Avem tendinta sa interpretam toate lucrurile dupa o prima evaluare: un om, un obiect, o situatie. Asta am facut de cele mai multe ori, dupa care am avut de gandit.

Atunci cand cunoastem o persoana pentru prima data avem tendinta de  a o cataloga. Asa mi s-a intamplat de fiecare data, si inca nu m-am dezmintit. La inceputul liceului, am judecat in prima zi tot ce nu mi-a placut dupa primele doua cuvinte discute. Azi am ajuns sa fiu prietena buna cu acele persoane. Asa s-a intamplat si cu anumiti profesorii. La inceput mi se pareau dificili, dar apoi am ajuns sa ii indragesc si sa imi dau seama ca ceea ce au facut la inceput, a fost cel mai bun lucru posibil. Doctori, avocati, am ajuns sa ii bag pe toti in aceeasi oala, datorita unuia singur care nu si-a facut datoria. Am ajuns sa fac presupuneri asupra fiecarui lucru, crezand ca mereu am dreptate. Poate aceasta gandire si din cauza faptului ca parintii mei au accentuat mereu un lucru”cand mergi la liceu/facultate, etc, este important sa faci impresie la inceput, pana te iau profesorii in ochi de elev bun, si apoi nu vei mai avea treaba”. Pornind de la ideea ca prima impresie conteaza, pe asta ma bazez si eu mereu.

La prima vedere, lucrurile par batute in cuie. Nu mai este cale de dat inapoi, nu mai exista speranta sau schimbare. De aceea, am luat o decizie: sa nu mai judec niciodata un om inainte sa il cunosc. Dupa mine, prima vedere sau prima impresie este doar o iluzie optica.