Mereu am fost de parere ca omul se poate autodepasi in orice moment, important este sa aiba o vointa de fier. Cu toate ca am constientizat, de foarte putini ori am aplicat teoria in ceea ce ma priveste.

Pe langa generoasele caracteristici atribuite tinerilor de varsta mea, eu as mai adauga una: risipitorii informatiei. Da, suntem printre cei mai fericiti receptori ai informatiei, insa avem talentul de a o risipi in cel mai facil mod. Nu-mi imaginez cat de usoara ar deveni viata noastra daca am selecta informatiile de care avem nevoie si le-am aplica in domeniile care ne intereseaza. Cele 6-7 ore petrecute la scoala au devenit mai degraba ore de prezenta, nicidecum de atentie. Fiecare isi gaseste preocupari in timpul orelor, unii ba se joaca pe telefoane, altii asculta muzica, mananca seminte, deseneaza. Am ajuns sa invatam sa scriem mesaje uitandu-ne in ochii profesorului in timp ce ne vorbeste. Toate preocuparile noastre din decursul a celor 50 de minute, cat tine ora, sunt total diferite de cele care ar fi considerate normale: de a fi atenti, de a prelua informatia, de a o prelucra, de a o asimila.

Ajungem acasa si incepem sa ne plangem ca nu mai intelegem nimic si ca profesorii din ziua de azi nu isi mai fac treaba. Este adevarat ca mai exista si din aceia care ne dau numarul si le dam beep cand vrem sa plecam, insa ei vor pleca din invatamant la fel de repede cum au venit. Asa cum spuneam, ajungem sa dam vina pe profesori pentru lipsa performantelor noastre. Daca in primele clase de liceu nu ne facem griji ca devenim  mai prosti decat am fost, in anul terminal ne izbim de tot felul de bariere care sa ne ajute sa ne alegem profesia. Bineinteles, din vina profesorilor, asa cum spunem toti, ajungem sa ii platim in particular pentru a ne explica ceea ce ne explica deja in clasa. O scuza frecventa folosita de noi este aceea ca ne este greu sa ne concentram cu 30 suflete intr-o incapere, la meditatie fiind alta situatia pentru ca profesorul isi indreapta intreaga atentie spre tine. Prostii!

Meditatiile au ajuns sa fie un “asa trebuie” sau un “e nevoie”, desi niciuna dintre cele doua atribuiri nu sunt reale. O sa iau drept exemplu profilul meu: filolofie intensiv franceza. O sa avem trei probe scrise: romana, istorie, si la alegere dintre geografie/ economie /sociologie /filozofie/ psihologie /logica. Mai mult de 3 sferturi dintre cei pe care ii cunosc si sunt in anul terminal fac pregatire la cel putin una dintre cele 3 materii. Romana? Romana facem din clasa I, iar cei care am ales acest profil l-am ales si pentru ca aveam performante la aceasta materie. Timp de 4 ani, desi nu am facut atat de multe cat ar fi trebuit, am facut in asa fel incat sa fim pregatiti pentru acest bacalaureat, care, nu este nicidecum la nivel olimpic, ci la nivel mediu. Nu inteleg necesitatea meditatiei la romana atata timp cat ai de invatat niste comentarii, ai de gasit antonime/ sinonime/ paronime pentru niste cuvinte dintr-un text, etc. O alta materie, la care iar nu ii vad necesitatea meditatiei este istoria. De ce sa faci meditatie la istorie pentru bac, cand la clasa ai printre cei mai buni profesori din oras, iti structureaza perfect lectiile, iar singura ta datorie este aceea de a le invata? Explicatie: … ? . Cat despre ultima proba, aici nu ar trebui sa existe justificare pentru meditatie. Adica ai 5 materii din care sa iti alegi, iar tu nu esti capabil sa stii una din ele fara sa faci meditatie?

Meditatiile sunt o moda. Trebuie sa ne meditam pentru ca asa face colegul, pentru ca asa a facut fratele, pentru ca asa spune parintele. Trebuie sa ne meditam pentru a recupera timpul pierdut 6-7 ore pe zi la scoala, carora li se mai adauga 2, exact cat tine o sedinta. Insa diferenta este ca acele 2 ore sunt platite.

Meditatiile sunt de fapt o pierdere de timp/bani si informatiei. Pierdem informatii gratuite pentru unele platite. Ceea ce nu stim noi sa facem este sa imbinam placutul cu utilul. Poate ca nici nu suntem invatati si materiile sunt predate greoi, insa, asa cum am spun, omul are menirea de a se autodepasi si trebuie in orice moment sa stie sa aleaga.

Sunt de acord cu ele in contextul in care nu exista alternativa (desi mereu exista), atunci cand admiterea intr-o facultate este extrem de grea si nu e nevoie doar sa stii, ci sa stii bine, atunci cand ai nevoie de materiale/documente/informatii pe care nu le obtinii in nicio alta parte, decat la orele de pregatire suplimentara,  sau atunci cand este vorba de o materie de la sectia real si nu te duce prea mult capul (desi matematica/fizica/chimia etc se invata lucrandu-le).

In rest, meditatiile sunt doar o scuza la neputinta noastra de a vrea mai mult.