Incepand de astazi, eMAG a introdus in oferta lor politele RCA.

Pentru client, totul se desfasoara foarte simplu: intr-o singura pagina, oricine poate compara toate ofertele din piata si poate comanda o polita de asigurare care ii va fi livrata a doua zi, in orice localitate din tara.

Toata luna decembrie eMAG ofera un discount suplimentar de 15% la orice polita RCA.

Eram în primii ani de liceu şi Universitatea Craiova avea meci, într-un weekend, cu Rapidul. Citeam entuziasmată cum fanii Ştiinţei se grupau şi se întâlneau pentru confecţionarea de bannere şi mesaje de susţinere. Îmi simţeam corpul vibrând de fiecare dată când vreun coleg îmi amintea de meci şi număram cât mai e până la 20:00, ora pe la care era programată partida.

Doar că, în ziua cu meciul am aflat şi că biletele erau scumpe pentru momentul de criză prin care treceam. Eram la limita dezamăgirii că nu pot fi pe stadion şi a speranţei că mai există o soluţie. Şi desigur, a existat. M-am întâlnit cu un prieten, la fel de sărac şi nici măcar mare fan al Ştiinţei şi l-am rugat să mă ajute să văd meciul. Aşa am ajuns, pe la 19:30 lângă stadion, unde sunt şi blocuri-turn. Era cea mai bună metodă să scap fără bilet şi să fiu, impropriu „pe stadion”. Doar că – fiecare plan bun are şi o parte care nu reuşeşte. Nu aveam cum să intrăm în bloc fiindcă erau interfoane puse. Şi am sunat la diferite apartamente – ba nu răspundea nimeni, ba ne întreba cine suntem şi de emoţii silabiseam ceva ce sigur nu deschidea uşa. Poşta nu putea veni seara, nici pliantele promoţionale. Aşa că m-am dat drept o vecină fără cheie.

Am ajuns cu liftul la ultimul etaj, de fapt undeva în pod, într-o uscătorie. Un geam mic, aburit, şi o înălţime la care cei 170 de centimetri ai mei nu ajungeau. Doar că ţipetele, muzica şi în câteva minute imnul Craiovei erau mai puternice decât statura mea ridicol de mică în acele momente. Aşa că am improvizat. Am pus nişte lăzi, m-am sprijinit pe geam şi am privit meciul. Şi l-am ascultat. De la etajul opt sau nouă. După aproape două ore de stat într-un turn gri, întunecos, am fost fericită că am văzut meciul. Şi că am fost o mică parte dintre susţinători.

Atmosfera la un meci al Universităţii Craiova

Şi îmi aduc aminte de aceste momente cu nostalgie. Nu doar pentru că nu mai există Universitatea Craiova, ci pentru că alţi suporteri nu ştiu să iubească sportul. Să îşi iubească echipă. Că au ce să admire, şi cu toate astea înjură, urlă, rănesc, urăsc. Nu ştiu ce a însemnat Craiova pentru cei 20.000 de suporteri veniţi la fiecare meci „aproape” important, doar că pentru mine a fost acea jumătate pe care nu o înşeli, nu o cerţi, nu o uiţi, nu o răneşti. O susţii chiar şi atunci când, de pe ultimele locuri, reuşeşte să adune 10% din populaţia unui oraş într-un singur loc. Pe Ion Oblemenco.

Iar voi, steliştilor şi dinamoviştilor, când veţi învăţa să vă iubiţi cu adevărat echipele?

Inteleg ca tarile gazda trebuie calificate automat la un turneu final, insa e bataie de joc sa le pui si capi de serie la tragerea la sorti.

Asa s-a ajuns ca la EURO 2012 sa avem grupa A, din care si Romania ar avea sanse sa iasa, si grupa B.

Grupa A: Polonia, Grecia, Rusia, Cehia
Grupa B: Olanda, Danemarca, Germania, Portugalia
Grupa C: Spania, Italia, Rep.Irlanda, Croaţia
Grupa D: Ucraina, Suedia, Franţa, Anglia

Astăzi am descoperit ce înseamnă falsitatea. Poate că ştiam dinainte definiţia, dar nu m-a scărbit niciodată la fel de mult. Trebuie să spun că eu nu sunt capabilă să spun „La mulţi ani, România” o dată la 365/6 de zile.

Nu ştiu şi nu am să înţeleg de ce trebuie să fim patrioţi de 1 Decembrie. De ce e ziua în care ne aducem aminte de personalităţile României, ziua în care îi întrebăm pe străini dacă le e dor de România, ziua în care îi aclamăm, ziua în care facem transmisiuni live din mijlocul unei mulţimi de copii de 7 ani şi îi întrebăm: „Vrei să pleci din România când vei fi mare?”, de parcă viitorul poate fi prevăzut din clasa I.

Sunt scârbită de patriotismul ăsta fals. De zâmbetul unor politicieni care, în restul anului, sunt plecaţi în delegaţii pe banii noştri. De tanti cu căciulă de blană care se înghesuie să îi ureze toate cele bune preşedintelui. De fasolea cu cârnaţi şi mulţimea care, de ziua României, trebuie să apuce o caserolă de mâncare. De sfidarea civilizaţiei de către autorităţi atunci când aruncă, drept momeală, câteva porţii de sarmale pentru campania electorală. De cei care şi-au „ancorat” steagul în pozele de profil, doar ca să se mândrească cu ţara care i-a făcut „oameni”. De cei ce shăruiesc linkuri cu Enescu doar ca să ne amintească de ce trebuie să iubim România.

Eu sunt capabilă să îmi iubesc ţară atunci când o simt că mă lasă să o iubesc. Când miros urina din tren, dar pot să zâmbesc că cel din compartimentul meu e român şi citeşte o carte. Când merg cu prietenii la grătar, şi înainte să aprindem focul, strângem gunoaiele altora, iar apoi, avem grijă să nu sfidăm frumuseţea crengilor verzi, care de multe ori, sunt înăbuşite de folii şi pungi goale de mâncare. Eu ştiu să iubesc România de fiecare dată, nu doar de 1 Decembrie, când citesc despre românii din străinătate care cântă în metrouri cântece româneşti şi sunt aplaudaţi de nemţi. Ador România în weekendurile în care mănânc ouă sau cartofi copţi în sobă şi beau zaibăr proaspăt scos din butoi.

Aş găsi în fiecare zi motive pentru care să iubesc România. Doar că, nu vreau să citesc de ce iubesc alţii, azi, România. De ce sunt mândri de ea. De ce scriu pe bloguri sau în ziare despre ea. Promit totuşi să fie ultimul an în care să mai dau drumul la televizor de 1 Decembrie. Nu mai suport ca oamenii care au făcut din România să fie mizerabilă să fie invitaţi de onoare la televiziuni. Clar, domnule Sergiu Nicolaescu?

Şi vă rog, nu vă comportaţi ca nişte români. Ci ca nişte oameni care au puterea să fie civilizaţi.

Am o veste bună pentru craioveni. Am descoperit de ce Auchan ne-a desconsiderat atunci când s-a deschis mall-ul şi constructorii au lăsat macaralele de la vechea fabrica Electroputere, uşile au rămas netencuite şi mai ales, cafenelele s-au deschis în praful bormaşinilor din clădire/fabrică/mall.

Aspectul grotesc, cărămizile văruite, sfărămiţate, mallul fără tavan, podeaua folosită, muncitorii spiderman, molozul halelor încă nedescoperite, toate îşi au explicaţia în originea Auchanului.

1. Primul Auchan a fost deschis în 1961 într-o fabrică de textile din Roubaix. Aşadar, hypermarketul a revenit la origini în Craiova în 2011 prin transformarea în mall a unei fabrici de locomotive.
2. În Spania, Auchan se numeşte Alcampo, care face trimitere la câmp, şi mai exact la regiunea în care a fost construit primul hypermarket, cartierul Hauts-Champs. În România, dacă ţinem să fim naţionalişti, ar trebui să spunem „La câmp”. Asta s-ar potrivi mult mai bine pentru situaţia mallului Electroputere, la care trotuarele sunt doar porţiuni de pământ bătătorite.

Aşadar, aţi înţeles? Auchan a organizat strategic această deschidere prăfuită doar ca să se simtă ca în 1961. Şi unde altundeva îşi puteau permite asta decât în România, respectiv Craiova:D?

Black Friday la eMAG:

Telefon mobil Samsung I9100 Galaxy S2, 16GB, Black – 1.600 Lei

Consola Microsoft XBOX 360 Standard System 4GB + Kinect Senzor + Joc Adventures + Joc Carnival Games – 1000 Lei

Aparat foto digital Fujifilm FinePix C25, 12MP, Negru – 150 Lei

Fier de calcat Heinner Perform 6060, 2400W, Talpa ceramica, Functie auto-oprire – 50 Lei

Router wireless D-Link DIR-600 – 50 Lei

De asemenea, Black Friday au si evoMAG cu Flanco.

Este incredibil cat de mult depinde audienta X Factor de filmul de pe ProTV si cat de putin de decolteul Paulei Seling.

Cu 269.000 de telespectatori a depasit filmul Piratii din Caraibe emisiunea X Factor.