Noi chiar suntem mincinosi. Ma uit in jurul meu si vad aceleasi minciuni comune:

- mintim cand ne suna telefonul si cineva are nevoie de noi: ba suntem plecati din localitate, desi stam in pat, ba am ajuns acasa, dar de fapt suntem in autobuz, ba avem treaba si dam ocupat, cand de fapt dormim.
- mintim cand e in joc orgoliul nostru: nu putem recunoaste ca am gresit si este vina noastra, preferam sa dam vina pe profesori ca nu stim o materie, sa dam vina pe director ca nu avem uniforma, sa il inculpam pe cel care nu este de fata.
- mintim cate kilograme sau ce intaltime avem cand corespondam cu cineva la distanta: unii se vor mai grasi, altii mai slabi, altii mai inalti, niciodata nu putem sa ne vedem pe noi ca fiind buni si speciali doar pentru simplul fapt ca suntem noi. Preluam modele artificiale dupa care ne mintim atat pe noi cat si pe cei din jurul nostru.
- mintim ce carti citim, doar de dragul de a fi mai apreciati. Atunci cand suntem intrebati de o carte preferam sa dam raspunsuri elevate, sa cautam in filosofia antica si sa parem cat mai putin accesibili. Aceleasi minciuni in cazul muzicii, filmelor, picturii.
- mintim prin cuvintele pe care le creem, frazele complicate si textele fara logica, invatam zi de zi arta mintitului din politica si, desi ii judecam, ajungem sa fim ca ei: cautam sa facem promisiuni pe care nu ni le respectam. Ne mintim pe noi.
- mintim in fata parintilor si a sefilor doar pentru a nu da explicatii. Pe parcurs cautam solutia rezolvarii unei minciuni, care inevitabil aduce dupa sine inca o minciuna, cand de fapt ar trebui sa cautam solutia problemei pentru care mintim.
- mintim ce avere avem doar pentru a fi mai apreciati. Apreciati de catre cine? Aud zi de zi declaratii de avere, case, vile, masini, telefoane, accesorii de lux. Mintim pentru ca de multe ori nu le avem, iar in cazul in care le detinem, mintim ca avem ceva: avem doar copii a ceea ce au milioane.
- mintim ca nu ne merge telefonul sau ca nu avem baterie, doar pentru ca in viata noastra a aparut ceva/cineva mai important. Cate dileme ar rezolva sinceritatea.
- mintim ca nu avem timp de pescuit, de plimbat cu rolele sau bicicleta, ca nu avem timp sa scriem pe bloguri sau sa citim, toate astea intr-un timp in care dormim. Cauza si efect!
- mintim ca detinem adevarul si sunt pregatiti pentru viata, ignorand sfaturile parintilor cat inca le mai putem primi. Cand vom veni dupa ele?
- mintim ca suntem atenti atunci cand suntem antrenati intr-o discutie, iar atunci cand ni se pune o intrebare, zicem politicos “mai poti repeta?”, sau in cel mai rau caz raspundem cu da sau nu. Oare cel care vorbeste nu merita 2 minute de atentie?

Daca nici omul nu este mincinos, atunci cine? (Nu imi plac generalizarile, drept urmare, incercati sa transformati articolul intr-unul particular, in care va regasiti, sau nu).