Eu si frate-meu suntem frati. Incredibil, dar adevarat!  Povestea vietii noastre suna cam asa: el a crescut la Craiova, cu ai mei, iar eu la tara, la bunici, pana la varsta de 7 ani. Cand am venit si eu la gradinita, la oras, nici nu stiam prea bine ca am un frate, iar el ma vedea ca pe o straina, si ma lua cu el, pentru a se obisnui cu mine. Toata lumea il intreba: “cine este ea”?

Am ramas o ea foarte putin timp pentru ca m-am adaptat foarte repede mediului. Bineinteles dupa ce am reusit sa schimb limbajul meu acumulat in 7 ani “mashana”, “samanta”, “carpa”, etc:d. In fata blocului eram peste 20 de copii, dar eu cu frate-meu cei mai populari, pentru ca mereu ne bateam. Adica ma batea, sub pretextul ca “aici e democratie”. Eram cei mai uniti frati, cand isi lua unu bataie, isi lua si celalalt. Cand mergeam la furat de liliac, noi eram cei mai lacomi, si pe noi ne prindea mereu cineva si ne batea. Cand ne duceam la furat de cirese in livada, mereu ne furau tiganii papucii. Ritualurile noastre pana pe la vreo 14 ani erau sfinte. Inainte de a ne culca, trebuia sa spunem o serie de fraze, dupa un anumit interval de timp. “Adormisi?”. “Nu, tu!”. Trebuia sa asteptam o jumatate de ora pentru a intreba iar aceste lucruri, pentru a avea o zi norocoasa a doua zi, daca incalcam regulile, nu mai ieseam din casa. Rugaciunea noastra tinea mult mai mult, legamantul nostru, insa nu il pot dezvalui pe tot.

Eu si frate-meu am avut mereu tot ce ne-am doit. Nu ca ar fi fost parintii niste bogatasi, dar cand ne-am dorit ceva mereu faceam orice sacrificiu si ne cumparam. Incepand de la mingi de fotbal, pentru care strangeam bani cateva zile, pana la telefoane, calculatoare, etc. Mereu am luat contractul de la apartament si am facut abonamente fara sa stie parintii, pe care le-am platit din banii de meditatii. Cand a vrut casetofon pe masina, am bagat lucruri in amanet. Iar cand m-a vazut maica-mea  fara ele, a zis sa il intrebe pe frate-meu ca el niciodata nu o minte. “Puiule, ce a facut soru-ta cu lantisorul si inelul, ca eu banuiesc ceva (maica-mea banuia ca le imprumutasem”.. “Pai ce mami, ai gasit chitanta de la amanet”. Bineinteles ca eu am fost cea certata, si el cel care se plimba, ascultand muzica.

CEi mai buni frati impart totul. Si noi imparteam orice jumatate. Cand eu mai aveam jumate, el termina mereu portia lui, iar jumatatea mea devenea si a lui. Dupa ce el termina si jumatatea din jumatatea mea, ce mai aveam eu imparteam la doi. Dar atunci cand mergea in excursii, nu era egoist, imi cerea si mie sa ii dau bani, nu numai alor mei. Asa impartea sarcina in moduri egale.

Ca si frati, aveam sarcini egale in casa. Amandoi curatam si prajeam cartofi: eu ii curatam, iar el statea pe scaun si imi spunea bancuri. Eu ii puneam la prajit, iar el facea pe dj-ul in sufragerie, la calculator. La cumparaturi mereu mergeam amandoi. El se ducea in curtea scolii sa vorbeasca cu prietenii, iar eu caram plasele si faceam cumparaturile. Dar el a fost mereu langa mine.

A aparut la oferta la orange un telefon foarte bun, pe care amandoi ni-l doream. Era foarte scump, asa ca ne-am gandit sa il luam in rate. Plateam jumatate-jumatate in fiecare luna, dar telefonul a ramas la el. Bineinteles ca il puteam admira in weekend, cand venea acasa de la Bucuresti. L-am vazut intr-o revista, era colorat, si frumos, iar el vine la mine si imi zice “sury, ce zici, il vrei sau nu”? Era vorba de un laptop. Zis si facut. Am muncit amandoi, el cu psihicu eu cu fizicu, si l-am cumparat.

Din cate am scris, tind sa fac pe victima. Nu ca nu ar fi adevarat tot ce am scris, dar nu este lucru mai frumos decat sa ai un frate. Am invatat sa nu fiu egoista, am invatat sa desfac punguta cu mancare si mai intai sa ii rog pe altii. Tot ce stiu, am invatat de la el: de la a da drumul la calculator, pana la a afla ce e ala hard, rami, placa. El mi-a aratat tot ce stiu azi. Adica, eu am furat de la el tot ce stiu azi. Cand reinstala windowsul, eram mereu in spatele lui cu o foaie si imi notam. Radea copios de mine, dar azi mi-a prins bine. Azi sunt fericita ca am un frate, cu care ma bateam mereu si cu care insiram dopuri pe gresie pentru a face jaloane cu masinutele. Nu m-au atras papusile, pentru ca mereu eram in concurenta cu el, a cui masina este mai buna. Bucuria de a se imprieteni toate colegele si fetele cu mine doar pentru ca am un frate mai mare, frumos, a facut sa am multi prieteni. M-am maturizat mult mai repede datorita cercului de prieteni mai mari, pentru ca mai mereu umblam cu frate-meu (asta ar fi una din explicatii, a doua ar fi ca mi s-a turtit creierul de la cate palme am luat). Toata lumea il stie ca bataus, iar cand vine cineva la noi, cunostinta de a mea, doar o auzi “el e baiatu care te-a batut toata copilaria (pentru ca asta am retinut eu:D)”. Toti fratii se bat, totii fratii mai mici isi iau bataie, dar toti fratii se iubesc.

Nu pot decat sa fiu fericita ca am un frate bataus, si sa ma rog pentru nevasta-sa, ce viata o sa aiba saraca! Cat despre mine, ce viata fericita voi avea! De fapt, sunt sigura ca eu si sotul meu va trebui sa avem grija si de copilasii lui frate-meu, pentru ca el nu cred ca ii va baga in seama. Sau ii va trimite sa ne ceara bani, ca stie ce avem slabiciune pentru copilasii mici. Asa ca eu si frate-meu, suntem perfecti. Nici in filmele cu prosti, nu vezi frati ca noi! (asa de inteligenti,frumosi, deosebiti, nemaintalniti, magnifici).