Nu sunt o specialista in domeniul marketingului, insa am observat un lucru ciudat atunci cand vine vorba de produse alimentare noi. Pentru a avea succes un astfel de produs, pretul lui trebuie sa fie cel putin egal cu pretul celor consacrate in domeniu.

O sa dau cateva exemple edificatoare in acest sens. In primul rand sucurile. Ce sansa ar avea un suc nou, care probabil are acelasi cost de productie ca si Fanta sau Coca-Cola (cca 1.5 lei) sa se faca remarcat si sa fie cumparat? Nicio sansa daca pretul lui in magazin este mai mic decat al celor consacrate, fiind uneori chiar la jumatate. De aceea Adria, American Cola, Allegria sunt pe cale de disparitie si sunt cumparate de cei cu un venit mai mic sau pur si simplu de oameni lipsiti de prejudecati, care nu vor neaparat sa consume marca.  Cele mentionate mai sus au aproape acelasi gust, difera cateva ingrediente, dat fiind faptul ca nu au voie sa foloseasca aceeasi reteta, insa daca pui Allegria de portocale intr-un pahar si Fanta in altul, putini sau poate nimeni nu va simti diferenta. Frutti Fresh- acum cativa ani, aproximativ 5, era mult mai ieftin decat Fanta, de aceea, la nunti sau majorate, devenea un subiect de barfa si un motiv de rusine pentru cei ce puneau pe masa un suc a carui “marca” nu era bine cotata. Astazi, cand Frutti a ajuns aproape la acelasi pret cu Fanta, este consumat si cumparat in proportii mult mai mari decat atunci cand era ieftin.

Acelasi lucru si cu mezelurile. Salamurile care deja si-au castigat “notorietatea” au acum preturi destul de mari, desi compozitia lasa de cele mai multe ori de dorit (am cumparat o data un salam de piept de pui, printre cele mai scumpe de pe raft, din dorinta de a manca ceva sanatos. Cand am citit ingredientele, avea mai multa piele de pui decat piept de pui). In schimb, cele noi aparute, cu preturi relativ mici in comparatie cu cele care isi vand acum marca, sunt mai putin cumparate, pentru ca nu sunt cunoscute si pretul lor nu ofera credibilitate. In schimb, daca au un pret mai mare, acesta induce in mentalitate ideea ca e mai bun.

Desi titlul postului anunta aceasta analogie in ceea ce priveste produsele alimentare, pot sa rezum ideea si la articole de vestimentatie, desi cred ca exemplul este mai mult decat cunoscut: hainele de firma se vand cu mult mai scump decat cele neconsacrate, insa uneori materialul este mai bun la cele din urma. O bluza pe care am cumparat-o de la Nissa la un pret exagerat s-a deteriorat dupa prima spalare. Aceeasi parere o am si despre blugii prespalati Levi’s sau Energie care sunt si 5 milioane. Nu, nu isi fac banii.

Si totusi incerc sa inteleg un lucru: de ce naiba corelam mereu scump cu bun si ieftin cu prost?
P.S. Cele descrise mai sus sunt relatate pe baza experientei personale. Nu au nicio valoare documentara.