Nu vreau sa aprob cliseul care inculpa femeile ca ar fi materialiste. Vreau doar sa va povestesc o intamplare cu o ea si un el.
Am avut in generala un coleg cu care am ramas prietena si in ziua de astazi. Un baiat simtit, simpatic, cu simtul umorului (are multe calitati cu “s”:D ) care stia sa se faca placut in fata tuturor fetelor. Dupa terminarea scolii generale a fost unul dintre cei care a facut conexiunile intre fostii colegi, reusind sa mai faca cate o intalnire, sa mai dea un telefon, sa mai afle o stire despre unul sau altul. Este colegul cu care mergeam mereu la alergat, ba vara pe la iesirea din Craiova, ba primavara pe stadion. Eram intr-una din zilele cand mersesem cu el la stadion. Avea o Dacie 1310 care ne cara de fiecare data spre marele antrenament. Pe drum ne sfatuiam cu privire la condus, ba el nu vedea cate un pieton, ba eu cand mergeam cu masina mea mai intram pe interzis si masinile din fata ma ocoleau. Ba el imi zicea ca nu iau curba bine si turez prea mult, ba mie mi se parea ca el e prea lent sau prea rapid in curbe. Una dupa alta, peripetiile cu dacia au fost multe. Isi mai uita cheia in masina exact cand taica-sau il avertiza sa nu cumva sa uite cheile inchise in Dacie.
Sa vorbim acum despre ea. O colega din liceu care mi-a fost o prietena foarte buna. Frumoasa foc, mereu sa te ajute cand ai nevoie, sociabila, cu greutati, extrem de muncitoare si descurcareata. Si ea alerga pe stadion sa isi mentina silueta si era singurul om pe care il cunosc care se putea plimba oriunde, oricand, fara telefon, fara sa stie ce face cat timp mai are de asteptat cine stie ce. Cert este ca nu e genul de om care sa dea 10 telefoane sa intrebe cine merge cu ea sa isi cumpere o fusta. Se imbraca si se duce singura.
Intr-o zi se intalnesc cei doi pe stadion: el si ea. Ma intreaba cine e el, ii povestesc, dar nimic nu ii atrage atentia. Baiatul are Dacie, ea stie ce inseamna greutatile, subiectul devine deci unul neinteresant, mai ales ca parea a nu fi pe gustul ei (oricum tipul avea prietena si nu voia nimic). Peste cateva luni, mai exact acum cateva zile, dupa o patanie cu chei uitate in contact si chemat oameni in ajutor, il sun pe colegul asta sa vina sa ma ajute. Dar intre timp si-a luat Audi, la semafor ii mai face cate unul/una semn sa coboare geamul si lumea a inceput sa se schimbe in jurul lui. El nu, dar altii da. Vine el cu noua lui masina, ma ia si ne ducem sa ne intalnim cu cea despre care v-am povestit. Ea imi imprumuta o cheie, el ramane in masina, se privesc, el mai putin, ea mai mult si apoi plecam.
A doua zi la facultate aud o voce care mi se parea cunoscuta. Din spatele meu o ea ma intreaba “Cine era, cine era?!” Nu il observase prea bine in seara precedenta, dar i se paruse simpatic. “Nu l-am vazut prea bine la fata, dar mi s-a parut dragut. Cand iesim cu el in oras?” Ceva se schimbase in atitudinea ei. Desi nu stia ca e acelasi cu cel de pe stadion, deodata, in Audi parca aparuse cel ce avea sa o cucereasca. In zadar insa ca cel cu fosta Dacie si actualul Audi nu este disponibil.
Ma gandesc insa cate poate schimba o masina. De fapt o marca de masina. Din cersetor ajungi print si asa teoria chibritului care spune ca banii conteaza se adevereste. Vrei sau nu sa primesti atentie, e de ajuns sa ai altceva decat Dacie, Oltcit sau Trabant si succesul este garantat. De ce, nu stiu! Dar aproape toate femeile se indragostesc mai intai de masina!