Mi-am amintit de schimbul de experienta in Franta si de reactia mea cand am aflat ca Helene, corespondenta mea, locuieste intr-un sat la cca 20 km de oras. Schimbul avea sa se faca intre un liceu din Craiova si unul din Fougeres. Ma tot gandeam cum va fi experienta, tinand cont ca majoritatea colegilor vor avea corespondentii in oras, iar eu probabil nu voi iesi, nu voi vizita si voi avea ghinionul de a nu ma documenta in ceea ce priveste orasul respectiv.

Supriza cea mare a fost cand am intrat in sat: o multime de vile, P+1(respectiv 2)+M, care nu erau delimitate prin niciun fel de gard, avand gradini uriase, in fata un gazon cu fantani arteziene si diferite decoratiuni, in spate pomi fructiferi, flori, legume +sere, un garaj exterior pentru masina, cat si unul interior la subsolul casei. Casa vecinului cu aceeasi structura, neexistand niciun gard care sa delimiteze cele doua case.

Facand legatura cu Romania, acum un an am vrut sa ma mut la casa, undeva la iesire din oras, imediat dupa Metro. Trebuia sa dam apartamentul cu 3 camere in schimbul unei case, care urma sa se construiasca impreuna cu alte sute de case pe un camp. Ne-a incantat ideea de a sta la casa, mai ales pe taica-meu, am trecut si peste dezavantajele transportului si a distantei mai mari fata de locul de munca, respectiv scoala, insa felul in care erau proiectate casele ne-a facut sa renuntam la acest schimb: casa avea P+M, insa curtea era o alee de maximum 20 m, gardul din fata era din beton, iar peretii caselor erau lipiti intre ei. Mai exact o insiruire de constructii din beton fara posibilitatea unui loc cu spatiu verde, fara posibilitatea de a parca mai mult de 1, 2 masini, sau de a creste animale, de a avea o gradina, de a pune sere, de a planta gazon, de a respira.

Mergand cu gandul mai departe, sa luam drept exemplu casele bunicilor de la tara. Din fericire acolo exista gradini, exista spatiu unde sa se creasca animalele, sa manance bobocii iarba, sa se dezvolte o afacere cu sere, etc, insa nu exista civilizatie: exista oameni care se cearta pe un pom, un pom care are radacinile intr-o curte, insa crengile atarna in cealalta curte, drept urmare, cine este beneficiarul fructelor din pomul respectiv? Tot timpul exista discutii legate de cativa cm de pamant, de gard, de porumb, de vie. Tot timpul exista acei batrani curiosi de ce a facut vecinul, prefacandu-se ca ei culeg mararul din gradina cand de fapt se uita printre gard sa vada ultimele achizitii in materie de iarba, grau, porumb, ovaz, floarea-soarelui ale vecinului.

Ar mai fi alte lucruri care ma framanta, dar pe care nu stiu daca este bine sa le aduc in discutie. Mai exact conditiile de trai: in casa in care am stat in Franta erau cate 2 bai, 3 dormitoare pe etaj, bucatarie cu terasa, mansarda, sufragerie, toate aratand mai ceva ca in filmele de la Hollywood, fiecare membru al familiei detinand cate o masina (este adevarat ca familia la care am stat era destul de modesta si aveau cate un Renault din 98′, echivalentul Daciei la noi), mancare dintre cele mai selecte, insa probabil salariile erau triple, mentalitatile erau diferite, iar ei nu aveau mania de a investi in haine.

Una peste alta, ma gandesc la urmatorul lucru: Ce s-ar intampla daca in satele romanesti nu ar exista garduri intre case?