Nu stiu de ce mereu am judecat sistemul, cand din sistem fac parte oamenii, acei oameni dezinteresati de tot ceea ce se intampla in jurul lor. 

De exemplu elevii sufera de acest dezinteres total. Nu zic ca nu fac si eu parte din aceasta categorie, dar parca prea se exagereaza.
Mai nou, pe nimeni nu mai deranjeaza sa ia 2, sa vina cu lectia neinvatata, toata lumea se cearta cu cadrele didactice. Nici macar cei de clasa a IX-a nu se mai sinchisesc sa faca impresie macar in primul an, asa cum suntem noi invatati, pentru a ne lua profesorii in nume de bine.

Nu numai la nivelul elevilor este prezent acest dezinteres. Profesorii sufera si ei de acest sindrom. Mai nou, o sa fie greva, rezulta inflatie, rezulta ca de un milion mai putem cumpara ceva ce sa ne procure hrana pentru 2 zile. Dar cui ii pasa, profesorii sunt hotarati sa iasa in strada. Ceea ce apreciez sunt portarii si femeile de serviciu, care chiar sunt mai constienti decat multi din acest sistem si care se preocupa de salariile si traiul lor de viata.

Cat de dezinteresat poate sa fie un om sa nu se gandeasca la ziua de maine? Eu mereu imi pun in minte ceea ce vreau sa realizez intr-o viata de om, si cu ceea ce ar trebui sa incep. Ca ma apuca uneori cate o stare de lenevire, este la fel de adevarat, insa oamenii sunt sortiti acestui dezinteres. Discutam la ora de romana despre obiceiurile noastre de romani si despre o englezoaica ce s-a stabilit aici. Nu ii venea sa creada ca la o inmormantare se plange, ca se investesc atatea sentimente in omul cu care traiesti o viata, spre deosebire de “tarile civilizate” unde se suna la pompe funebre, si cum a doua zi mortul este impachetat si inmormantat. Se pare ca noi romanii avem si obiceiuri si traditii frumoase. Se pare ca Dimitrie Cantemir a reusit sa surprinda tot ce se putea spune despre Moldova, in Descriptio Moldaviae, iar pe noi, cei de acum, nu ne mai intereseaza nimic.

Nu as putea spune ca este indiferenta. Indiferenta este mult mai profunda, este un fel de nepasare pentru ceilalti, ceva ce nu ne cuprinde numai pe noi. Pe cand, pentru un copil de clasa a XIIa care nu este interesat de bac, de facultate, de serviciul ce il va avea mai tarziu, dezinteresul este cel ce marcheaza secolul nostru. PEntru niste padurari ce defriseaza toate padurile pentru a vinde lemnele unor tarani care sunt dependenti de acest bun, dezinteresul fata de natura, de raul provocat, de pericolele ce pot sa apara, sunt doar niste fleacuri.

Nu vad care va fi viitorul tinerilor daca se mentin in stilul acesta. Nu imi prevad nici mie viitorul daca nu am de gand sa ma axez pe ceva anume. Ma gandesc ca mai am foarte putin pana sa optez pentru o facultate, dar habar nu am pentru care. Pentru inceput as alege Jurnalism, dar nu, exista si variante mai bune. As alege Medicina, dar nu, nu imi place. Academia de Politie, sa primesc ordine, in niciun caz. Atunci ma intreb daca nu sunt eu una din milioanele de tineri care fuge de munca, responsabilitate, interes pentru un anumit domeniu?

Oare cum pot trai unii oameni vazand ca le cad peretii, ca stratul de praf este de un deget, ca mizeria este peste tot, ca somnul ocupa cea mai mare parte din activitate, ca cea mai usoara munca este cea de a sta? De fapt, acesti oameni sunt eu, si tu, si tu, si tu…