Intr-o societate in care fiecare e interesat de drepturile si libertatile individuale, intr-un stat in care suntem invatati sa ne gandim doar la propriul bine, intr-o lume in care ori facem ce ni se spune, ori suntem trimisi cativa pasi inapoi, noi, victime ale unui trai deloc decent, trebuie sa decidem ce alegem si ce solutii ar fi bune pentru viitorul nostru.
Dileme intalnim la tot pasul, in fiecare zi: ce mancam, in ce ne imbracam, cu ce mijloc de transport ne deplasam, daca raspundem sau nu la telefon unei persoane care ne face sa suferim, daca mergem pe un drum sau altul. Tot ce facem tine de optiune. Dincolo de aceste dileme devenite rutina, ne confruntam cu altele care ne pot schimba definitiv viata.
Am ascultat aseara un caz cutremurator al unei tinere care sufera de o boala rara si care are in pantece un copil. Afland de aceasta boala si mai ales de faptul ca este ereditara, trebuie sa aleaga intre a face avort si a pastra copilul. O alta dilema a fi aceea a unui copil de 3 ani bolnav de leucemie. Daca ai fi parinte in asemenea situatie, ce ai face? Ai spera ca se va face bine si ai lupta sa il vindeci, desi niciodata nu va avea o viata fericita, sau l-ai lasa strapuns de boala, stiind ca nu este tocmai constient si nu va fi toata viata dispus sa indure drama cancerului? Un bolnav in coma de ultimul grad, conectat la viata prin aparate. Sanse de supravietuire 1%. Alegi sa i se preleve organele si sa salvezi alte cateva vieti, sau nu poti trai cu gandul ca tu l-ai condamnat la moarte si i-ai luat si ultima sansa?
Referitor la aceste cazuri, era o povestire care suna cam asa: “la facultatea de medicina profesorul ii intreaba pe studenti ce ar recomanda in situatia in care o femeie bolnava de TBC sever, a carei sanse de supravietuire consta in inca 2-3 ani, este insarcinata in urma relatiei cu un tip betiv, abrutizat, violent, bolnav si el. Toti studentii raspund: Avort. Profesorul le spune: felicitari, tocmai l-ati omorat pe Beethoven”.
Ati realizat vreodata cat de fericiti suntem ca nu traim asemenea drame? Cu toate astea, pe langa dileme care pot fi capitale pentru fericirea sau suferinta noastra, in viata ne mai intalnim si cu compromisuri. Acele concesii pe care le facem, fiind prinsi in dilema de a alege. De multe ori cand suntem intre doua extreme, suntem sfatuiti sa facem un compromis si sa alegem ceva la mijloc. Dar daca aceste compromisuri depasesc granita moralitatii noastre? Daca fericirea noastra provoaca nefericirea altora?
Cele mai cunoscute compromisuri mie, fiind si in tema aceasta, sunt cele facute de profesori la bacalaureat. Acele compromisuri cand profesorul primeste o lista cu cei care trebuie sa aiba nota 10, acel trebuie care iti fura tie ca elev sansa de a castiga corect un loc la facultate. Ce decizie poti lua ca profesor: sa stii ca distruge viitorul unui elev acceptand, insa in acelasi timp daca nu faci acest compromis esti amenintat cu demiterea din functie? Daca lucrurile nu sunt atat de grave in democratia actuala, ce alegere faceai in perioada comunista? Faci sau nu compromis pentru binele tau?
Sunt multe intrebari si cazuri care ne depasesc. Optiunea de a face sau nu ceva este cea care ne urmareste pas cu pas si pe care nu o putem evita. Poate cel mai bun lucru invatat la filosofie a fost o teorie a lui Kant legata de moralitate. Ea spune “ca de fiecare data cand facem ceva, trebuie sa ne gandim daca noua ne-ar placea sau nu sa ni se faca acest lucru. Iar daca raspunsul este da, inseamna ca actiunea noastra este morala, daca raspunsul este nu, inseamna ca ar trebui sa incetam sa o mai facem”. Poate ca nu e suficienta in luarea unor decizii grele, insa este punct de plecare in actiunile noastre. Si ar trebui sa tinem cont de ea.
