Interzis este poate cuvantul care imi displace cel mai mult din limba romana. Sensul lui ma face sa ma simt mica si sa imi reneg toate libertatile primite la nastere.

Eu o inteleg pe Eva. Stiu ca fructul interzis este cel mai mai gustos si cel fara de care simti ca lipseste ceva. Imi plac lucrurile stabile, dar ma plictisesc daca nu aduc acea nuanta de interzis pentru ceea ce vreau eu. E imbucurator ca exista legi care sa restrictioneze instinctele noastre, insa este trist ca noi oamenii ne scriem legi dupa care sa traim. Practic, clipele noastre de ratiune sunt limitate la “asa e bine”, iar traitul din plin se rezuma la “viata planificata”.

Asa am ajuns la concluzia ca a face lucruri interzise nu este rau, atunci cand ele echivaleaza cu interzicerea unei actiuni de ale tale impusa de altcineva: exemplu: atunci cand parintii iti interzic sa mergi la munte, iar tu pleci. Faci un lucru interzis, ale caror urmari ti le asumi.

Ca sa reusim sa facem o statistica a binelui sau a raului in ceea ce priveste cuvantul interzis, care este ultimul lucru interzis pe care l-ati facut si ce urmari a avut?