Cred ca oamenii nu stiu ce isi doresc…sau din cauza faptului ca isi doresc prea mult, uita esentialul: bucuria, uita maruntul si simplitatea. Desi toata lumea scrie si vorbeste despre asta, nimeni nu tine cont.
Dorintele sunt diferite:unii isi doresc bani, altii cat mai multe « victime sentimentale « , altii faima, altii cariera. Putini isi doresc lucruri simple si putini isi doresc putin. Toti vor mult, iar cand obtin, cu munca sau nu, uita sa se multumeasca cu atat si continua sa isi doreasca mai mult, mai mult si poate nu au ce face cu ce e in plus, dar dorinta de avutie este cu atat mai puternica cu cat averea este mai mare.

Stai si te gandesti cum de la un lucru initial normal, simplu si de apreciat (intr`o anumita limita), cum ar fi un om care isi doreste sa castige bani, se ajunge sa isi uite prietenii sau sa faca lucruri numai in favoare lui si sa construiasca numai pentru el, pentru ca restul nu sunt importanti. E foarte ciudat cum un om se poate schimba si cum distruge tot ce e moral.
Cei care isi doresc faima sunt multi. Putini obtin. Dar atunci cand ajung « vedete » uita si ele de oamenii care i-au adus acolo, uita de tot ce a ajutat la asta, uita sa multumeasca, uita….

«Uite frate cu cine e»Multi baieti isi doresc fete frumoase. De ce nu dragute ? De ce e mai bine sa fie doar frumoase. Un motiv ar fi « faima «, iar altul ca poate cine se aseamana se aduna. Dar totusi, e ciudat, ca cei din jur ii fac sa fie asa : oameni superficiali, carora li se pare ceva extraordinar sa fii foarte frumos pentru ca doar asta conteaza. Nu conteaza cum vorbim, cum ne purtam, cum gandim, daca avem idei, idealuri, daca avem sperante, conteaza sa fim frumosi « tu nu trebuie sa spui nimic, doar sa zambesti frumos «  asta prinde, asta se cere, si din pacate asta se si da…

Ce vina au unii ca s`au nascut doar draguti. Dumnezeu ne`a facut dupa chipul si asemanarea Lui. Dumnezeu a dat la fiecare frumosul in suflet, in chip, in minte . Nimeni nu le are pe toate, nimeni nu e frumos de’a-intregul , dar toti avem un lucru pe care il pretuim. De ce sa ne mandrim ? De ce ne fac altii sa ne complexam si sa ne dorim ceva mai mult, avand in vedere ca la ce speram este cu adevarat superficial.

Stau si ma gandesc ca nu stim ce idealuri sa avem si nu ne dam seama cate clipe pierdem din viata pentru lucruri superficiale. De ce nu ne dorim decat foarte tarziu (sau poate niciodata) dragoste? Oare nu e la fel de apreciata ca si celalate dorinte ? De ce nu aspiram la lucruri ce tin de spirit de intelepciune de frumosul interior? Si de ce sa ne judecam noi intre noi cand singurul judecator este Dumnezeu ? Trebuie sa te gandesti ca tot ce faci faci pentru tine si un lucru facut pentru ceilalti este tot un lucru facut pentru tine.”Be careful what you wish for, because you might as well get it”.
…ganduri de la prieteni pentru prieteni…