Am intrat in Parcul Romanescu prin Cimitirul Ungureni, pentru cei care nu stiu, este un fel de Bellu al Craiovei.
pe alei
privind spre lac
apoi am privit in dreapta
aveam unde sa ne odihnim picioarele, dar nu am facut-o, ne era foame 🙂
noroc ca aveam ce manca
Velodrom, locul unde se desfasoara Serbarile Timisoreana
in atmostefa secolului XVIII
cautand o masa
si am baut, am baut, am baut…
Fiu-meu a pus piciorul in prag, vrea sa fie tigru
si e tigru
un clovn se ruga
sa faca o poza cu tigrul, si a facut
a fost frumos
Concluzia:
Ne-am simtit bine, chiar foarte bine. Nu a fost nevoie sa dam o gramada de bani, sa ajungem in nu stiu ce statiune, nu, a fost de ajuns sa avem dispozitia necesara pentru a ne simti bine, sa facem un efort de a ne ridica fundul de pe scaun si sa iesim cateva ore din casa.
