Stim cu totii ca educatia este printre cele mai importante lucruri pe care trebuie sa le dobandeasca un om, daca nu cea mai importanta. Parintii mei au pus foarte mult accent pe acest lucru, si desi nu am fost o familie instarita, din modestie s-a putut da nastere respectului, culturii si intelegerii evenimentelor ce se petrec in jurul nostru.

Cum am fost “pacalita” sa invat? Metodele au fost multiple, de la rugaminti la certuri, pedepse, obligatie. Niciuna din acestea nu au dat insa randament. Ceea ce a facut ca si eu si fratele meu sa luam premiul 1 pana la terminarea clasei a VIII-a a fost o promisiune : promisiunea ca ne vor lua biciclete.
Diferenta de varsta dintre mine si fratele meu este de 4 ani. Cand el era in clasa 1, i-au dat drept scop de atins, sa reuseasca sa obtina premiul 1. In schimbul acestui rezultat bun, avea sa capete o bicicleta. Din pacate pentru el, aceasta promisiune s-a prelungit pana in clasa a II-a, a III-a, chiar a IV-a, cand am intervenit eu si am trecut  in prima clasa de scoala. Atunci amandoi am fost momiti ca daca vom lua premiul 1, ne vor lua 2, cate una de fiecare.
Asa au trecut anii, s-a ajuns la clasa a VIII-a, am trecut la liceu, frate-meu a luat permis in schimbul bicicletei, si uite asa am ajuns sa rupem cartea doar de dragul de a primi si noi mult doritul cadou.
Se pare ca a functionat de minune tehnica alor mei, dar spuneti voi, nu meritam si noi macar o bicicleta ? Cred ca o sa aplic si eu o tehnica asemanatoare la casa mea, dar din cand in cand o sa ma mai si tin de promisiune:D.