Cine ma aude, zice ca sunt o pustoaica ce crede in dragoste adolescentina si catalogheaza iubirea printr-o strangere de mana si o imbratisare. Nu e asa. Chiar m-am indragostit. Pentru totdeauna. De cel mai bun prieten, cel mai bun iubit, cea mai buna persoana. E frumos si simplu! Sunt fericita! Atat pentru mine, cat si pentru el, cat si pentru persoanele din jurul meu. Ce mai conteaza restul cand iubesc. Nu aberez, nu visez, nu fabulez. Nu imi laud dragostea, imi laud fericirea.
Sunt sigura ca ma voi casatori cu el, voi avea o familie fericita, nu prea multi bani, mereu cu datorii la frate-meu, dar cu conditii de trai bune. Voi fi stresata cu facturi si cheltuieli, voi avea multe foi cu calcule, dar voi fi imediat calmata de iubitul meu care imi va spune sincer”va fi bine”. Nu imi voi face patul niciodata, pentru ca nici acum nu mi-l fac. Voi fi cea mai buna gospodina si cea mai buna mama. Voi avea o casa de vacanta la munte, voi avea parte numai de excursii spontane, si de surprize sadice. Voi aduce o pisica in casa, si voi pune un sarpe in pat. Voi avea o cariera modesta, care necesita o munca placuta, ca de exemplu psiholog, si nu voi fi niciodata sefa pentru ca nu imi place sa am subalterni. Voi avea o afacere proprie, poate chiar o lada de inghetata. Ma voi casatori cu el.

La ce varsta v-ati casatorit?