Suparare la mine in familie asta-seara: frate-meu nu a raspuns la telefon: frate-meu e student in Bucuresti in anul IV si in fiecare zi vorbim cu el, eu mai des, ai mei doar o data pe seara (asta acum in anul IV, ca in anul I si II vorbeau destul de des).

Revenind, in fiecare zi vorbim cu el la telefon. In aceeasi situatie e si prietenul, care este student in Craiova, parintii lui fiind din Arad. In fiecare zi vorbeste de cateva ori cu ei. Ceea ce ma mira este faptul ca mereu isi adreseaza aceleasi intrebari: ce faci?, ce ai mancat?, unde te-ai mai dus?, cum a fost la facultate?, bineinteles raspunsurile fiind aproape identice: fac bine, am fost prin oras, am mancat ce am mai avut, etc.

Adevarul este ca si eu am ajuns dependenta sa vorbesc macar o data cu frate-meu pe zi. Daca nu, am o stare de nervozitate si curiozitate.

Acum, intrebare pentru studentii sau fostii studenti, sau cei care ati facut armata (bineinteles, cu metodele de comunicare din zilele alea): cat de des vorbeati cu parintii/rudele? E deranjant pentru cineva plecat in alt oras sa fie sunat mereu? Sau din contra, e motivant si imbucurator sa fie sunat atat de des?