Ma tot lovesc de bariere in lupta mea pentru reusita. Care reusita? Nici eu nu mi-o pot stabili, insa stiu ca am nevoie de ceva care sa ma faca sa ma simt capabila.

Imi dau seama insa ca alerg dupa prea multe lucruri si am tendinta de a nu reusi sa fac nimic bine. In plus, primesc drept recompensa neincredere din partea celor din jur. Sunt intampinata cu replici de neputinta, iar incurajarea, singura care imi lipseste, intarzie sa apara.

Incerc sa imi dau seama ce facultate imi doresc. Jurnalism? Prea multe aspecte negative, prea putin interes in orasul in care locuiesc, prea putina dorinta de a urma aceasta facultate. Litere? E o solutie atunci cand te visezi de mica profesoara si stii ca esti menita sa devii asta. In rest, de ce sa ma complic sa fac o facultate pe care chiar cei care au terminat-o o reneaga? Eu am inceput sa o reneg inainte de a lua in calcul varianta de a merge acolo. Medicina? Cineva zicea ca medicina e un stil de viata, nu e o simpla meserie. Un fel de Veritasaga nu se asculta, se simte. Cine sunt eu sa devin doctor? Nu sunt nimic pentru ca nu ma pasioneaza si nu vreau sa am pe constiinta suflete nevinovate. Politie? Cea mai buna solutie in momentul de fata, acolo regasindu-se materiile pe care le invat de 12 ani. Insa nu tocmai potrivita, tinand cont ca a devenit tinta tuturor doar pentru ca ofera ceva. Nu vreau sa fac ceva pentru ca mi se da. In plus, am incercat de cateva saptamani sa cred ca o sa ma inscriu la Academie. Insa nu sunt capabila: nici la sport, probabil nici la carte. De fapt, eu ma credeam capabila pana cand toata lumea s-a incapatanat sa ma faca sa nu mai visez.

Asadar, sa demonstrez ca pot sau sa dau crezare spuselor care imi soptesc sa ma opresc?