fel de neplacute: melci fierti, scoici vii care miscau prin farfurie, supa cu maioneza, si intr-un final cand m-am bucurat ca vad pulpe pe masa, cand am gustat erau dulci, sosul fiind facut cu dulceata de capsuni.

Alte aspecte negative, fiind destule, caci dupa parerea mea schimbul nu a fost deloc cultural, ar fi drogurile, bautura si condusul sub influenta alcoolului. In prima seara iesim in oras, intr-un bar, toti francezii erau la fel de betzi ca si in Romania, consumand chiar si droguri, la doar 15 euro pachetelul. Nu ma rugam decat sa se termine o data excursia, apucandu-ma si un dor de casa, insa dupa cele 7 zile groaznice la corespondenta a urmat si visul. Am plecat toti romanii cu autocarul, urmand clipe de vis in Spania, Italia, Monaco, Nisa: cazinouri, hoteluri, bai in mare, in ocean, si cele mai placute experiente din intreaga viata. Poate o sa le dezbat in viitoare articole. Pana atunci, spor la citit:D .

Nu il cunosc personal pe Dan Santimbreanu insa cazul lui m-a impresionat mult. Acum inaintea Craciunului toti putem sa fim Mos Craciun pentru cineva.

Povestea intreaga a acestui caz cutremurator este chiar pe blogul lui Dan Santimbreanu.

Astazi 21 decembrie 2007 la ora 19:15 au sosit primii colindatori (doi).
Au ajuns cam devreme cred eu, insa fiind primii nu i-am refuzat si mi-au cantat “Domn, Domn sa-naltam“.
Gata a trecut, acum sa te tii nenica soneria cum zbarnaie. Asta e, pana dupa craciun tin siguranta ce alimenteaza soneria scoasa si mai raspund decat in ziua de Craciun daca o mai venii cineva.

 Un subiect evitat de multi dintre noi, insa necesar, deoarece este un fapt cu care ne confruntam zi de zi. Suportul moral al romanilor este devalorizat din cauza sistemului, care ne-a invatat sa mintim.
De ce ne este frica sa spunem adevarul?
Am putea recunoaste fiecare lucru gresit pe care l-am face, insa oamenii ne-ar judeca si ne-ar dezaprecia. Din frica de a nu fi dati la o parte alegem sa mintim, sa inselam, si scurtul drum al vietii sa il parcugem in ipocrizie.
Problema majora este cea a scolilor. Pretindem ca avem cei mai destepti oameni din Europa, insa suntem tot timpul ultimii. Parerea mea este ca acest lucru se datoreaza faptului ca am ramas cu o gandire comunista. Elevii, intrebati ce schimbari si-ar dori sa se faca in scoli, mereu raspund diplomat: am dori ore cat mai frumoase, am dori uniforme, am dori sa nu se mai chiuleasca. Intr-adevar sunt lucruri frumoase, insa nimeni nu are curajul sa recunoasca adevaratele probleme..cum ar fi fumatul prin toalete…in fiecare scoala exista nefumatori.exista copii mici…de ce trebuie sa suferim si sa ne imbolnavim pe urma fumatorilor…de ce sistemul nu e in stare sa faca locuri speciale pt fumatori, chiar daca se numeste scoala…preferam sa inchidem ochii si sa credem ca nu se fumeaza..cand scolile sunt intoxicate de mizerie, fum si droguri.
O alta problema, pe care o consider destul de importanta si doresc sa o dezbat, este problema marilor licee, de renume. Oare sunt asa de bune precum lasa impresia? Fiecare copil doreste sa ajunga la un liceu “bun”. Asta nu inseamna nimic altceva decat note mari, fara prea multe acumulari la nivelul cunostintelor. De dragul de a pastra acest renume, profesorii aleg sa dea note mari, sa incurajeze mincinos copii, iar atunci cand le este testata adevarata valoare, vor fi mult mai dezamagiti de ei insisi. Tarile bogat dezvoltate stiu sa finalizeze fiecare proiect. In Japonia scolile de arte si meserii sunt nu doar cautate, dar sunt placute, apreciate si fiecare copil e invatat sa isi construiasca in cel mai bun mod un viitor, pe cand in Romania sunt total renegate si dezapreciate. Ar trebui sa invatam sa avem o cultura reala, nu o cultura falsa bazata pe traditiile tiganesti.