Am primit o tema de la Gabi  in care am fost intrebati cum a fost prima data cand am primit laude pentru acest blog.

O sa vorbesc in numele meu. Mie, mereu imi este frica de lucrurile facute prima data. De aceea, cand am scris primul articol, am stat cateva ore bune. Mai intai l-am scris in Word, apoi l-am scris pe blog. Am modificat de cel putin 20 de ori. Incercam toate sinonimele si le asociam ca sa vad cum suna mai bine. Pana la urma mi-am facut curaj. In ceea ce priveste continutul, nu stiam ceea ce as putea scrie. M-am gandit la ceva ce ma revolta in acea zi. Cred ca am scris despre problemele din scoli. A fost articolul la care am primit cateva comentarii, ceea ce m-a bucurat enorm. Prima lauda am citit-o si recitit-o, avand emotii ca un copilas care primeste pentru prima data 10 de la doamna invatatoare.

Ciudat mi se pare insa, ca recitesc unele articole si nu stiu exact ceea ce am vrut sa spun. Iar daca eu nu inteleg, altii ce sa creada? De aici au venit si comentariile de critica. Imi placeau cele de tip constructiv, cand puteam aplica ceea ce invatasem, si ma indispuneam cand cineva isi batea joc. Bine, acum nu mai este chiar ca si prima data. Cuvintele de lauda te fac sa iti doresti sa scrii mai mult si sa citesti mai mult, dar sa admiti ca suntem cu totii oameni si poate ideile sunt impartite sau asemanatoare, spre deosebire de prima data cand ma credeam o adevarata cunoscatoare. In concluzie, cuvintele de lauda ma faceau sa am o impresie gresita despre mine:D.