Acum o săptămână a avut loc premierea liceenilor care au participat la Concursul de creaţie , traduceri şi arte vizuale „Marin Sorescu”. Am fost la festivitate unde profesorii încurajau astfel de activităţi creative, directoarea acelui liceu era prezentă, zâmbete, emoţii etc. Şi acum, partea interesantă: acei copii talentaţi, care au luat primele locuri la un concurs de creaţie, au primit ca premiu o carte a primarului Solomon, nişte cărţi de poezii uitate prin rafturile editurilor şi proze cu Vlad Ţepeş. Nu Marin Sorescu, nu Blaga, nu Arghezi, nu Ion Barbu, nu Dostoievski, nu Tolstoi, nu cărţi valoroase.

Venim apoi şi spunem că generaţia de astăzi nu citeşte cărţi bune, nu iubeşte poezia şi nu e interesată de literatură. Sunt de acord că trebuie să avem un sistem de valori bun, să ne autoformăm şi să ne impulsionăm, dar oare la 16 ani, în familii care se uită la mirese şi trădaţi în dragoste, într-o casă cu cancan şi click pe noptieră, mai au vreo şansă aceşti copii să descopere literatura adevărată? Dacă şcoala, instituţia care ar trebui să te educe şi să te formeze, te răsplăteşte cu cărţi politice, iar directoarea asistă zâmbitoare, fără să încerce să cumpere nişte cărţi din fondurile liceului, cum putem cere mai mult?

Eu la 21 de ani nu mai am dreptul, cel puţin nu în contextul social actual, să le cer instituţiilor să mă impulsioneze să fac ceva. Am realizat (de câteva zile ce-i drept) că doar eu mă pot ajuta. Dar la 16 ani ai o asemenea maturitate să nu renunţi la creaţie şi să descoperi, de unul singur, cărţile valoroase? Poate ne răspund oamenii politici care sunt de condamnat pentru aceste cărţi ajunse pe băncile elevilor, ca premii la concursuri de creaţie.