Mi-a placut mereu sa cred inversul a ceea ce se spune. Mi-a placut sa cred ca se poate face primavara cu o singura floare. La fel imi imaginez si experienta traita la Bucuresti, in cadrul Scolii de Vara, perioada 13-19 iulie. O experienta ce mi-a elimitat toate nedumeririle si m-a facut sa cred ca vreau jurnalism.

Programul, trainerii, dar si invitatii au facut ca lucrurile mici sa para mari. Si cum astfel te-ai putea simti cand Cristi Lupsa iti vorbeste despre scris si despre incercari? In momentul acela nu vrei altceva decat sa scrii despre orice: despre oameni, vedete, lucruri sau obiceiuri.  Cum sa nu crezi ca meseria asta ti se potriveste cand George Hari Popescu te critica exact ca pe un jurnalist, iar singurul tau gand este “mi s-a spus ca trebuie sa am stomacul mare”. Sau momentele petrecute cu Bogdan Manolea in care stii cate drepturi de autor trebuie sa respecti si cum nu poti fura poze, articole si subiecte, cum o fac mai marii nostri! Sa nu mai vorbim de Ioana Avadani si George Ene, care fac o echipa formidabila si te impotmolesc cu argument peste argument. Iar despre doamna Mihaela Danga, ma pot exprima ca in clasa 1, cand o vedeam pe doamna invatatoare ca pe a doua mama. Asa am vazut-o pe dumneaei in zilele acestea.

Daca in prezenta celor de sus am putut fi noi pentru ca am petrecut mai mult timp cu ei, in prezenta urmatorilor: Catalin Tolontan, Mirela Zeta, Cristina Bazavan, Petrisor Obae, Cristian Pantazi , ne-am simtit umili, complexati de complexitatea muncii acestor oameni, dar in acelasi timp dornici de a le urma experientele si de a avea cel putin vise la fel de marete ca ale lor. To be continued…

Unul dintre cele mai triste lucruri pentru un om este atunci cand te simti mic, atat de mic incat nu poti realiza ca cei de langa tine sunt tot oameni obisnuiti. Asa m-am simtit in unele momente in cadrul acestor cursuri, ca acum sa realizez ca asa ma voi simti mereu in fata oricarui om, cunoscut sau anonim, care va face ceva pentru ceilalti. Pentru ca admiratia izvoreste din faptele bune ale celor de langa noi.

M-am simtit bine. Mi-a placut tot, hotelul unde am fost cazati, mancarea, excursia pe care am facut-o, oamenii pe care i-am cunoscut, mi-a placut Bucurestiul (mai putin oamenii care nu stiau pe ce strada se afla), mi-a placut Parcul Cismigiu, nu mi-a placut Pipera (da, am fost curioasa sa vad si eu zona despre care se tot vorbeste, insa a fost un peisaj dezamagitor), nu am vazut niciun mall (pierdere sau castig?), mi-au placut magazinele cu reduceri, mi-a placut Bucurestiul Vechi, nu am apucat sa vad niciun muzeu, mi-a placut parculetul din zona Casei Poporului. To be continued…