Asta e printre cele mai tari chestii pe care le-am citit in ultimele zile (pe langa sutele de chestionare care sunt atat de “interesante”). Cica oamenii bogati platesc zeci de mii de euro pentru a ajunge in locuri mai putin populate si cunoscute de oameni: Polul Nord, Indonezia, etc. Un alt lucru atins in articol era faptul ca turistii isi doresc sa vada mai mult locuri unde au avut loc adevarate catastrofe, ca World Trade Centre care s-a prabusit in 2001 sau sa vada ravagiile facute de uraganul Katrina sau unele tzunami de mari proportii.
Cel mai tare este ca unul si-a dorit sa ajunga in mijlocul unui trib de canibali. A platit mii de euro, a ajuns acolo unde civilizatia s-a dat drept canibala si a improvizat creier de om si alte specialitati din mancaruri de om, ca la sfarsitul excursiei sa constate ca acei “canibali” erau simpli oameni pe o scena teatrala numita afacere. Si uite asa se duc banii pe dorinta de a ajunge printre canibali, de a atinge un aisberg sau de a vedea locul unde au murit mii de oameni.
Acum, sincera sa fiu, si mie imi place sa calatoresc. Si eu as vrea sa vad toata lumea. Insa eu m-as multumi sa vad si insule si mari si orase si ruine, nu m-ar deranja nici aglomeratia, dar nici pustietatea. Atata timp cat pot sa cunosc si altceva, totul este cat se poate de minunat. Acum cred ca in cazurile prezentate mai sus intervin si capriciile stupide ale unor oameni de a isi expune valoarea materiala prin astfel de excursii. Pai ce ai avea de vazut intr-un trib de canibali, daca acestea ar exista cu adevarat? Eu una as alege ca excursie exotica, daca as fi om politic sau multimiliardar, un catarat pe Himalaya departe de ochii lumii si a impresiilor de zile mari.
