Din fericire, pot spune ca a fost un examen in adevaratul sens al cuvantului. Din pacate, nu stiu daca voi reusi sa il promovez. Eu asa sper.

Spre deosebire de toate concursurile la care am participat, olimpiade, capacitate, etc, acest examen s-a anuntat unul serios. La proba scrisa este adevarat ca s-a mai putut vorbi, desi subiectele au fost de asa fel incat nici nu aveai ce comunica, dar totul s-a datorat faptului ca profesorii supraveghetori erau cei de la clasa, si au fost oarecum mai indulgenti. Dar asa cum am spus, putea fi sala goala, nimeni nu era sigur pe raspunsurile lui, si decat sa copiezi prostiile altora, mai bine mergi pe mintea ta.

In schimb, la probele orale totul a decurs ca la carte. Diplomatie din partea comisiei unde am fost examinata. Eram programata la ora 14, insa a trebuit sa astept de pe la ora 12, imediat dupa scris, fiind anuntate probele orale mai devreme. Bineinteles ca s-a ajuns sa se intarzie chiar, am intrat pe la 14:30, timp in care m-a durut capul de stres, imi venea sa vomit, imi era frica, aveam toate sentimentele neplacute. Cand am intrat in sala, comisia s-a aratat foarte intelegatoare, tinand cont de crisparea mea si de faptul ca initial am putut doar sa gesticulez si sa scot cateva cuvinte. Cu timpul m-am detasat, insa subiectele au fost oarecum peste masura cunostiintelor mele. Am fabulat cat de mult am putut, si sper, ca macar minimul de puncte pentru a promova sa il obtin.

Mi-as dori sa am DELF-ul luat, insa pentru mine a ramas o experienta placuta, unde am invatat ca emotiile te pot face sa uiti si cele mai simple lucruri. De aceea, aceste concursuri si aceste participari, indeosebi la probele orale (a fost prima din viata mea), te ajuta sa te maturizezi, sa te controlezi si sa stii sa te adaptezi oricarei situatii. Inca un punct marcat pe lista grelelor incercari si a experientelor ce te formeaza pentru urmatoarele incercari. Sper sa fie o poveste cu final fericit, rezultatul il vor afla abia in iulie.