Publicaţia americană The Onion (un fel de Academia Caţavencu de la noi) publica astăzi un scurt articol cu titlul „King of Pop Dead at 12” (Regele muzicii pop, mort la 12 ani). Trecând peste criticile pe care le-au primit datorită faptului că e mult prea devreme pentru a face glume pe seama Regelui, jurnaliştii au dreptate într-o oarecare măsură.

Patru din fraţii lui Michael (Jackie, Jerlaime, Tito şi Marlon) cântau deja împreună când acesta se năştea. Tatăl lor, Joseph (cânta şi el R&B alături de fratele său) a fost cel ce i-a obligat în mare măsură să ducă o viaţă de muzicieni astfel încât la doar 5 ani Michael cânta pentru prima dată în public alături de fraţii săi. Se pare că Joseph chiar descoperise un talent ascuns în cel de-al 7-lea copil al său, căci Michael ajunge la doar 8 ani sa fie liderul grupului „The Jackson 5”.

Cam în aceeaşi perioadă în care a susţinut primul concert în România, Michael recunoştea la Oprah ca tatăl lor îi bătea cu cureaua de fiecare dată când nu cântau aşa cum îşi dorea, în nenumăratele repetiţii ce aveau loc zi şi noapte în casa familiei Jackson. În documentarul „Living with Michael Jackson” recunoştea ca a avut coşmaruri toată viaţa legate de copilăria sa, perioadă în care deseori plângea de singurătate şi chiar i se întâmpla să vomite numai la vederea tatălui său.

La 14 ani deja scotea 4 albume solo, continuând să cânte şi alături de fraţii săi, având melodii ce au ajuns în vârful topurilor din întreaga lume la vremea aceea. La 18 ani Michael ajunsese să fie şi compozitorul melodiilor şi a versurilor trupei.

Aceasta este vârsta până la care cu toţii ne permitem să fim copii, să ne trăim din plin copilăria. Michael nu a avut nici un moment acest privilegiu, pe care s-a luptat, fără succes, toată viaţa ca să şi-l câştige.

Cariera sa muzicală era într-o continuă ascensiune, ajungând după albumul Thriller să fie considerat pe bună dreptate regele muzicii pop. Joacă în filme, ori îşi joacă propriul rol în reclama de la Pepsi sau în documentarul despre Thriller. În timp ce filma Vrăjitorul din Oz îşi rupe nasul, având nevoie de multiple operaţii pentru a şi-l reface, iar în timp ce filma reclama la Pepsi suferă arsuri de gradul trei pe o parte din pielea capului, astfel încât are nevoie de noi intervenţii chirurgicale. De aici porneşte şi lungul şir de operaţii estetice, căci se pare că nu a mai fost niciodată satisfăcut de cum arăta.

Probabil că tot în această perioadă a aflat şi că poate deveni alb, schimbându-şi pigmentul pielii. Având în vedere vremurile şi locurile în care crescuse, este lesne de înţeles dorinţa unui tânăr negru de a deveni alb, de a fi acceptat de o societate care deseori îl desconsiderase din cauza culorii pielii.

Poate că acum este mai clar pentru toată lumea de unde au pornit excentricităţile sale.

Ceva mai târziu, Michael încearcă să îşi recâştige copilăria, salvând de la un laborator de experimente un cimpanzeu pe nume Bubbles, care îi devine imediat cel mai bun prieten. Cimpanzeul merge peste tot cu el, în turnee sau la filmări şi învaţă chiar şi celebrul dans „Moon Walk”. Atunci Michael primeşte porecla de Wacko Jacko.

Află apoi că suferă de o boală numită vitiligo, iar datorită tratamentului pielea sa capătă o culoare palidă şi începând din perioada aceea este foarte sensibil la soare, urmând să apară de foarte multe ori în public cu o umbrelă imensă care să îi protejeze pielea de razele soarelui.

Deşi trecuseră vreo trei decade din viaţa sa, Michael se simte în continuare un copil blocat în corpul unui bărbat, asociindu-şi povestea lui Peter Pan. De aici se inspiră şi atunci când transformă proprietatea abia cumpărată în ceea ce avea să devină Neverland, un imens parc de distracţii privat, cu o uimitoare grădină zoologică. Acest parc aste locul unde a invitat sute de copii orfani a căror viaţă a fost influenţată de către organizaţia umanitară „Heal the World Fundation”.

A investit zeci de milioane de dolari în acte de caritate împotriva HIV, dar mai ales pentru ajutorarea copiilor din întreaga lume, fie ei orfani, cu probleme medicale ori refugiaţi din Kosovo. Conştient că nu se va mai putea bucura de copilărie niciodată, oricât ar fi înconjurat de copii, ar avea cimpanzei prieteni şi ar trăi într-un imens parc de distracţii, a încercat să ofere o copilărie adevărată altora, celor care aveau nevoie. Prin donaţiile sale către diverse fundaţii de acest gen, precum şi către Crucea Roşie şi UNESCO a făcut astfel încât mii de alţi copii să aibă privilegiul unei copilării liniştite.

În 1993 este acuzat prima dată de abuzarea sexuală a unui copil. Ce poate multă lume a uitat sunt condiţiile în care acest fapt se întâmplase. Mama respectivului copil nu a susţinut niciodată această poveste, nedorind nici să o infirme, nici să o confirme. Tatăl copilului fusese la un moment dat înregistrat de un ziarist că dacă va duce până la capăt procesul va câştiga o avere de pe urma lui Michael. Tabloidele s-au grăbit să îl acuze, iar la starea psihică în care se afla cântăreţul, a început să ia calmante puternice şi droguri. El era convins că dacă va duce până la capăt procesul îl va câştiga, însă familia sa a văzut cât de mult îl afectează acuzaţiile, cât de mult slăbise şi îşi pusese viaţa în pericol, astfel încât i-au recomandat să nu treacă prin emoţiile şi stresul unui proces ce poate ţine câţiva ani şi să ajungă la o înţelegere cu reclamantul. Michael a fost de acord, plătind 22 de milioane de dolari tatălui copilului, care îşi vedea buzunarele pline, aşa cum îşi dorise.

După 6 ani alţi părinţi au încercat să profite de o poveste similară, însă de data asta Michael nu s-a mai lăsat şantajat, a dus procesul până la capăt şi a fost achitat de toate acuzaţiile care i-au fost aduse, spălându-şi reputaţia în faţa multora care se îndoiseră de el.

Toate excentricităţile din viaţa lui au avut un punct de pornire, fie că este vorba de deschiderea la culoare a pigmentului pielii, rezultat al modului în care fusese tratat ca negru în perioada în care cânta cu fraţii săi, apoi schimbarea radicală a culorii pielii, ca rezultat al tratamentului la vitiligo, fie că este vorba de operaţiile estetice la nas, rezultat al accidentului avut la filmările unui film, ori alte operaţii estetice, pornite în momentul în care s-a ars în timpul filmărilor la reclama Pepsi. Controversele create de procesele de molestare a copiilor au avut până la urmă şi ele un final fericit, dovedindu-se că a fost inocent.

Totuşi, cele mai multe din ciudăţeniile din viaţa lui Michael, precum cimpanzeul Bubbles, tărâmul de poveste de la Neverland şi zecile de milioane de dolari investiţi în acte de caritate se trag din dorinţa acestuia de a-şi recăpăta copilăria pierdută pe scenă şi în dureroasele zile de repetiţii însoţite de bătăi.

Timp de 50 de ani Michael Jackson s-a comportat ca un copil. Nici un moment însă nu a putut să se bucure de copilărie.

Poate una din melodiile cele mai emoţionante, care îi descrie perfect sufletul zbuciumat, dornic să-şi trăiască copilăria pe care n-a avut-o niciodată, este cea intitulată Childhood – Copilărie.

Have you seen my Childhood?
I’m searching for the world that I come from
‘Cause I’ve been looking around
In the lost and found of my heart…
No one understands me
They view it as such strange eccentricities…
‘Cause I keep kidding around
Like a child, but pardon me…

People say I’m not okay
‘Cause I love such elementary things…
It’s been my fate to compensate,
for the Childhood
I’ve never known…

Have you seen my Childhood?
I’m searching for that wonder in my youth
Like pirates in adventurous dreams,
Of conquest and kings on the throne…

Before you judge me, try hard to love me,
Look within your heart then ask,
Have you seen my Childhood?

People say I’m strange that way
‘Cause I love such elementary things,
It’s been my fate to compensate,
for the Childhood (Childhood) I’ve never known…

Have you seen my Childhood?
I’m searching for that wonder in my youth
Like fantastical stories to share
But the dreams I would dare, watch me fly…

Before you judge me, try hard to love me.
The painful youth I’ve had

Have you seen my Childhood….

Mulţumim pentru ce ai lăsat în urmă, Michael ! Sperăm că acolo sus unde eşti te poţi, în sfârşit, bucura de copilărie.