Inima de bou era soiul de rosii pe care-l avea bunica in gradina, mai avea un soi de rosii lunguiete dar se coceau mai spre toamna si le folosea la bulion. La mancare si salate se foloseau cele inima de bou, pentru ca aveau gust, erau sanatoase si mari.
De cand bunica mea s-a dus, am inceput sa mananc din ce in ce mai rar astfel de rosii, in ultimul timp chiar foarte rar, acestea fiind usor, usor eliminate de pe piata, de alte soiuri de rosii, majoritatea din import. O mare parte din vina o avem si noi, ca ascultam sfaturi de genul: evitati rosiile care nu sunt tari, au o forma mai ciudata si neregulata.
Da, rosiile inima de bou nu au o forma perfect rotunda, mai au si ceva pete mici pe ele, nu sunt la fel de curate si nu au coaja de o jumatate de centimetru, de fapt au doar o pielita, deci nu sunt la fel de tari ca cele turcesti, dar au GUST.

Zilele trecute m-am intors de la Baile Olanesti si in drum spre casa m-am oprit in comuna Gradinari, judetului Olt, o comuna in care majoritatea oamenilor se ocupa cu legumicultura si de unde poti lua rosii proaspete, printre care, daca ai rabdare si cauti, gasesti si din soiul inima de bou. Eu am avut rabdare si a meritat.