Dupa ce am citit acest articol, credeam si eu acest lucru. Mereu mi-i imaginam zicand:”moldovean prost”,  ”bozgor imputit”,  ”tiganii aia de olteni”, etc. Ei au mereu ceva de spus la adresa altora, ma gandeam. Din fericire, mi-am schimbat impresia cand doi ardeleni au venit in Craiova.

Am constientizat ca si acesta este doar un mit. Nu exista zona care poate fi catalogata. Exista oameni si oameni. Nu este de ajuns sa spuna unul ceva, ca toti sa fie la fel. Mai mult, am fost incantata sa aud parerea a doi ardeleni cu privire la orasul nostru. Au ramas uimiti de curatenia de aici, ma tot intrebau unde sunt tiganii pentru ca ei nu ii vad (nu i-am putut minti ca nu sunt deloc, insa au si ei cartierul lor marginas si zonele lor, nu totul e ca la televizor), le-au placut foarte mult si ornamentele de Craciun (desi eu cred ca sunt un kitch). Ei au explicat ca noi chiar avem un primar care se implica. Poate ca nu face el cele mai bune lucruri, poate le face cat de prost se poate, dar macar face. Macar nu este un oras mort. Este uimitor faptul ca este atat de multa lume care se bucura de oras, care iese in centru si face poze, care vrea sa ia un pic de aer in fiecare seara.

Si da, poate ca am eu cateva nemultumiri in legatura cu Solomon, dar ce conteaza este ca a mai scos lumea din casa la plimbare, ca a facut ca gara sa nu mai arate asa infricosator, ca acele luminite din centru iti dau curajul sa te plimbi la ore tarzii pe acolo. Si da, ardelenii ne apreciaza. Apreciaza faptul ca nu stam ca ei numai cu fundul in masina, apreciaza ca avem un primar care incearca ceva, ca e el bun sau prost, ca avem un oras curat, ca unii chiar zambesc si se bucura de viata. Asa ca sa ne bucuram si noi, macar de dragul altora care se bucura cu adevarat.