Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Sunt primele doua strofe din imnul national al Romaniei. Se canta la diverse ocazii festive, la sarbatorile nationale, in unitatile militare ori la meciurile echipei nationale. Deci se canta.

Daca-l asculti cantat de o fanfara militara, asa cum am facut eu ieri, simti cum se zbarleste pielea pe tine. Din pacate, desi versurile sunt mai actuale ca niciodata, dupa ce s-a terminat de cantat, nimeni nu s-a mai gandit la ce vor ele sa transmita.

Dupa ani si ani, in care renumitele sampoane antimatreata (unele exagerat de scumpe) au dat kix, am reusit in sfarsit sa scap de matreata.
Pentru ca era prea ieftin (de 5 ori mai ieftin decat ultimul sampon cumparat) am primit cu reticenta recomandarea colegului care mi-a zis ca la Plafar se gaseste un sampon cu extract de propolis care-mi va scapa scalpul de belea.

A facut-o de la prima spalare si de atunci au trecut mai multe saptamani fara ca matreata sa reapara.

As vrea sa cred ca:

• Atunci cand ma duc sa mananc o inghetata nu sunt inselata la gramaj si nu mi se pun 20 gr in loc de 40 gr cat ar fi normal.
• Atunci cand am un examen nu trebuie sa ma bazez pe ceilalti, ci pe ceea ce stiu si ceea ce pot.
• Notele sunt pe bune si reflecta realitatea, nu sunt doar niste calificative date de dragul de a mentine renumele liceului;
• Un subofiter trimis la post intr-un sat la 50km departare de Craiova nu se asociaza cu padurarul doar ca sa mai ia niste bani de pe urma defrisarilor;
• Pot merge la plaja fara sa vina vreun tigan sau roman nesimtit sa ma deranjeze si sa ma tem sa nu patesc ceva;
• Pot sa ma angajez pe timp de vara la terasa fara ca patronul sa se uite cum arat, daca am decolteul destul de mare si sunt provocatoare, sau pot oferi si alte servicii.
• Parintii mei vor primi candva mai mult pentru ca muncesc 12h/zi si ca isi vor permite candva sa viziteze lumea;
• Voi iesi ceva dupa ce voi termina o facultate, nu voi fi taximetrista, vanzatoare sau bona cu diploma de facultate absolvita;
• La magazin nu mi se va mai da in loc de 5000 (50 bani) rest o guma orbit;
• In Romania mea nu exista decat fericire.

Dar fiecare dintre noi cand ajungem intr-una din situatiile de mai sus procedam la fel: cu totii am pune cupe mai mici, la examene ne bazam si pe ceilalti, ca politisti am fi corupti pentru ca asa este sistemul, daca nu am avea altceva decat nesimtire am asalta lumea la plaja si fetele noaptea in discoteci, odata ajunsi patroni am vedea lumea cu alti ochi, iar Romania fericita ar deveni nefericita in mainile noastre.

Putem schimba presedintele, Guvernul, Parlamentul, fiecare politician si functie. Pana nu vom schimba mentalitatea fiecaruia vom ramane aceeasi Romanie optativa.

Aveam #15ani cand am vazut ce inseamna inundatiile. Era ziua de Pasti si Dunarea incepea sa devina periculoasa. Digul construit pe vremea lui Ceausescu nu fusese niciodata pus la incercare, insa si asa cei cca 8 km distanta intre Dunare si sat nu dadeau motive de ingrijorare localnicilor.

Erau insa cativa care stiau ca nu e tocmai de glumit. Asa a si fost: in cateva zile localnicii erau evacuati noaptea, cand masini de jandarmi anuntau ca Dunarea s-a revarsat si va inunda satul, cand politia si autoritatile erau ingrozite de situatie. A doua zi am mers la tara la bunicul si am vazut ce inseamna inundatiile:

- in cateva ore, zeci de kilometri de pamant deveneau apa. Ne uitam in departare cum apa venea si cum se auzea, cum in cateva ore era la picioarele noastre. Ne-am culcat cand in sat nici nu ajunsese vreun strop, iar in cateva ore apa era in camera in care dormeam;

- apa nu a tinut cont de bani, statut social, moralitate sau imoralitate. A spulberat tot ce i-a stat in cale: case, achizitii, animale, cadavre, dar si sperante. Sperantele unui taran autentic care nu se imbolnaveste ca munceste, asa cum facem noi orasenii, ci se imbolnaveste daca pamantul pe care il munceste are de suferit si nu da roade. Asa s-au simtit sate intregi cand si-au stiut intreaga munca plutind, ducandu-se pe apa.. Dunarii.

- oamenii din sate s-au mutat. Au incercat sa salveze tot ce puteau, urcand in satele care erau mai sus si unde apa nu putea ajunge. Altii au ramas acolo dupa ce casele le-au cazut, insa au revenit in sat, caci nu casa te face fericit, ci lumea cu care ai trait o viata intreaga.

- televiziunile pareau ca inteleg ce se intampla: se plimbau pe deasupra cu elicopterul, filmand disperarea celor inundati. In fiecare zi asteptam vesti si iar vesti. In unele zonele ale satului ajunsese asa mare apa, incat nu se mai vedeau nici acoperisurile caselor.

- o data cu inundatiile s-a reliefat si o calitate a poporului roman: solidaritatea. Ajutoare veneau din toate partile: stat, oameni simpli sau oameni cu bani, inteprinderi, firme particulare. Toti dadeau o mana de ajutor si trimiteau tot ce puteau si aveau, empatizand cu cei aflati in suferinta. Poporul roman are totusi suflet bun.

- inundatiile, desi par a fi in totalitate ceva tragic, au adus beneficii enorme unora: cei care nici nu au avut umezeala in casa au primit ajutoare si materiale, inaltandu-si acum case uriase. Altii, in frunte cu primarii, si-au pastrat banii si ajutoarele ce trebuiau sa ajunga la sinistrati: astfel, cei care chiar aveau nevoie nu au primit nimic, iar cei ce se ocupau de distribuirea lor, s-au imbogatit. Inundatiile au imbogatit oameni, au facut rating, au ajutat la castigarea unor campanii si au demonstrat oamenilor ca natura e mai presus de puterea umana.

La 15 ani stiam toate acestea, la 19 ani stiu poate mai multe, insa, la orice varsta as fi fost solidara si mai “atenta” cu cei care chiar sufera din cauza inundatiilor, cu atat mai mult cu cat anul acesta in Moldova au fost si victime, decat cei care ne conduc. La orice varsta, macar prin puterea principiilor, l-as fi depasit pe Basescu care, in idiotenia lui, crede ca oamenii sunt de vina ca si-au facut case pe marginea unui raulet, care de sute de ani, nu constituie niciun pericol. Tot as fi stiut ca cei fara case nu au nevoie de ciocolata si nu m-as fi dus ca Elena Udrea sa le impart, si nici nu mi-as fi permis, ca un prim-ministru ratat ce sunt sa ma afisez in fata oamenilor, cerand de impresie o lopata cu care sa pun o mana de pamant in fata apei.

Dragi conducatori neputinciosi, in loc sa dati sfaturi inutile celor inundati, incercati sa inotati si sa salvati agoniseala de-o viata, dintr-o apa care a scos la suprafata tot rahatul din wcuri, toata duhoare cadravelor din cimitire si in loc sa aterizati cu avioanele, mutati-va famiile in acele sate, sau langa Dunare, iar cand vine apa uitati-va neputiniciosi la televizor, sperand ca printre victimele anuntate nu se afla si copiii dumneavoastra. Iar daca se afla, chemati-va conducatorii sa va certe ca nu v-ati facut casele unde trebuie  si ca daca le aveati cu 5 etaje, asa cum obisnuiti, poate nu ajungea apa pana la mansarda.  Drept consolare, noi romanii de rand care stim ce inseamna inundatiile va dam o ciocolata. Cu ingredinte necunoscute!

UPDATE: Mi-am aflat media la bac: 9, 78 . Romana:9,75, Istorie: 10, Psihologie: 9,60. Voi ce ati facut?

Si iata ca s-au dus si cei 4 ani de liceu,  astazi se duse si ultima proba din bac. Dincolo de emotiile si pragul psihologic de care ne izbeam  inainte de inceperea probelor, bacul s-a dovedit a fi o chestiune relativ simpla, amuzanta si imprevizibila, dar mai ales stresanta.

Impresiile sunt urmatoarele:

- #subiectele au fost usoare. La romana totul a fost de bun-simt, mult mai usor decat as fi sperat: dramaturgie la prima vedere, un text argumentativ despre omenie si caracterizarea unui personaj dintr-un basm cult. La istorie, materia mea de profil, unele intrebari erau probabil sa te testeze daca esti in toate abilitatile mintale, ceva gen “Ana are mere”, intrebare: Cine are mere? Ce are Ana?. Psihologia, ultima proba pe care am sustinut-o, a fost mai dificila, dar presupun ca cei care au optat pentru aceasta materie s-au si pregatit. Desi nu era atat de greu.

-#evaluare incorecta. Poate cel mai categoric lucru pe care mi l-a prezentat bacul asta este ca niciodata nu va reflecta ce stie un elev cu adevarat, din diverse motive: notele celor de la real vor fi mai mici decat cele de la uman, asta neinsemnand ca ei sunt mai slab pregatiti, ci doar obiectivitatea subiectelor nu poate face ca notele sa fie foarte mari; cei mai bine pregatiti vor avea oarecum note mai mici decat cei ce nu au invatat prea multe pentru ca primii se bazeaza pe ce stiu si refuza sa se corecteze cu altii, chiar daca nu sunt siguri de ei, prefera sa greseasca din propria prostie. Ceilalti se vor baza pe restul si vor culege tot ce e mai bun. Un alt motiv este ca in unele licee se copiaza, in altele nu, in unele orase mai putin, in altele mai mult, unele comisii sunt ingaduitoare, altele nu. Norocul dicteaza de cele mai multe ori nota. Sa nu mai vorbim de faptul ca unii stiau subiectele de la 08:00 si pana la 09:00 au facut si rezolvarile.

-#promtitudine. Organizarea a fost exceptionala, in primele 2 zile am avut subiectele la 09:00, ora la care s-a inceput si proba pe care o sustineam. Totul era bine organizat de comisii, foile de mijloc, ciorne, tot. Astazi s-a intarziat putin fiind mai multe materii.

-#elevi nepregatiti. Cred ca ei au fost cei mai numerosi. Am intalnit si am auzit de elevi care nu au citit absolut nimic pentru bacul asta, au venit ca la o lucrare de control la care se asteptau sa ia nota mare. Ori nu au avut timp pentru ca au invatat pentru admitere la facultate, ori nu au considerat ca e necesar sa stii materiile de la bac, insa erau multi foarte prost pregatiti. De fapt deloc. In aceasta categorie as incadra si unii profesori, dat fiind faptul ca astazi la psihologie cateva fete si-au sunat profesoare de meditatie si le-a spus numai prostii, total gresite din punctul de vedere al psihologiei contemporane.

-#copiat – au fost comisii mai ingaduitoare unde puteai sa mai vorbesti cu ceilalti, altele in care nu s-a putut misca, nici nu puteai sa bei apa ca deveneai suspect. Din citite/auzite/vazute sanii si bikinii au fost cei mai buni prieteni ai elevilor zilele astea:))

-#notele se vor afisa duminica, pana in 16:00.

Ca o concluzie, eu sunt multumita de ce am facut, ma astept la o nota de peste 9. Voi?

Cei 3400 de kilometri prin Turcia au fost facuti pe timpul zilei, asa ca am avut posibilitatea sa o admir pe indelete, iar calitatea buna a drumurilor mi-a permis sa intorc capul de cate ori am vrut.

Turcia pare o tara care nu este afectata de criza economica, se construieste peste tot, pur si simplu se muta muntii din loc, la propriu. Acolo unde cu un an in urma erau doar munti si dealuri, acum sunt tunele, viaducte si autostrazi.

Istanbulul (impreuna cu orasele invecinate) este enorm (am facut peste 140 de kilometri, de unde au inceput blocurile si pana unde s-au terminat), si cu toate astea l-am strabatut intr-o ora si ceva, fara sa intalnesc treceri de pietoni sau semafoare. Pentru ca turcii, in loc sa viseze la autostrazile suspendate, si-au facut autostrazi cu 4 benzi pe sens pe jos.

(more…)

Rixos Sungate, prin marime, servicii, pozitie si ceea ce ofera este impresionant. Hotelul, care se intinde pe 250.000 mp, este atat de mare incat ofera turistilor curse interne gratuite cu electrocare, iar eu, in 10 zile, n-am fost in stare sa-l vad pe tot. Partea destinata copiilor este mai mare decat majoritatea hotelurilor aflate pe litoralul romanesc. Plaja se intinde pe mai mult de 1000 de metri, piscinele exterioare sunt fara numar, cele interioare sunt doua, dintre care una este imensa.

Hotelul se afla in Beldibi, la 25 de kilometri de Antalya.

Rata de ocupare a hotelului era de 98%, am intrebat la receptie si ca numar de turisti pe primele locuri erau rusii, urmati de romani si turci.

Cazarea a inceput cu peripetii. Una dintre cele doua genti (cea mai importanta) mi-a disparut de la locul destinat bagajelor. Insa tot raul spre bine, asa am vazut si eu ce inseamna organizarea turceasca la un resort ca Rixos. Ca din pamant au aparut 20 de baieti care au verificat toate camerele unde se facusera cazari in ultimele doua ore, in cateva minute s-au intors cu geanta.

In centrele SPA am folosit doar ce era gratuit (sauna uscata, sauna cu abur, baia turceasca si jacuzzi). Restaurantul principal este imens si chiar daca grupul nostru era format din 17 persoane, de fiecare data am gasit loc la mese apropiate.

Ultra all inclusive la Rixos Sungate insemna 3 mese pe zi, bufete intre mese, lunch-uri tarzii, minibar in camera umplut zilnic cu sucuri si bere, bere si racoritoare la minibarurile de pe plaja, inghetata si pizza la patiserie, hamburgeri si cheeseburgeri langa piscina copiilor, kebaburi la Kebab House, sucuri naturale la cele doua baruri vitamin C si cele mai fine bauturi la barurile principale. Adica la sosire bagi portofelul in seif si-l scoti la plecare.

Apa marii era undeva la 26 de grade, iar cea din piscinele exterioare pe la 29 de grade.

Pretul sejurului de 10 zile pentru doua persoane a fost de 1350 euro cu reducere 27%, pentru ca l-am platit in luna Ianuarie.

Acum sa lasam pozele sa vorbeasca (o selectie de 50 de poze, alese cu greu dintre cele peste o mie facute)

Click pe poza pentru marire!

Muntele din vecinatatea hotelului era adesea acoperit de nori.

Vedere de pe terasa restaurantului principal.

Plaja. Pentru unii era punctul slab al hotelului, din cauza pietricelelor de la intrarea in apa.

(more…)

Fara doar si poate anul acesta a fost anul academiilor pentru elevii claselor a XII-a si nu numai. Motivele ar fi diverse: criza locurilor de munca i-a facut sa spere ca vor avea o viata asigurata, un loc de munca, un salariu si o pensie stabila.

Am fost si eu atrasa in cursa asta, la fel ca alti 10, daca nu mai multi de la mine din clasa. Procentajul era la fel si in celelalte clase, din celelalte licee, deci va puteti imagina ce nebunie a fost. Care este profilul unui candidat la diverse academii sau la scolile de subofiteri?

Excluzandu-i pe cei normali, din care imi place sa cred ca fac si eu parte, exista restul, de cei aproximativ 80%care nu inteleg ce cauta in acest sistem. De ce nu le atribui si lor eticheta de normalitate? Pentru ca am ajuns sa “traiesc” printre ei cateva luni si sa imi dau seama de ce naiba totul e de rahat in tara asta, in conditiile in care excludem politicienii. Pentru ca in timpul in care trebuia sa imi fac dosarul, care dureaza destul de mult pentru ca fisa medicala are peste 10 cabinete la care trebuie sa te duci, sa fii consultat si sa primesti calificativul de apt, am realizat cum vor unii sa ne apere. Sa le luam pe rand:

- Daca esti candidat si nu cunosti pe nimeni in spital/policlinica, etc, unde trebuie sa iti faci analizele esti un mare nefericit. Va spun eu care am platit cu chitanta fiecare cabinet sa fac peste 10 analize, insa de cele mai multe ori 10 ore de stat in spital era putin. De ce? Pentru ca inaintea mea intrau toti candidatii care aveau cunostinte, pana si femeile de serviciu iti puteau aranja sa nu mai astepti si sa primesti doar calificativul. Fara consultatie! Eu am facut pana si controlul ginecologic pentru a primi stampila. Pentru ca “nu am stiut” cui sa dau banii.

-Daca ai probleme de sanatate poti fi de asemenea un politist de succes. Intr-o zi vine un baiat turmentat la mine, candidat pentru Academie. Turmentat? Nu. Avea doar probleme cu ochii, mari probleme, nu putea vedea aproape deloc cu un ochi, iar cu celalalt se uita crucis. Imi povesteste problema lui si ma intreaba de un cabinet care sa ii puna viza fara control. Il invata cineva unde sa dea banii, iar rezultatul este cunoscut: a fost declarat apt, iar fisa medicala incheiata tot cu apt. El probabil va fi politist.

-Ultima data cand am mers cu trenul am stat in compartiment cu niste tipi care erau la Campina, la subofiteri. Bucurie mare ca am si eu cu cine sa mai schimb cateva replici, doar voiam si eu sa intru in sistem. Putin a durat bucuria. Peste cateva ori viitorii nostri politisti si-au scos sticlele de vin, isi turnau in cap, aruncau cand pleca trenul cu vin pe oamenii din statie, se luau de batrani si de femei bineinteles, planuiau ce sa mai fure de prin tren, etc. Si ma indoiesc ca nu sunt altii mai rai.

-Eram intr-o mare multime de oameni, toti candidati pentru politie. Au fost cam 1000 din Dolj din cate stiu eu. Ma intalnesc cu fosti colegi sau cunostinte, care pana acum cativa ani “o ardeau” cu masinile, curse ilegale, femei, droguri si alte chestii de-astea. -”Ce faceti, dati la Academie, ii intreb.” – “Avem noi fata de Academie? Dam si noi la Campina.”Le-am explicat insa ca la inscriere trebuie sa complete fise in care sa declare ca nu au dosare penale, asta in conditiile in care eu stiam ca ei au. Dar m-au calmat rapid, m-au asigurat ei ca se poate…

-Iar acum sa ne exercitam gradele. Cea mai buna observatie din experienta mea este: cei cu grade inalte sunt extrem de respectuosi si te trateaza de la egal la egal, chiar daca tu esti un copil iar ei ditamai coloneii, pe cand cei care sunt niste subofiteri mai au un pic si scuipa pe tine, considerandu-te ultimul om din lumea asta. Poate pentru ca tu esti singurul in fata caruia au si ei putere..

-Informatii? Si aici esti un mare ghinionist daca nu cunosti. Voiam sa aflu o simpla informatie despre Academia de la Sibiu. Pentru asta a trebuit sa sun la: Centru de Recrutare Craiova, Centru de Recrutare Bucuresti, mapn Bucuresti, mai Bucuresti, Academie Sibiu, inapoi la Bucuresti. Toate astea pentru a nu afla nimic. Toti ma trimiteau dintr-o parte in alta.

-Psihologicul a fost cea mai serioasa proba. Drept urmare au picat multi.

Iar acum, eu am psihologicul luat si pe 8 iulie trebuie sa fiu la Bucuresti sa dau probele. Problema este ca am ramas profund dezamagita de lumea asta, de o lume in care oricine e smecher poate sa reuseasca, sa fie mai bun ca tine, iar apoi sa te faca sa te simti ca esti un nimeni. O lume a intereselor si a orgoliilor, care ofera beneficii, dar nu cred ca se compenseaza tinand cont de elevii care au inceput sa mearga la aceste academii. Multi dintre ei sunt cei de care se temeau si profesorii cand intrau in clasa. Refuz ca ei sa imi fie colegi si sa ne conduca.

De aceea, vreau sa renunt, fiind convinsa ca nu e de mine. Desi am cheltuit si bani si timp si energie, si desi parintii au fost dezamagiti ca renunt la final, nu mai vreau. Nu imi place. Pot fi condamnata pentru asta?

Dupa Grecia si Bulgaria, anul trecut, urmeaza Turcia, anul asta. Hai ca se poate, usor, usor cucerim lumea

In urmatoarele doua saptamani nu ma vad intr-atat de lucid incat sa fiu in stare sa scriu aici sau pe twitter, dar, nah, cine stie. Promit in schimb sa fac poze, multe poze.

Pozele nu sunt deloc reusite, stiu asta, da’ am vrut sa va arat noul acvariu in care-mi sta testoasa