Cand am vazut la Ingineru video asta cu Andre, mi-a venit in minte un singur lucru: chinul tocurilor odioase si a hainelor carpite pe corp, cum ar spune orice om intreg la minte.

Cel mai mare regret vizavi de cele doua fete il am de acum multi ani, intr-o zi de Craciun. Trebuia sa vina mosul, si cum eu am avut un frate mai mare, placerea mea de a crede ca exista a disparut imediat ce am fost capabila sa inteleg informatia. Mai exact replicile fratelui iubitor “nu vezi fata fraiero ca dulciurile sunt in sifonier, la mami si la tati in camera. Nu exista Mos Craciun”. Trecand peste acest moment dificil din viata mea, parintii acceptand si ei marea noastra descoperire, pe langa dulciurile din anul acela, ne-au lasat sa ne alegem cadou o caseta: care sa fie, care sa fie? Frate-meu parca voia BUG Mafia sau Romania, iar eu am vrut neaparat Andre. Cum aveam dreptul la  o singura caseta si eu eram cea mica, s-a ales: “Mosule ce tanar esti”. Nici nu vreau sa imi imaginez dezamagirea fratelui si regretul ca i-am stricat un Craciun. Sper sa nu mai fac asemenea greseli de-a lungul vietii.

Si acum, dupa amintirea acelui regret, cum oare sa imi sterg din memorie aceste tocuri? Mai am si acum o pereche prin beci si nu pot ramane muta de uimire de fiecare data cand le vad. Nu stiu cat de prosti au fost cei care au creat modelele astea de incaltaminte si haine, insa stiu bine ca foarte prosti au fost cei care le-au cumparat. Si cu cat ma uit mai mult la video, cum naiba sa iti distrugi picioarele si frumusetea doar ca asa vrea moda? Sa nu mai zic ca eu am prins mai multe generatii de moda, toti verii mei fiind mai mari, hainele lor mici ajungeau pe mana mea. Am fost cand Michael Jackson cand Andre.