spuse pe bune, bine si apasat
28 Mar 08
..”şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna/nu micşorează, ci tremurătoare/mareşte si mai tare taina nopţii,aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare/cu largi fiori de sfânt mister/si tot ce-i nenţeles/se schimbă-n nentelesuri şi mai mari[Lucian Blaga]
La ce se refera aceste versuri? La un singur lucru: de ce sa dezlegam misterele vietii, cand ele sunt mult mai frumoase nedescoperite? De ce mareata luna nu reuseste cu razele ei sa ne arate intocmai natura lucrurilor? De ce chipul unei femei in noapte este de domnisoara, iar ziua la lumina este doar o babuta? Nu este mai frumos misterul?
Sa luam de exemplul o floare. Avem teoria stiintifica, logica, si misterul natural. De exemplu un biolog ne poate spune ca floare este alcatuita din petale, sepale, stamina, pistil etc. Floarea are o durata de viata scurta, traiesti in locuri cu lumina, etc. Dar ce face biologul? Elimina misterul! Ne incanta cumva explicatia acestuia? NE multumeste vizual, olfactiv? Nu! Sa luam o samanta de lalea si una de boschet. Sunt identice, au aceeasi forma, sunt doua boabe mici, de culoare maronie. Poate cineva sa explice misterul ca dintr-una rasare o adevarata minunatie, si din cealalta un nenorocite de boschet?
Omul-din punct de vedere stiintific este o fiinta rationala, cu membre superioare si inferioare, etc. Oare ne place ceea ce se spune stiintific despre noi? Descrierea noastra este una destul de complexa? Omul este un fenomen, este unicat in felul lui, are sentimente, are idei, are suflet. Poate cineva sa explice misterul dragostei? Nimeni pana acum nu a reusit sa faca acest lucru! Si ce rost ar avea daca ar descoperi-o un om care sa iti dea definitia ei si sa crezi ca gata s-a dus si acest mister!
Cine poate explica misterul de a avea 5 kg de piele pe noi? Fiecare om are aceasta cantitate de piele, imaginati-va doar cum am arata fara! Am fugi unii de altii si am fi ingroziti! Ce fenomen si stiinta poate explica faptul ca ariciul nu are piele, ci tepi? Exista vreun experiment si eu nu stiu?
Misterele fac parte din viata! Ele sunt frumoase daca stim sa ne bucuram ca atare! Mi-a placut tare mult poezia lui Lucian Blaga, pentru ca lumea nu vrea decat concret. Nu vrea sa vada misterele, nu vrea sa accepte adevarata frumusete. De ce ne este frica sa riscam? De ce sa citim dintr-o carte despre o floare, cand putem merge sa o vedem si sa o mirosim? De ce sa citim despre dragoste, si sa nu o simtim? De ce sa fim nemultumiti de noi, cand noi insine suntem un mister, ceea ce inseamna ca devenim frumosi! De ce sa ne axam pe stiinte cat mai exacte, care mai rau ne baga in ceata? Daca imi poate explica cineva vreun mister din viata, ma voi face matematician. Insa, cum bine zicea o persoana deosebita, go with the flow!
Ai scris superb. Nu stiu daca ai copiat din alta parte, insa daca sunt gandurile tale. Felicitari
Sunt multe chestii care pot fi spuse despre existențialism și Blaga (și nu vreau să ocup mult spațiu). Oricum… tratezi totul dintr-o perspectiva copilăroasă oarecum. Da, există două tipuri de cunoaștere: cea care apropie (și aproprie chiar) și cea care depărtează; intuitiv și senzorial versus deductiv și cognitiv. Nu vreau să comentez pe baza articolului neapărat, eu însumi fiind un adept al existențialismului, mai ales al celui francez (Andre Gide este superb, de exemplu).
Totuși, trebuie să știi ce să alegi și când (apropo de cele două tipuri de cunoaștere) și să mai înțelegi că matematica și celelalte științe reale reprezintă gânduri în stare pură. Chiar mai pură decât limbajul poetic sau filosofic, care se folosesc de cuvinte, or acest limbajul este imperfect, limitat din start și subiectiv. Știi, dacă ai lucra la matematică sau fizică, ai remarca faptul că uneori intuiești răspunsul, dar ești incapabil să-l pui pe foaia de hârtie. Aia-i ideea pură, pe când opera scrisă este aproape o entropie estetică. Bine, nu-i chiar așa, exagerez, dar nu redă puritatea ideii pe care matematica, par example, o are. Cuvântul este o punte extrem de slabă între Idee și Creație… părerea mea.
Vezi că te contrazici mai apoi (la final)… hahaha. Când zici că științele exacte mai rău te bagă-n ceață. Așa-i (oarecum). Apar noi mistere așa. Parcă erau bune, totuși!? Hahaha! Glumesc… oricum, să nu cazi în capcana unui umanist îngust care nu recunoaște valoarea științelor reale și chiar importanța formatoare la nivel de individ pe care acestea o au (egalată doar de retorica antică poate), că-i păcat.
Aaaa, apropo… la asta te refereai cu go with the flow:
http://youtube.com/watch?v=9nz6Rq1Pvh0
Hahahaha!
Nu, nu vreau sa cad in capcana unui umanist ingust care crede doar in “vocatia”lui.Pana acum ceva timp aveam mari dificultati in interpretarea unei poeziii cel putin la poeziile clasice unde chiar nu aveam ce sa explic. De exemplu in poeziile lui Eminescu totul era clar, fara perdea, fara mister. Cand am citit cateva poezii de Blaga pur si simplu mi-a placut, am facut o interpretare cu care, poate, doar eu sunt de acord. Poate am dat un pic impresia in articol ca pentru a fi misterios trebuie sa fii incult:sa nu ai habar de unde provii si de stiintele clare. Am vrut doar sa subliniez ca lumea nu are curaj sa accepte ceva sau sa creada in ceva, daca nu este concret. Gandestete la o fata de 16 ani care a ramas gravida cu un baiat, apoi la 20 de ani e la cea mai buna facultate, ia burse, invata, totusi, lumea a etichetat-o,desi minunea si misterul are loc in fiecare zi, doar ca nu putem vedea decat concretul. Si da, articolul este destul de copilaros, din lipsa cunostintelor. Din 2 poezii citite la Blaga, nu pot vorbi concret despre universul cunoasterii, despre existentialism, insa, pentru a ma limpezi cat de cat si a scrie asa cum trebuie acest articol, trebuie sa citesc Kant-Critica ratiunii pure, Platon-motive existentiale si toti filozofii germani,greci, spanioli, francezi..
frumos articolul, plin de idei bune,cu unpic mai mult studiu poate fi si mai frumos dar sunt sigur k p viitor asa va fi.Bafta tine-o tot asa !
interesant şi mai mult de-atât, lasă loc de discuţii. într-adevăr, silviu are dreptate, este o abordare mai copilărească. avem nevoie de cunoaştere pentru a ne ţine creierul ocupat. indiferent cât de tâmpită ar suna afirmaţia asta, da, avem nevoie de ceva care să ne ţină ocupaţi, că altfel, o luăm razna.
ideea de necunoscut nu e întotdeauna asociată cu ceva plăcut. sincer îţi spun, că eu faţă de ce nu cunosc, am o oarecare reticenţă, o frică, dacă-mi e îngăduit termenul ăsta. ăsta e subiect bun de dezbătut într-un alt cadru